7,769 matches
-
să spuneți... - O să Încerc să fiu mai explicit. Natural Înseamnă, Îndeobște, ceva creat de natură, iar eu am folosit termenul exact În acest sens. Tocmai v-am spus că Pământul nu este un corp ceresc (ori, dacă preferați, un obiect cosmic) obișnuit, ci fundamental altceva. Respectiv, o planetă construită artificial. Dacă simțiți impulsul să fiți uimit, vă rog: be my guest. Oricine În locul dumneavoastră ar fi la fel, așa că nu vă jenați. Și ca să vă scutesc de un efort inutil, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oamenilor - cui altcuiva? - Ești foarte aproape... Cărei omeniri și căror oameni? Întrebare cu răspuns inclus aproape. - Vrei să spui... am silabisit,ridicând temător ochii spre tavan. Asta voia să spună: că totul nu era altceva decât o circotecă de proporții cosmice, organizată de Centru și destinată Celorlalți, omologilor de departe care monitorizau Pământul nostru de la Începuturi și care trebuiau convinși că scopul suprem al cobailor pe care Îi studiau este construirea unei lumi bune, armonioase, cu viitor sigur și Încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
al II-lea ar reveni pe tronul Franței În chip de Mare Monarh, stăpân al Europei și al lumii? (Știi, probabil, că Într-una dintre profețiile lui Nostradamus se pomenește despre așa ceva...) Soarta oamenilor și a Pământului privită la scară cosmică - pentru că despre asta vorbim - nu depinde de suverani, nici de religii. Biologia este mai puternică și decât politica, și decât toate religiile lumii. - Primum vivere, deinde philosophari... - Dacă vrei... Nu e vorba de materialism grosier aici, așa cum ar părea, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sau ce dovadă v-ar convinge că lucrurile stau așa și nu altfel? - Am reflectat la spusele profesorului Howard și Îmi dau seama că ar fi absurd să pretind niște dovezi directe, parvenind, eventual, de la sursă, respectiv, de la omologii noștri cosmici. În nici un experiment, autorii nu includ proiectul Însuși al experimentului, În cauză și cu atât mai puțin, detalii despre derularea lui - etape, rezultatele parțiale, dificultăți, elemente neluate În calculul inițial... Nimic din toate acestea nu se regăsește În spațiul propriu-zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dintre datele semnificative ale problemei. În primul rând, transpare cu evidență natura extrapământeană, străină, a Creatorului, pe care Biblia Îl numește Dumnezeu, dar În care noi vedem personalizarea ideii de forță externă angajată În opera de edificare a unei realități cosmice genuine, de o vastitate și o complexitate copleșitoare. Prin ceea ce voi numi În continuare Creatorul, Îi desemnez, după cum ați Înțeles, desigur, pe Ceilalți. Așadar, Creatorul descinde de undeva, nu se știe de unde, cu intenția fermă de „a face” (acesta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
știe de unde, cu intenția fermă de „a face” (acesta este primul verb care apare În Cartea lui Moise). El vrea „să facă” ceva și să planteze acel ceva Într-un spațiu inițial gol. Este evident că elementul fundamental al construcției cosmice despre care vorbește Biblia Îl constituie Pământul. Terra este scopul ultim și adevărat al demiurgicei organizări de șantier. Dovadă faptul că stelele, soarele și luna (luminătorul cel mare, de zi, și cel mic, de noapte) nu sunt văzute ca elemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
versetul al doilea din capitolul Întâi al Genezei o notație incitantă: Duhul lui Dumnezeu Se purta (sau se plimba, sau plutea) deasupra apelor. Ce va să Însemne această preumblare? Creatorul umblă hai-hui În lipsă de ocupație, Își face siesta, bate cosmicele coclauri ca să nu se plictisească? Sau, cumva, este În misiune de explorare, prospectează terenul În vederea depistării locului adecvat pentru plasarea construcției viitoare? După cum v-a spus profesorul Howard, Ceilalți n-au ales la Întâmplare zona din Univers destinată experimentului. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
transfigurări simbolice nebuloase a adevărului simplisim că originea Pământului și a principalului său locatar, omul, n-are nimic comun cu creaționismul În Înțelesul său religios. Planeta noastră a fost, Într-adevăr, creată, dar nu de Dumnezeu, ci de omologii noștri cosmici, cu scopul foarte precis pe care Îl cunoașteți. Acceptarea acestei ipoteze, cum o numiți dumneavoastră, conduce la o explicație perfectă a dilemei „chipului și asemănării”. Ceilalți, veritabilii Creatori, ne-au Întrupat În ființe identice Lor, având o motivație foarte solidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Restul se precizează că este creația Lui - Cuvântul L-a precedat. După expirarea săptămânii creației, Dumnezeu a fost condamnat la a-și menține În stare de funcționare jucăria. Sensul damnării Lui există, inclus undeva, În Marele Text. Drama de anvergură cosmică - singura reală și semnificativă - este a acestui Dumnezeu amnezic și Îndobitocit de propria-I sisifică predestinare. Ultimele cuvinte ale Textului vor fi Dezlegarea și Izbăvirea Sa. L-am parcurs destul de nedumerit, recunosc. Astea sunt vorbe de teolog cum sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
hotărâri În numele tuturor oamenilor? Pe ei i-ați Întrebat ce cred, le-ați cerut vreodată părerea? Poate n-au nici un chef să renunțe la binele lor simplu, comun, omenesc În favoarea altui bine - desigur, mai important, mai mare, mai Înalt, mai cosmic, mai... mă rog... - cu care vreți voi, deși nu v-a cerut-o nimeni, să-i fericiți. - Regret, n-ai Înțeles. Misiunea Centrului nu este să-i facă pe oameni fericiți, ci să-i ferească de nefericire. De catastrofă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
la luarea unor decizii de importanță covârșitoare pentru viitorul lumii. Vă sugerez să aveți În vedere și altceva. Existența Centrului și succesul acțiunilor sale au scos, practic, omenirea din ceea ce dumneavoastră sunteți Înclinat să numiți umilința condiției sale de cobai cosmic. Nu-i adevărat. Nu mai e adevărat, ca să mă exprim exact. Rolurile s-au inversat, cei care conduc jocul nu mai sunt Ceilalți, ci noi, pământenii de gradul II, cobaii... Ceilalți au pierdut deja controlul asupra jucăriei pe care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În fulgerarea unei decizii luate În câteva minute, ore... În fine, Într-un interval microscopic. Am avut revelația Înfricoșătoare că lucrurile pot sta și altfel decât crezusem În suficiența mea doctă. Mai mult, mi-am dat seama că hazardul, În cosmica lui parșivenie, a făcut din comentatorul detașat care fusesem un martor și un participant implicat la consumarea acestui moment grav, Încărcat de amenințări, prin care trece omenirea. Nu omenirea abstractă, conceptuală, cu a cărei reprezentare foarte vagă și aproximativă ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cuminți și aruncat Într-o aiureală incredibilă, În care șocurile se succedau trepidant, Împinse de la spate de o forță decisă să sfideze orice rațiune. Adică nu-mi erau de-ajuns Centrul cu adunătura lui de savanți țicniți cu tot, experimentele cosmice ale altor nebuni terorizați de frica morții (dorința de a cunoaște viitorul nu este altceva decât travestirea În curiozitate a spaimei de moarte), nu-mi ajungea neliniștea provocată de gândul că În jurul meu se punea la cale ceva rău, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În ea cu aceeași putere. „Postura de salvator al lumii nu este totuși cea mai stenică și mai confortabilă cu putință”, reflectase el. „Și când te gândești că lumea habar n-are că stă dintotdeauna pe un butoi cu pulbere. Cosmică, nimic de zis, dar parcă nici asta nu e o consolare”, continuase, apoi, cu un rictus dezamăgit, care Îi făcea și mai palidă fizionomia asiatică. Un tip interesant acest japonez cu nume de munte, el, care era o palmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice mărite În acest oval lucios din care au dispărut toate traseele, atît de neutru, Încît iată chipul tău născîndu-se În el ca-n orice oglindă goală; dar ai trădat, chiar acum ai trădat un sens esențial de dragul unei imagini. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Klinger. El locuia la Bruxelles și eu aici, la Stockholm, dar grație miracolelor tehnicii, pot spune că știam mereu tot ce se întâmplă la Bruxelles. Ca și cum Stockholm și Bruxelles ar fi două jumătăți de sferă bine sudate, într-o perspectivă cosmică. Socrul meu, Noah, se trezea în fiecare dimineață la ora șase, numai și numai să constate încă o dată, cu vădită amărăciune, că eșuase cu tot ce făcuse în viață. Avea nouăzeci de ani bătuți pe muchie, dar se simțea plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Goethe dă de înțeles că lumea se va salva cu ajutorul literaturii. Că poezia ar fi drumul de salvare din marasma în care lumea s-a băgat singură. În finalul cărții chiar și Cel Rău e mântuit și inclus în îmbrățișarea cosmică, făcând soarele și celelalte planete să se miște armonios. Satan însuși va fi scos din hăul adânc eliberat de lanțuri, numai ca să se poată închina creației și Creatorului universal. Cred că toate astea sunt extrem de exagerate, dar Zaharel a crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
nimicul, căci se poate spune oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
o fugă ireală, de desen animat aproape, în care aproape că devenise invizibil din cauza vitezei. Nu era decât un pretext însă. Pentru că Luca făcuse acest lucru cu un singur scop - acela de a înșela vigilența mereu la pândă și luciditatea cosmică, imposibil de adormit, a lui Cioran -, în încercarea de a-i fura pula. Lucru care, stupoare, poate datorită planului foarte bine gândit, lui Luca îi reuși, astfel că la numai câteva secunde după explozia aceea de energie menită a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mulți alții ridicau boxe cu forme de clepsidre și statui celebre în cele mai neașteptate și mai îndepărtate locuri ale Lumii de Deasupra, pentru a asigura o sonorizare demnă de Lumea de Sus. Norii și vântul adăugară rapid un reverb cosmic, atât de puternic, încât Ioneștii păreau că se aud din cine știe ce peșteri ale lumii și nu de unde erau de fapt. Deodată bătrânul Ionescu își pierdu răbdarea și începu un solo de bluzan absolut dement, înspăimântător de frumos, astfel că cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vânzare, piesă care nu mai putea fi o necunoscută pentru nimeni. Asta deoarece, de câteva zeci de ani, acest colț de rai numit România devenise realmente o supercivilizație ce ținea hățurile omenirii, calculându-i cu precizie pașii, anticipând mișcările materiei cosmice și aducând în sfârșit speranța a ceea ce ei numeau Cvartalul de aur. Nu putea fi, deci, decât o bucurie pentru toată lumea faptul că nenumita bunătate ce sălășluia în acest pământ sfânt fusese în sfîrșit versificată. În plus, însuși Ionescu își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spune că a înțeles însemnătatea fie și celui mai mărunt lucru până nu a meditat suficient, o viață adică, asupra acestuia dintâi. Fiind singura realitate demnă de luat în seamă și totodată la fel de cumplită precum însăși unicitatea ei, această poartă cosmică prin care ne întoarcem acolo de unde venim este principalul reper după care ne putem ghida în indiferent ce. Iată-mă atunci, stând aici, în amintirile mele, cu sabia deasupra trupurilor celor de-un neam cu mine, cu misiunea clară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-mi fost somnul, încât să nu-mi fi dat seama de netrebnicia lui șireată, cu care a înghițit miliardele de clipe scurse?... În timp ce eu mă chinui inutil cu astfel de întrebări, lumina pe care am întrezărit-o izbucnind în negura cosmică de-afară pare să crească în intensitate pe minut ce trece, nu-mi explic cum, inundând avanpostul morții în care mă aflu întemnițat, bucurându-l ca niciodată până acum cu lumina unui soare pe care nu-l merită. Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai sus menționata nevoie de echilibru e simulată cu neobrăzare în împrejurarea de față, că acea incertitudine artificială în legătură cu soția președintelui, dacă ea avea să vină sau nu să voteze era, sub toate aspectele, prea nesemnificativă din punct de vedere cosmic ca să trebuiască să fie compensată, într-un oraș dintre atâtea altele din lumea terestră, cu punerea neașteptată în mișcare a mii și mii de oameni de toate vârstele și condițiile sociale care, fără a se fi pus în prealabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să moară pe cruce doar din pricina unei asocieri fortuite de atomi? Marcello clătină din cap cu gravitate, În semn de Încuviințare. Însă Arrigo reveni la atac, cu calm. - Și totuși, nu Întrezărești tocmai În această cazualitate o urmă a frumuseții cosmice? - Poate, messer Arrigo, răspunse Marcello. Însă acest număr de combinații, oricât de mare, nu poate fi infinit. În Îndepărtata Persie, Înainte ca Mahomed să ajungă acolo cu spada sa, se credea că toate lucrurile trăiesc și se mistuie pentru două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]