1,477 matches
-
pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel de joc e ăsta? La ce vă mai poate folosi acum cozonacul? Își spunea că nici o licitație nu fusese privită vreodată cu atîta seriozitate. Celălalt se uita la el, posomorît. Rowe Încercă să risipească norii: — Presupun că e o chestiune de principiu. Hai s-o lăsăm baltă și să mai beau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
antiaeriană intrase În funcțiune, iar individul se mișcă neliniștit În fotoliu și spuse: — Fie, aș mai bea o ceașcă de ceai. CÎnd Rowe se Întoarse cu ceainicul, văzu că străinul turna lapte În cești și Își tăiase o bucată de cozonac. Părea să se simtă ca la el acasă; trăsese fotoliul mai aproape de radiatorul cu gaz. Îi făcu lui Rowe semn să se așeze, ca și cum ar fi fost gazda; de altfel, parcă și uitase disputa de adineauri. În lipsa dumitale, Începu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
firește, știm de ce, nu-i așa? Și clipi din ochi cu subînțeles. Rowe sorbi puțin ceai - era Încă fierbinte și avea un gust neplăcut, care-i amintea parcă de ceva dureros. Ca să-i treacă gustul, mai luă o bucățică de cozonac; apoi, ridicînd ochii, surprinse privirea neliniștită, plină de așteptare, a schilodului ațintită asupră-i. Sorbi Încă o dată din ceai, și brusc Își aminti. Viața Îl lovea pe la spate, ca Înțepătura unui scorpion. Era copleșit de un sentiment de uimire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era cel din propria lui cameră de la etajul Întîi. Zidul din față și Întreg acoperișul se năruiseră, iar schilodul zăcea lîngă fotoliu, cu un braț atîrnîndu-i slobod; lăsase intenționat, parcă, să cadă exact la picioarele lui Rowe o bucățică de cozonac, neatinsă. Din stradă se auzi glasul unui paznic de la Apărarea Civilă: — E cineva rănit pe-aici? Rowe răspunse, din nou copleșit de mînie: — Asta nu mai e glumă, nu mai e glumă! — Mie-mi spui? Îi replică paznicul, În timp ce un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oameni sînt uciși În fiecare noapte, dar m-a scos din sărite. Domnul Rennit Îi aruncă pe deasupra ceștii o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o privire flegmatică. — Parcă spuneai că nu ești căsătorit. — Nu-i nici o femeie la mijloc, zise Rowe. Totul a pornit de la un cozonac... După ce-i povesti domnului Rennit despre bîlciul din scuar, despre Încercarea organizatorilor de a-i lua Înapoi cozonacul, despre vizita necunoscutului... și apoi, despre bombă, Rowe spuse: Toată povestea asta mi-ar fi ieșit din minte dacă ceaiul de atunci n-ar fi avut un gust cam ciudat. — Pesemne, un efect al imaginației... Nu, cunoșteam bine gustul... era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de explicații. S-ar putea, de pildă, adăugă el vîrÎndu-și degetele În buzunarul vestei, să fie vorba de un abuz de Încredere. SÎnt foarte ingenioși tipii ăștia. Individul ți-a oferit, cumva, o sumă de bani ca să-ți răscumpere cozonacul, fiind convins că Înăuntru se ascunde ceva de preț? — Ce să se ascundă? — Planul poziției unei comori spaniole scufundate În largul coastelor Irlandei. Sau altceva, la fel de romantic. Ți-a cerut să-i dai În schimb un gaj, o sumă frumușică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de preț? — Ce să se ascundă? — Planul poziției unei comori spaniole scufundate În largul coastelor Irlandei. Sau altceva, la fel de romantic. Ți-a cerut să-i dai În schimb un gaj, o sumă frumușică, să zicem douăzeci de lire - lăsîndu-ți firește cozonacul, pînă se va Întoarce de la bancă... — Vorbele dumitale mă pun pe gînduri... — O, stratagema le-ar fi reușit! exclamă domnul Rennit. Avea un talent extraordinar de a reduce totul la nivelul vieții de fiecare zi. PÎnă și bombardamentele aeriene nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
individul să se fi strecurat În casa dumitale cu intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intenția de a te jefui. Poate că te-a urmărit din scuar pînă acasă. Te-ai lăudat cumva că ești bogat? — Le-am dat o liră cînd mi-au cerut Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înapoi cozonacul. — Un om care dă o liră pentru un cozonac e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru cozonac. — Mai ai și altă explicație? Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
e un om bogat, zise domnul Rennit cu un fel de satisfacție. CÎt despre individul acela, cred că era un dezechilibrat, fiindcă de obicei hoții nu folosesc otrăvuri. — Dar cozonacul? — A, era un simplu pretext. Individul n-a venit pentru cozonac. — Mai ai și altă explicație? Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În jos pe sticla de whisky. S-ar putea totuși ca individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Spuneai că se pot găsi zeci de explicații. — O prefer totdeauna pe cea mai simplă, spuse domnul Rennit plimbîndu-și degetele În sus și În jos pe sticla de whisky. S-ar putea totuși ca individul să fi venit și pentru cozonacul acela, ajuns din greșeală În mîinile dumitale; nu e exclus să fi conținut ceva de preț... — Și otrava, susții că mi s-a părut numai? — Ar fi explicația cea mai simplă. Enervat de placida incredulitate a domnului Rennit, Rowe izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
avut neobrăzarea să folosească aceeași otravă, adăugase el, uluit de ideea asta ce-i venise deodată În minte. Așa că toată lumea ar fi crezut că m-am sinucis, cu otrava ce mi-a rămas după moartea soției mele... — Pe cît Înțeleg, cozonacul a ajuns din greșeală În mîinile dumitale, Îl Întrerupse domnul Rennit. Trebuie să găsim persoana căreia-i era destinat. E vorba, deci, de o simplă urmărire - și la asta Jones și cu mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dumitale, Îl Întrerupse domnul Rennit. Trebuie să găsim persoana căreia-i era destinat. E vorba, deci, de o simplă urmărire - și la asta Jones și cu mine ne pricepem. Vom Începe cu doamna Bellairs. Ea ți-a spus cît cîntărește cozonacul, dar ce anume a făcut-o să-ți indice greutatea lui? Numai fiindcă te-a confundat cu o altă persoană, din pricina Întunericului. Poate că și semeni cu persoana..., continuă domnul Rennit, schimbînd o privire cu Jones. Totul este s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
singur cercetări. Așa ceva nu se obișnuiește. Dacă toată povestea asta e rodul imaginației mele, au să-mi dea adresa doamnei Bellairs, argumentase Rowe. Dar În cazul În care bănuielile mele sînt Întemeiate, au să Încerce să mă omoare, pentru că, deși cozonacul nu mai există, am știut de existența lui și de intenția unor persoane de a intra În posesia lui. Așa că asta trebuie să facă Jones - să mă păzească. Stînjenit, Jones tușise, frămîntîndu-și pălăria pentru a atrage atenția patronului său. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de dactilografă nesalariată - calitate subliniată de mica insignă ce-o purta la butonieră. — Ce doriți? Întrebă femeia, cu un glas aspru. Toată furia și orgoliul Îi dispărură ca prin farmec. Încercă să-și aducă aminte ce-i spusese individul În legătură cu cozonacul care nu-i era destinat. Cuvintele lui nu i se mai păreau deloc sinistre acum. CÎt despre gustul ceaiului, oare nu se deșteptase de atîtea ori cu gustul acesta pe limbă? — Ce doriți? repetă femeia, cu același glas aspru. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nume nu lucrează aici. — Am Întîlnit-o În parc, la tombolă... — Știți, toate doamnele care lucrează la tombolă sînt voluntare. Nu vă putem spune adresele lor. — Se pare că s-a făcut o greșeală, stărui Rowe. Mi s-a dat un cozonac destinat altuia... — Mă duc să mă interesez, zise dactilografa, și intră Într-o Încăpere alăturată. Rowe avu răgazul să se Întrebe dacă nu fusese cumva imprudent venind singur Încoace. N-ar fi fost mai bine să-l ia cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aștepte la un colț de stradă, numai pentru că i se păruse că seamănă Întrucîtva cu femeia pe care o iubește, de parcă ar fi pierdut-o și Încă nădăjduia s-o găsească Într-o zi În mulțime. — Ați venit În legătură cu un cozonac? Întrebă fata. Rowe o privi cu luare aminte; asemănările erau prea mici În comparație cu marea deosebire ce le despărțea: fata era vie, iar cealaltă moartă. — Aseară am primit vizita unui domn trimis, cred, de biroul dumneavoastră, răspunse el. Își găsea anevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
anevoie cuvintele, pentru că i se părea la fel de absurd să și-o Închipuie pe fata asta amestecată Într-o crimă, pe cît i se părea de absurd să se gîndească la Alice altfel decît ca la o victimă. — Am cîștigat un cozonac la tombola organizată de dumneavoastră, dar se pare c-a fost o greșeală. — Nu pricep. O bombă mi-a distrus locuința Înainte de a putea să-mi dau seama ce anume voia de la mine omul acela... — Nimeni nu putea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era singur cu fata, dar În timp ce aceasta Îi vorbea, un tînăr ieși de după paravan. Avea aceleași trăsături fine ca și ea. Fata i-l prezentă: — Acesta este fratele meu, domnule... — Rowe. — Cineva l-a vizitat pe domnul Rowe În legătură cu un cozonac. Nu prea Înțeleg despre ce este vorba. Se pare că l-a cîștigat la tombola noastră. — Să vedem, cine putea să fie? TÎnărul vorbea perfect englezește; doar excesiva corectitudine a frazei și grija de a nu face vreo greșeală vădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de fapt austrieci. Omul acela era englez. — Trebuie să fi fost unul dintre cei ce ne ajută benevol. Avem atîtea ajutoare, Încît nu-i cunosc după nume nici pe jumătate dintre ei. Doriți să restituiți premiul, nu-i așa? Un cozonac... Voiam doar să mă interesez, spuse Rowe prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cunosc după nume nici pe jumătate dintre ei. Doriți să restituiți premiul, nu-i așa? Un cozonac... Voiam doar să mă interesez, spuse Rowe prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să spun, Îmi pare rău pentru locuința dumneavoastră. Ce importanță mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să spun, Îmi pare rău pentru locuința dumneavoastră. Ce importanță mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni Încîntători și - fără Îndoială - cinstiți, dar iată că se agățau de o contradicție de-a lui. — În locul dumneavoastră nu mi-aș face griji, zise fata. Rowe Îi privea șovăitor. Se gîndea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]