1,600 matches
-
-i satisfacă curiozitățile lui Foty. Erau fascinați de orașul aglo- merat și agitat care li se arăta. Și nu se așteptau cei doi la marea surpriză care li se pregătise. Anume că în restaurantul cu pricina, unul românesc de altfel, crâșma lui Andronic, cum îi spuneau cei de-ai casei, aveau să găsească o sume- denie de amici și prieteni, foști colegi de liceu sau vecini, brăileni și ei, care plecaseră de ani buni din țară. — Dar de când s-a mutat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajungi la Operă, toată ziua erai cu Opera în sus, Opera în jos, ne înnebuniseși. — Ah, da, Opera... Opera... Ei, întâmplările, știți voi, râde Cristi. Destinul și-a băgat coada și n-a fost scena teatrului, a fost scena unei crâșme. Nici nu mai știu când au trecut toate... Putea fi oricând altfel, Doamne, când stau să mă gândesc... — Ei, cum altfel ? Păi, și cine mai cânta despre frumoasa Zaraza ? Mai bine așa ! — Știi că s-a dat și aici, la
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și l-a plimbat prin tot Montmartre-ul să-i arate de unde au început marile cabarete delicioase care au schimbat lumea muzicii. I-a povestit de Lemancier, de Montoya și Baltha, de Hypsa, Ferny și Deval, și i-a arătat fiecare crâșmă, pe rând, și i-a povestit cine și cum a început să cânte acolo și ce a adus fiecare nou. Toată istoria, scurtă, după război, cât și dinaintea lui, i-a fost prezentată pe viu, și a fost invitat să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
mult i-ar fi simțit aproape, nu purtau cu ei nebunia balcanică a prietenilor săi ; și chiar dacă aveau un public mai rafinat și mai educat în muzică, lipseau pasiunea și pofta lor de viață pe care le găsea numai în crâșmele Bucureștilor. Nu a fost o decizie ușoară, mai ales că în țară violențele și degenerările politice prindeau tot mai mare avânt. Și vremuri tulburătoare și schimbătoare se anunțau la orizont. Însă muza sa, de care a ascultat întotdeauna, îl chema
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
paginile ziarelor. Nici țigăncile nu erau la fel de agitate și nu mai purtau fustele lor multicolore, erau toate în violet, vânzând numai buchete cu flori roșii, preferatele alteței. Iar în afară de cele câteva cafenele deschise, care nu mai erau la fel de gălăgi- oase, crâșmele și barurile de pe bulevardele pustii aveau porțile și ușile închise. La fel și magazinele, cofetăriile, doar ici-colo o brutărie cu pâine caldă sau o covrigărie, pentru de-ale gurii. Nicicând nu mai avuseseră Bucureștii străzile atât de goale și pierdute
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu pornea spre casă. Era o epavă, ajunsese de nerecunoscut, având o barbă murdară și îmbâcsită de băutură și tutun ieftin, slăbit de forță, târându-se mai mult decât mergând ; și cu mințile aproape toate luate, se ducea spre prima crâșmă pe care o găsea deschisă și începea din nou să toarne pe gât. Nu vin, nu delicatese, doar tării, whisky-uri, vodci ieftine, țuici și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și poșirci de- ale casei, pahare după pahare pe care le stingea cu bere neagră. Iar când nu mai putea să bea, căuta țigani care au coca- ină sau opiu. În funcție de ce găsea, își continua ziua fie întorcându-se la crâșmă, plin de energie și gata iar să golească sticlele, fie rătăcind amețit, ca o legumă, prin cine știe ce parcuri, adormind lângă un copac sau sub vreo bancă, jegos în ultimul hal. Și de la capăt, zile și nopți întregi, cărora le pierduse
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
față, dar mai ales pe corp, lovit tare de fiecare dată când intra într-un scandal cu te miri cine, pentru că-și bea atât de tare mințile, încât începea să-i înjure pe toți din jurul său, oameni de la mese, din crâșme, sau oameni de pe stradă. Fără niciun motiv, începea deodată să le sluțească pe femei în ultimul hal și să le scuipe, ba chiar aproape să le și pocnească, iar pe bărbați să-i facă în toate felurile. Inevitabil cineva îl
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
două ceasuri, după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul rătăcit care umblase zile și nopți întregi în nebunia lui din crâșmă în crâșmă și din șanț în șanț. Și-a pus un costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în oglindă, apoi a fugit la Capșa imediat să mănânce, pentru că nu mai putea rezista de foame. S-a așezat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul rătăcit care umblase zile și nopți întregi în nebunia lui din crâșmă în crâșmă și din șanț în șanț. Și-a pus un costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în oglindă, apoi a fugit la Capșa imediat să mănânce, pentru că nu mai putea rezista de foame. S-a așezat la masa
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intenție de a aduce vreun prejudiciu imaginii lor. Atât ca indivizi, cât și ca reprezentanți ai Armatei Române, o insti- tuție care cred că este mai mult ocupată de siguranța țării decât de cine compune cântecele care se ascultă în crâșmele capitalei. — Domnule Vasile, vă reamintesc că v-ați adresat public, defăimător, unor persoane care, spre deosebire de dumnea- voastră, și-au făcut datoria minimă față de patrie. Cel puțin bunul-simț ar fi trebuit să vă oprească din a-i arăta cu degetul public
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
seară de seară ? — Ei, dar cum putea să fie ? Era magic, băieți ! Magic ! Iar Cristi le spunea mereu câte o poveste din capitală, câte vreo peripeție de-a lui sau de-a răposatului Fernic, aventuri de amor și viața de crâșme, fără oprire, distracții și beții care păreau rupte dintr-o lume atât de îndepărtată. — Dar Zaraza chiar a existat, maestre ? l-a întrebat unul. Era un puști din Constanța de nici douăzeci de ani, căruia tocmai îi tăiaseră piciorul stâng
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
bule- vardul imens al Victoriei, odată plin de viață și de forfotă, era acum pustiu, străbătut în grabă de câțiva cerșetori sau soldați, iar majoritatea clădirilor, cele care au rămas în picioare, erau negre de la incendii. Niciun magazin și nicio crâșmă nu te mai întâmpinau pe vechiul bulevard al plăcerilor și al distracției, doar spații abandonate, în care sărmanii se băteau pentru un loc de dormit și o pâine. Muzica fusese înlocuită de o liniște sumbră, întreruptă uneori de zbieretele vreunui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care-i avea acum abia dacă i-ar fi permis o cafea. Mânca la cantinele săracilor de pe la peri- ferii, căci și el devenise unul dintre ei. Și de-aici începe să cânte din nou. În mahalale, în bodegi și în crâșme uitate de Dumnezeu, pentru amuzamentul și distracția bețivanilor care de multe ori nici nu știau pe cine ascultă. În fața lor nu era decât o figură tristă, în niște costume sărăcăcioase și puțin prea mari, căci slăbise îngrozitor, care se chinuia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu poftă, înfulecând din niște cartofi pai unsuroși și de multe ori reci, adunați cel mai probabil din resturile de mâncare ale altora. Îl găseai în spatele Oborului, prin cine știe ce magherniță deschisă peste noapte, printre noroaie, prin Tei sau Colentina ; în crâșmele de pe lângă fabrici, pline cu muncitori ; în umbrele Gării, prin Crângași sau pe lângă dărâmăturile Griviței ; aproape de comuna Pantelimon sau pe la Vergului, pe lângă gropi de gunoaie și abatoare, înspre Popești sau înspre fundul Măgurelei. Schimba local după local, pentru cine mai oferea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
când terminăm noi ce avem de povestit despre dumneata, iar domnul elegant s-a ridicat de la masă, zâmbind cinic, și l-a salutat pe Cristi. Și, într-adevăr, se vedea izgonit până și din cele mai ieftine și mai împuțite crâșme, pe când cântăreți fără mari voci și cu un repertoriu sărac, dar care învățaseră lecția și se vânduseră cum puteau mai bine se umpleau de bani și de faimă. — Și tu, Gică ? Și tu ? ! — Ce vrei, nea Vasile ? Ce ? Să murim
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
grozav, și pribegește prin țară; închis în poliții, trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie, că el se duce des la bordel, mai ales de când a căpătat șancăr de la o femee din jurul mănăstirii pe care a cunoscut-o la crâșmă și pe care a dus-o în chilia lui (4 ori). Mă roagă să-i fac rost de un bilet pentru expoziție și-mi zice îndată, c-o alură militară, tu și monșer. Cu aceiași inconștiență cinică ne spune că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fără să fie bețiv, e grosolan cu nevastă-sa, cu copiii, care-și face slujba și știe să trăiască. (Diaconul Nicolau). Agent sanitar... un băiat bun... un oarecine, un visător, un romantic, un băiat milos... Întăiu găsim pe bătrân la crâșmă, cu oamenii... Acolo vorbește. A fost primar... Nu s-a socotit destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la coasă... Pe urmă acasă, între albine, amintindu-și de pe când era baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vorbă și nesocotit la răspuns... Pe vorbe ești stăpân până nu-ți es din gură. La drum înnaintea tovarășului să nu pleci, ci așteaptă să mergeți împreună. Păzește-te de drum părăsit; vama împărătească să n-o ocolești și la crâșma unde vezi nevastă tânără și bărbat bătrân să nu găzduiești: la asemenea loc se adună oameni de toată mâna... La vreme de nevoie, un ciomag mai degrabă ia foc decât o pușcă. Câteodată minciuna pornește de la o simțire nobilă, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
6 Septemvrie 1908* Moș-Brebu cu nepotul său Mihai se duc într-o dimineață la undit. Peștele nu trage și ei stau mai mult de vorbă pe plavie. Din înțelepciunea bătrânului moș Brebu. A cetit Alexandria și Isopia. Despre pescuit... La crâșma satului lume multă. Moș-Brebu se întâlnește cu primarele și-l judecă, înțepându-l cu vorba. Ura veche a primarului care e sluga ciocoiului. Pândarul Halmului. Cum se pregătește o tragedie (primarul era amețit și a scăpat amenințări), cum moș-Brebu privește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
decar, și mică dare pentru școală. În cătun este școală. Unii bătrâni de 80 de ani; unul chiar între alții, regretau stăpânirea Turcului când armată nu făceau Bulgarii și pe slujbașii turci îi puteau înșela ca să nu plătească darea... La crâșmă, cea mai arătoasă casă, stampe cu războiul recent și harta marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și pământ sărac în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
marei Bulgarii care cuprinde toată vechea Turcie aproape, și insule în Marea Egee. În câmp hoitul unui cal mort... Munți și pământ sărac în toate părțile. Oșteni răniți pe toate drumurile. În sat la Mircovo, într-o seară, un proprietar de crâșmă, om bogat, după cât se vede, un fel de ecou al articolelor de gazete bulgare, și partizan al d-rului Radoslavof, cu o încăpățânare ciudată și cu o inconștiență grozavă, susținea, într-o convorbire cu Marinescu, că Bulgarii au 700.000 oaste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bulgar harnic, om nalt, brun, frumos: Iordan Mahalinschi. Foarte gelos de reputația și buna stare a Cavarnei. Mărturisește o populație mai mare din mândrie. Portul în vale, destul de departe de orășel. Mâncăm într-o clădire mare și veche, destul de interesantă: crâșmă și ospătărie. Cafelele vin de alături dela cafegii turci. Cavè tatlî caimaclî. Rostește leneș cu doi a la tatlî și caimaclî. Mai adoage și sadè. Cavè sadè, tatlî, caimaclî. Cafe dulce cu caimac. Bulgarii, mai ales cei mai în vârstă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bun între noi. Da' iaca, domnule, pribeagul acela care s-a fost dus prin lume, acù s-a întors în sat. Ia un moșneag să nu dee Dumnezeu așa bătrânețe nimărui. Eu știu ce s-a gândit cât sta la crâșmă, eu știu cine l-a sfătuit, că s-a înțeles c-un om de legi, domnule, din Târgul Neamțului, și i-a vândut lui pământul. Cum să i-l vândă lui, iaca asta n-o înțelegem noi, căci e om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în general era, în opinia lui Rădășanu o modalitate de a ridica nivelul de trai al țăranului român, cum o dovedește un articol în care laudă rezultatele unui agricultor fălticenean. "În loc ca d-l. Ionescu să fie stâlpul cafenelelor, al crâșmelor sau inginer al străzilor din oraș, cum fac cea mai mare parte din locuitorii orașelor și să pălăvrăgească zi și noapte contra partidelor politice așteptând să vie tabăra la putere, d-sa, de dimineață și până seara târziu îi între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]