1,572 matches
-
zi, un tăietor de lemne a găsit în pădure, mort, un cățel alb. Mai mor cățeii, dar de ce tocmai în pădure? Era drum lung până acolo. Vânătorului de lupi nu i-a plăcut întâmplarea. La nici un ceas, a pornit spre crâng. Nu a întâlnit nimic deosebit. A doua zi a mers iar. Aproape o săptămână a fost plecat. S-a întors, într-un asfințit, cu o ditamai lupoaică albă, împușcată. Dintr-o desagă, a scos trei căței bălani, cu părul zbârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
stând pe malul serii A văzut el suspinând Prin văzduhurile Iernii Vânturi crude șuierând. Ghiocelul vede toate Râde sau se întristează Și așteaptă primăvara Ca școlarii-o după-amiază. Dansul florilor Flori gingașe, flori sfioase, Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dulce mă prindea La piept cu drag eu le strângeam. Acum, când vine primăvara, Pe toate iar o să v-adun Să ne jucăm iarăși frumos În curte, la umbra de alun. Porni luceafărul Drag copil din vremuri duse Ce prin crâng de mic cutreierai Și dormind ades’ lângă izvoare Ai cuprins în versuri al naturii glas. Cu lumina minții tale, Suflet blând, rătăcitor, Ai deschis prin nouri poarta Spre tărâmul viselor. Ai visat prea mult și sincer Spre o dragoste curată
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Gata de-un nou început. Venirea primăverii Iarba verde ca safirul, Vântul sufl-a bucurie, A-nflorit și trandafirul, Răspândind numai mândrie. Ghioceii cei vestiți Se dezmiardă în pădure, Dăruind parfum frumos, Fericire și iubire. Toporași cuceritori Prin poieni și prin crânguri Îi simțim îmbietori Alături de atâția muguri. Spânu Sabina, clasa a VIII-a Școala Gimnazială nr.6 "Nicolae Titulescu" Constanta profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 în grădina bunicii căpșuni dar pentru prieteni... Haiku 2 cocoș alb pe gard, in înflorit
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Suflete, cât de copil ai fost! Cheie fără zar nedescuiat, Ruginești în fierul altei porți Doar de ploaia rece privegheat, Ca și sufletele celor morți. Trupul meu, nu plânge că mă plouă Toamna-mi pregătește nunta mea Și ridică-n crâng o poartă nouă, Așteptând o cheie pentru ea! MARIAN BURTOI Născut în 4 decembrie 1962 Studii: Institutul Politehnic București Locuiește în Brăila Face publice poeziile pe “Esențe, pentru cei sensibili la frumos” începând cu data de 10.03.2011. în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
era compasiune, talent, apreciere a frumuseții și simț artistic. Deschiderea ei i-a dezvoltat talentele artistice și a susținut artele. Marele Maestru a subiliniat faptul că acea creativitate a apărut din acest centru și că oamenii cum era Ceață în Crâng, un artist deosebit de talentat, aveau în mod natural acest centru deschis. Centrul din gât, în mod previzibil, ajuta la cântat, dar era responsabil și de clarviziune. Folosit în combinație cu al Treilea Ochi, acesta interpreta percepțiile altor realități văzute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Iar asta Însemna, fără să-mi dau seama, că Începusem deja să calc În picioare sufletul tatălui meu. Tânjeam din ce În ce mai mult, În taină, după ceea ce nu găseam la noi: spațiu, sălbăticie, dealuri, păduri... Cred că tânjeam mai cu seamă după crânguri, după copacii „adevărați“. Cu una sau două excepții - și anume terenurile mlăștinoase din Essex și tundra arctică -, am urât Întotdeauna ținuturile plate și lipsite de arbori. Acolo timpul pare că s-a Înscăunat ca stăpân și ticăie fără remușcări, asemeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mine aceasta a fost Întotdeauna deosebirea esențială dintre noi; stranie totodată, misterioasă din punct de vedere genetic. Adoram ceea ce lui Îi provoca repulsie. Propriile mele „livezi“ au fost, din clipa În care le-am văzut pentru prima dată, dumbrăvile și crângurile uitate și din ce În ce mai pustii ale vestului Angliei, iar mai târziu ale Franței. Încă mai am În grădină meri din soiurile preferate ale tatălui meu, cum ar fi James Grieve, precum și unele soiuri ale mele personale, de pildă aromatul d’Arcy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
sens artistic. Însă trebuie să mărturisesc că dragostea mea se Îndreaptă spre mai mulți copaci, mai exact spre peisajele interne complexe pe care le alcătuiesc când sunt lăsați În voia lor. În organismul coloniei, coralul verde al pădurii sau al crângului, experiența, aventura, plăcerea estetică - cred că aș putea include aici și adevărul -, toate se află dincolo de coronament și zidul exterior al frunzelor, și dincolo de individ. Evoluția a transformat omul Într-o creatură a cărei percepție este izolatoare, care privește lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
În ficțiune, există În această privință comunități bune sau rele de copaci - unele care Încearcă să-l ademenească pe vizitator să Întoarcă pagina, să cerceteze mai departe, altele care-l opresc. Însă chiar și cele mai de „necitit“ păduri și crânguri sunt de fapt mai subtile decât orice ficțiune imaginabilă, care nu poate prezenta niciodată adevărata multiplicitate de posibilități În alegerea unei cărări ce ți se oferă Într-o pădure, ci o anumită potecă și numai una. Și totuși, acea multiplicitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
referitor la templul de coloane vii, toate probabil că evocă locul sfânt Înălțat de mâna omului. Știm că primele locuri cu adevărat sacre din perioada neolitică, cu mult Înainte de Stonehenge (care nu este altceva decât o dumbravă pietrificată), au fost crângurile artificiale făcute din trunchiurile de copaci prăbușiți, transportați și Înălțați din nou; și că acoperișurile lor trebuie să li se fi părut celor care le Înălțau nu atât acoperișuri, cât coronamente artificiale. Până și cele mai mărunte păduri au secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
mai mărunte păduri au secretele lor și locurile lor tainice, hotarele lor nemarcate - și sunt convins că toate clădirile sfinte, de la cea mai impunătoare catedrală până la cea mai mică capelă, În toate religiile lumii, descind din aura naturală a anumitor crânguri sau locuri Împădurite. În mijlocul lor, ne aflăm printre cu totul alte ființe, mai vârstnice și mai impozante, mai Îndepărtate de noi decât cele mai bizare alte forme non-umane de viață: oarbe, imobile, mute (sau grăind doar acele confuses paroles ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
asta se Întâmplă oricât de departe am fi fugit, sau am fi evoluat În afara cunoașterii, atașamentului sau interesului pentru sălbăticie, sau ne-am fi folosit de lumea ei de imagini pentru a ne descrie eurile ascunse sau ciudățeniile. A privi crângurile și pădurile doar din perspectivă științifică, economică, topografică sau estetică, a nu Înțelege că cea mai mare utilitate a lor constă nu În faptele care derivă din ele, sau În cheresteaua și fructele lor, sau În farmecul peisajului, sau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
chip, nenumit decât cu numele de zeu, vine la el în fiecare noapte, în vis, iar ziua, atunci când e singur. Și că e sigur că fiii lui vor fi binecuvântați de acest zeu Unic. Iosif îmi povestea de asemenea despre crângurile mirifice de terebint din Mamre, unde străbunica noastră vorbea cu zeii ei în fiecare seară și unde, la un moment dat, tatăl nostru ne va duce să facem o libație în numele Sarei. Acestea erau poveștile pe care Iosif le auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întrebă Auta mirat. - Da. Prietenii noștri știu ce trebuie să facă. Au să-ți spună și ție. Dar nu faceți nimic în pripă. Cred că ai avut dreptate, Auta: altceva nu putem face. CAPITOLUL XXXIII Se opriseră în poiana unui crâng, nu departe de orașul plăcerilor și al bogăției. Uh și celălalt străin îl așteptau pe Auta în luntre. Trecând printre corturile păstorilor care se închinau lui Elohim, Auta se întorcea acum din Sodoma. Aflase din nou cine umplea cele două
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
văzuse el pământul, zburând în sublima luntre care-l dusese dincolo de azur. Adapă cânta acum cu glas cald, tunător: - După două ceasuri îndoite De zbor încordat Vulturul spuse Către Etana: "Privește, prietene, Cum arată pămîntul!" "Pămîntul arată Acum ca un crîng!" După trei ceasuri îndoite De zbor încordat Vulturul spuse: Către Etana: " Te uită, prietene, Ce-i cu pămîntul!" "Marea-i acum Cât un șanț din grădini!" Auta se așezase pe o piatră. Privea înainte, dar vedea în el. Ca prin
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Jukovski ieșise la iveală În urma contactului cu atmosfera nesănătoasă de la Villa Ungri. Așezat În compartimentul de clasa Întâi al trenului care Îl ducea de la Napoli la Florența, privind pe geam la câmpiile verzi acoperite cu recolte bogate, la livezi și crânguri de măslini strălucind de flori, la procesiunea lentă a orașelor și satelor aflate la semidistanță, Henry recapitulă trecutul, convins că nu se făcuse vinovat de nici un gest nepotrivit sau ambiguu. Întâlnirea cu Constance Fenimore Woolson, la scurtă vreme după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se văd ca prin urmare pietrele și pietrișul gri. Pietricele mărunte se întrezăresc prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prin șuvoiul de apă limpede, de izvor. Copacii înmuguriți, cu muguri, care au chiar și înfrunzit, au coroana rotundă, cu crengile maronii, și sunt deși. Ca un crâng din care se surprinde un luminiș în care este o poieniță. Luminiș, crâng, poieniță. Căprioară. Căprioara bea apă atingând suav, de-abia de-abia cu boticul șuvoiul de apă ce curge prin acel luminiș și prin acea poieniță. Tabloul este aurit, auriu. Aur și argint. Auriu, aurit. Argint și aur. Ungaria, Iugoslavia, Ucraina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
atingi cu mâna. Venind de la mare prin Dobrogea la Buzău: Pâlcuri galbene, nalbă, plopii, sălcioare, salcâmi, parada vegetației pe o parte și pe alta a liniei de cale ferată, în grupuri grupulețe, pâlcuri pâlcuri. Țin minte de când eram mică un crâng departe de șosea, mai aproape de tren cu copăcei splendizi și apă limpede, în care se oglindeau berze și alte pasări-păsări. În lungul trenului se găseau fie păduri stufoase, dese, fie pajiști înalte și muguri, fie flori de o frumusețe rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
lacrimi iubite, lacrimi din sângele-mi beat. Îmbătate îs colțurile neîntinate, deci curtea în care vântul bate. Luminițe se apără neîncetat. Nectarul încolăcindu-se, ori nectarul ce se încolăcește este chiar dulcele nectar prin care gâzele zboară. Cumințile bâzâiri prin crângul de flori, albastrele ce sunt iubitele, prețioasele și micuțele flori. Floricelele cu petale din sânge făcute sunt însângerate și micile flori cu petale. Bătute flori de liliac, plăpânde, firave lăcrămioare, lascive orhidee joacă hora oglindindu-se pe luciul cerului, reflectându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcerilor superioare. · Fie ce vrea să fie, libertatea e cea mai importantă aici, în lumea reală și disciplina interioară. Iar în interiorul tău importantă e acea lume, acel vis despre lume. Visul meu e România o poieniță de primăvară, într-un crâng de colină. Visul meu e Iași, bulevardul Independenței. Visul meu e Filosofia, relații publice, Psihologia, psihologia generală și cognitivă, I.S.E.finanțe și contabilitate. Visul meu e roșu, un roșu perfect suprapus peste toate astea. Visul meu e viteza și ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
împărăție, Să învie în deșerturi șir de visuri ce te mint. Râul sânt ni povestește cu-ale undelor lui gure De-a isvorului său taină, despre vremi apuse, sure; Sufletul se-mbată-n visuri, cari-alunecă în sbor, Palmii risipiți în crânguri, auriți de-a lunei raze, Nalță sveltele lor trunchiuri. - - Noaptea-i clară, luminoasă, Undele visează spume, cerurile-nșiră nori. {EminescuOpIV 114} Și în templele mărețe - colonade-n marmuri albe - Noaptea zeii se preîmblă în vestmintele lor dalbe Ș-ale preoților
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
dumbrave, de isvoare, și de râuri cristaline, Cari lunec-sdrumicate pe-a lor bulgări de granit. Și din turmele de stînce, risipite cu splendoare Pe-ntinsori de codri negri rupți de râuri sclipitoare, Vezi oraș cu dome albe strălucind în verde crâng. Marea lin cutremurîndu-și fața, scutur-a ei spume, Repezind pe-alunecușul undelor de raze-o lume, Jos la poarta urbei mândre a ei sunete se frâng. Mai albastră decât cerul, purtând soarele pe față, Ea reflectă-n lumea-i clară
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
semn Clătind catargele, Tremură largele Vase de lemn: Niște cetăți Plutind pe marile Și mișcătoarele Pustietăți. Stol de cocori Apucă-ntinsele Și necuprinsele Drumuri de nori. Sboară ce pot Și-a lor întrecere, Vecinică trecere - Asta e tot... Floare de crâng, Astfel viețile Și tinerețile Trec și se stâng. {EminescuOpIV 379} Orice noroc Și-ntinde-aripele, Gonit de clipele Stării pe loc. Până nu mor, Pleacă-te îngere La trista-mi plângere Plină de-amor. Nu e păcat Ca să se lepede Clipa cea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]