3,198 matches
-
neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare și și-ar fi reamintit jocurile profane ale furnicarului... fabricarea untului,nituirea vapoarelor, coaserea uniformelor, dansul, discursurile, agrafe biciclete peruci discuri cravate trenuri conserve sutiene tunuri cărți, competiția inventivă a zădărniciei. — O, ooo, Ina!... de zece ani nu te-am văzut. Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Domnul o bătuse, ușor, pe umăr. Irina răsfoia, la un stand de cărți, în stradă, un ghid al plantelor medicinale. Leacuri vechi, semințe și ierburi. Bărbatul era înalt, spân, palid. Buze groase, nas mare, chelie în creștere, ochelari. Costum cacao, cravată cafea, față albă, de lapte. Parcă nu purtai ochelari... îngână, zăpăcită. Ștefan Olaru, inginerul. Sef de promoție. Ambițiosul care luase, prin efort și îndârjire, locul întâi, cuvenit altuia, celui care era însă prea boem și nepăsător. Deci, Ștefan, zis Fănică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe alta, să scape de ghearele urmăritoare. Un interior curat, funcțional. Geometrie și luciu. Domnul se apleacă ușor spre stânga, spre pătratul ferestrei aburite. Ochi albaștri, rotunzi, mari, în care nu se citea nimic. Costum cu batistă albă la rever,cravată, gâtul lung, ridat, ochii holbați. Scaunele vibrează ușor, neliniștea trece, subțire, prin pasageri. Se întorc cu toții spre domnul elegant și occidental, să ghicească, pe importanta sa figură, primejdia. Turistul e calm, nici o grijă. Avionul se leagănă lin, domnul se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pătrat. Speranța de viață la naștere 67 deani.“ Stewardesa așteaptă, privind nemișcată clientul. Elegant, cărunt, senator, pastor, lord, majordom, ce-o fi fost. Părul alb, ondulat, fruntea îngustă, ridată, roz, ochii umezi, urechile mari, nasul prăbușit, gura căscată, gulerul apretat, cravata bordo, buzele ritmând cuvinte fără sunet... Nici un sunet. Zbor lin, fără zgomot. De parcă ar avansa pe loc, în burta unui rechin argintiu, încremenit în marele acvariu ceresc. Platou cu sucuri și afrodiziace și otrăvuri. Sticle albe verzi galbene, dar marțianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
însă, încearcă să-și monteze minusculele timpane tranzistor, să scoată casca, să pună timpanele, vede și bustul, da, da, văzuse, până la urmă, statuia Afroditei, bineînțeles, e foarte interesat, zău așa, clap-clap, zgomot sec în laringe, saliva vâscoasă, bâiguială sufocată, șarpele cravatei și iar bătaia fără sunet a gurii crustaceu, până însoțitorul înțelege comanda și o transmite manechinului, paralizată cum rămăsese, cu sânii goi pe tavă și asurzită de strigătele mustăciosului. Doar ea le aude, se pare, căci pasagerii rămân impasibili, neînregistrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
serviciu, îngrămădiți pe telefoane să afle ce și cum. A ridicat, superior, sprâncenele, când colegul ochelarist l-a informat despre criteriile ce se vor aplica la concedieri. S-a înălțat ușor pe vârfuri, i-a îndreptat acestuia nodul desfăcut al cravatei sub gulerul cămășii albe, made in China, și s-a dus la fereastră să contemple delirul primăverii. Colega Gina încerca să-l distreze, citindu-i din presa zilei. — Uite, povestea de ieri. Sub pretextul că în apartamentul numărul... proprietate personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reveni imediat, speriat să nu-și deconspire uimirea. Dactilografa făcu un semn spre fereastră, fără să ridice privirea de pe claviatură. Da, lângă fereastră se afla, într-adevăr, un scaun. Se așeză pe scaun, în fața unui bărbat brunet, solid, sufocat de cravată. — Ați venit pentru Anul handicapaților... — Să vedeți, aș fi vrut să... — Întâi discutați cu tov secretară! N-avem voie să dăm nici un fel de date. Dacă ea mă cheamă și îmi spune, uite Papașa, așa-mi zice, Papașa sau Iopo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
președinte și tov vice. Și noi, doar vedeți. Dar asta nu înseamnă că... vreau să spun, n-are legătură. Suntem... toți uniți. Suntem una. Cu membrii, adică, asta e. Părea un maistru de uzină, obosit, pedepsit să poarte costum și cravată și să se încurce în treburi prea complicate, care îl speriau. Poate citiți ceva... trece timpul, să nu vă plictisiți. Ziarele noastre. Și statutul, poate vă interesează. Tolea puse teancul pe genunchi și trase mica broșură. STATUTUL. „Organizație obștească... în vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nota. S-a deslușit, într-adevăr, în spate, plecarea. Rotunda sală cu oglinzi scăzuse, parcă, dintr-odată. O seară searbădă, dintr-odată, ca toate celelalte. — Da, e mai simplu să răspunzi la întrebări simple, reîncepu politicosul domn, îndreptându-și nodul cravatei, apropiindu-și scaunul. Emilia a venit la Radio datorită soțului ei. A beneficiat, probabil, de prestigiul sau relațiile sale. Dar calitățile ei s-au impus repede. — Să trecem la momentul când calitățile au prisosit. — Nu știu, nu mai lucram la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
albe, chip suav, de băiat. Cearcăne de fard vânăt. Un trup lung, de efeb. Domnul cel cărunt, turistul, zâmbi androginului. Buzele sale ritmau cuvinte cuvinte cuvinte, dar fără sunet, nici un sunet. Chipul roz al bătrânului, gulerul țeapăn, cămașa de azur, cravata bordo, botul batracian deschis închis deschis, fără sunet, gura amfibie clămpănind vorbe fără sunet. Ritmic se mișca și mustăcioara tânărului său însoțitor, ghidul, patrula. Manechinul aștepta, cu tava întinsă, comanda. Cămașa de voal flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
flutura, se vedea pieptul băiețesc, bobul bec din mijloc, roz, electric, parfumat.. Venus își îndreptă umerii, se aplecă spre turist. Îi oferi din nou sticlele, bustul, buzele, orice. Clap-clap, zgomot sec în laringe, gura roșie de crap înghițind sunetele, șarpele cravatei fluturând, iarăși clapa gurii, bătaia gurii crustaceu, măcinând fără spor timpul. Brusc, un scârțâit lung. Scârțâit lung lung, ca un țiuit de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
știai niciodată ce urmează să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață era calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
tocmai terminaserăm de renovat baia de la etaj și tot ce se găsea în ea era nou-nouț: faianța, dulapurile, dulăpiorul de medicamente, chiuveta, cada și dușul, toaleta, absolut totul. Eu eram în dormitor, în fața oglinzii de la șifonier, făcându-mi nodul la cravată; Edith era jos, în bucătărie, pregătind curcanul pentru cuptor și ocupându-se de ultimele detalii; iar Rachel, în vârstă de șaisprezece sau șaptesprezece ani, care își petrecuse dimineața și amiaza scriind un raport despre lucrările de laborator la fizică, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Rachel erau mult mai mici decât ale mele. Dacă ea nu putea scoate aparatul, erau slabe speranțe ca au să mă descurc mai bine, dar am încercat, de formă. Mi-am scos sacoul, mi-am suflecat mânecile, mi-am azvârlit cravata peste umărul stâng și am vârât mâna. Instrumentul bâzâitor era înțepenit atât de tare, că nu aveam nici o șansă. O sârmă de instalator ar fi fost utilă, dar nu posedam o sârmă de instalator, drept care, în locul ei, am desfăcut un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el. — Car un vas de toaletă, i-am răspuns. Vrem să-l ducem afară și să-l lăsăm în curte. De-acum sosiseră toți invitații, care urmăreau cu gura căscată straniul spectacol al celor doi bărbați cu cămăși albe și cravate, care cărau un closet muzical dintr-o cameră în alta a unei case din suburbii, de Ziua Recunoștinței. Pretutindeni mirosea a curcan. Edith servea băuturile. În fundal se auzea un cântec interpretat de Frank Sinatra (My Way, dacă-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ultimele luni făcusem din el un asemenea monstru, că m-a șocat să constat cât de benign arăta, cât de normal. Dacă era să îi găsesc ceva ciudat, acela era faptul că purta cămașă albă cu mânecă lungă și o cravată albastră, înnodată strâns la gât. Ce fel de om umblă prin casă în cămașă albă și cravată? m-am întrebat. Un om care respecta sabatul și lua religia în serios. — Da? a spus el. Cum vă pot ajuta? Sunt unchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
arăta, cât de normal. Dacă era să îi găsesc ceva ciudat, acela era faptul că purta cămașă albă cu mânecă lungă și o cravată albastră, înnodată strâns la gât. Ce fel de om umblă prin casă în cămașă albă și cravată? m-am întrebat. Un om care respecta sabatul și lua religia în serios. — Da? a spus el. Cum vă pot ajuta? Sunt unchiul lui Rory, am spus. Nathan Glass. Eram prin apropiere și m-am gândit să-i fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
acum în Dublin. Așa că mă hotărăsc să iau autobuzul. Cel puțin așa nu mai sunt nevoită să mă învârt prin Stephen’s Green căutând un loc de parcare. Mă întâlnesc cu Debbie la Brown Thomas. Când o zăresc, ia niște cravate în mână și se preface că se uită la ele. Pare ușurată să mă vadă. Până la urmă, cât interes față de cravate poți să mimezi când n-ai un bărbat cu tine? — Mi-a întârziat autobuzul, mă scuz eu îmbrățișând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
s Green căutând un loc de parcare. Mă întâlnesc cu Debbie la Brown Thomas. Când o zăresc, ia niște cravate în mână și se preface că se uită la ele. Pare ușurată să mă vadă. Până la urmă, cât interes față de cravate poți să mimezi când n-ai un bărbat cu tine? — Mi-a întârziat autobuzul, mă scuz eu îmbrățișând-o. —Mereu îți întârzie autobuzul, râde ea. Chiar ar trebui să-ți iei unul nou. —Haha. Acum sunt aici, oricum, așa că mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aș vrea e ca mama să-l întrebe cu ce se ocupă. Nu ar fi în veci de acord. Actorii ajung rău, după spusele mamei, la fel ca poeții, muzicienii și, în general, toți cei care nu poartă costum și cravată. Las telefonul jos și aștept ca respirația să-mi revină la normal. Doamne, vă vine să credeți că ACEL Adam Kirrane o să vină în modesta mea căsuță? Mă întreb dacă ar trebui să-mi iau un aparat foto de unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
răspund. La început. În schimb, ochii mi s-au oprit asupra unei fotografii de-a lui Adam. E o fotografie imensă, și el arată splendid. Zâmbește, scoțând la iveală niște dinți perfecți, și poartă smoching. Și-a lărgit nodul de la cravată și stă pe jos, cu picioarele încrucișate. Un pic de balsam... Doamne, e superb, nu-i așa? — Da... aaaa. Aș vrea doar un pic de... aaa... balsam fără clătire. Nu prea mult, totuși. Se culcă cu Jane. —Cine? —Omul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ai o seară frumoasă. Mă Îmbrățișează strâns. Sună-mă dacă poți. — Te sun. Mă mai privesc o dată În oglindă, apoi deschid ușa și pornesc pe scări. Deschid ușa de la intrare și În pragul ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zâmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sunt adversara lui. Sunt cu el. — Bună, zice, cu un surâs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mânerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aud În spatele meu o voce care strigă „Emma !“, Îl pun Înapoi. Mă Întorc și tresar, surprinsă. În fața mea se află Connor, În costum și cu un pahar de vin În mână, cu părul blond strălucind În lumina reflectoarelor. Are o cravată nouă, remarc imediat. Cu buline mari galbene, pe fond albastru. Nu-mi place. — Connor ! Ce-i cu tine aici ? spun uluită. — Am primit o foaie volantă de la Lissy, Îmi răspunde, ușor agresiv. Întotdeauna mi-a plăcut de Lissy, așa că m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
hambarul unchiului ei, după care i-am cerut sutienul ca să mă dau mare cu el la prieteni. Nu mă pot abține să nu pufnesc În râs, dar Jack continuă, cu ochii Într-ai mei. — N-am purtat niciodată nici una dintre cravatele pe care mi le dădea mama de Crăciun. Întotdeauna mi-am dorit să fiu măcar cu câțiva centimetri mai Înalt decât sunt. Nu știu... ce Înseamnă co-dependent. Am un vis care-mi revine mereu, În care eu sunt Superman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
trebuie să mă duc să sting; într-o noapte trecută, unchiu-meu chiar m-a speriat, țintindu-mă de departe cu punctul luminos al țigării aprinse, din care trăgea ca un școlar în veceu. După întâlnirea asta, dimineață, la sacou și cravată, pe când își soarbe pripit cafeaua și încet țigările, nu mă pot abține să nu-l privesc cu un fel de zâmbet misterios în colțul gurii, cu tâlcul: Mai știu ceva despre tine, te-am văzut azi-noapte!) Fiindcă de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]