107,738 matches
-
un context în care penuria forței de muncă era acută. Vagabondajul s-a transformat însă într-o problemă socială de amploare în secolul al XVI-lea, cănd populația Europei nu numai că se refăcuse după epidemia de ciumă, dar și crescuse semnificativ. Grupurile extinse de oameni aflați tot timpul în mișcare începuseră să reprezinte, conform autorităților laice și religioase, un pericol social. Nouă ordine socială, simbolică și politica a stigmatizat exclușii, însemnându-i cu litera V (de la vagrant - rătăcitor, vagabond); apar
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
motivul că prea puțini dintre veteranii mișcării cinematografice alternative din vremea comunismului (câtă era și în măsura în care i se îngăduia să fie cu adevărat alternativă) sunt prezenți în industria televiziunii de azi. Cu alte cuvinte, originea ciupercăriei de posturi n-a crescut din plăcerea de a face artă vizuală a unor pasionați, ci din cu totul alte motive. Le-am enumerat mai sus. Principal factor de manipulare, televiziunile ajung să nu mai manipuleze, de fapt, pe nimeni. Dimpotrivă. Ele au reușit, prin
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
ce jucau în scenarii scrise de alții. A fost nevoie de triumful nebuniei pentru ca astfel de personaje - nu doar simpliste în nebunia lor, ci înspăimântător de vulgare - să dea de furcă părții civilizate a planetei. Din nefericire, acești monștri au crescut încetul cu încetul, sub privirile unor politicieni emasculați, obsedați doar să nu încalce cu o iotă dogmele corectitudinii politice. Astăzi, teroriștii catodici au în solda proprie avocați pregătiți să te înfunde pentru cel mai mic adjectiv la adresa stăpânilor. Dar măcar
Terorismul de apartament by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10530_a_11855]
-
critică despre noua Gramatică a Academiei, dar și despre Doom 2. Ar merita citat, apoi, integral poemul Martei Petreu, intitulat Vindecarea, dacă spațiul ne-ar permite. Iată, totuși, finalul, care este excepțional: Ea privește senină lanul de grîu care îi crește în loc de carne moale și vie în propriile ei palme pe falangele strîmbe Ea a trecut prin viața terestră ea a fost o ființă umană Iar acuma da acuma aproape că-i bine Pagina de revista revistelor are și sare, și
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10549_a_11874]
-
orizontul roșu și trei copii (ba chiar patru, dacă o punem la socoteală și pe verișoară mea Rodica Popescu) puși numai pe joacă și năzbâtii, în ciuda sărăciei de care nu eram conștienți cam acesta era mediul în care trăiam și creșteam mari zi cu zi. Din când în când mama mea și cu tânți Lenuța își găseau timp să stea de vorbă, uneori ore întregi. Ce aveau să-și spună? Curios din fire cum eram, trăgeam cu urechea. Vorbeau în șoaptă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fluturi arde în cântec parfum fonturi pe apă fonturi în vânt dacă le citim e superlativ arde în cântec parfum oval aflai și golul este o formă cineva în locul tău ar dormi semnul de întrebare este strădanie pierdută dare înapoi cresc fiori în profunzimi înșelătoare totul se întâmplă tuturor deopotrivă esență în funebra vale furtună fu esență în funebra vale ajuns rob pieri așa spune sabia care cerea să nu pătrundă nici-un străin prin peretele de lumină ce înconjura cetatea nu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
din lei plus bonuri valorile) astfel încât să poată să reinvestească bani în procesul de producție ! O dată putere de cumpărare a oamenilor fiind cu puțin mai mare ei își vor cumpăra desigur de pe piața produsele de care au nevoie. Consumul va crește determinând la rândul lui creșterea producției, fiind astfel reluată creșterea economică. Întreprinderile, fabricile, își vor relua procesul de producție pe un nivel mai înalt, economia va începe să se dezvolte, trecând acum pe creștere economică. Orice ban trece în procesul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
a unei națiuni și creșterea cantității și calității bunurile economice ale acelei națiuni, sau ale acelui Sistem socio-economic. Altfel spus, pe parcursul unei perioade de timp, un deceniu, două decenii, o epocă istorică, masa monetară circulanta (banii) a acelei națiuni va crește direct proporțional cu creșterea bunurilor economice (cu dezvoltarea economică) a acelei națiuni. Între cele două realități, masa monetară circulanta și producția de bunuri de consum trebuie să se păstreze același raport pe toată durata existenței Sistemului socio-economic. De aceea atunci când
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
murit sărac. Au rămas cântecele lui, marea lui bogăție: „De când ne-a aflat mulțime Ne vorbește zi și noapte... Cand de rău și când de bine”, „Dacă ea nu mă iubește”, „Dragostea e că și-o râie”, „Cocoșel cu două crește”, „Foaie verde spic de grâu”, „Mărie și Marioara”, „Pe deal pe la Cornățel”. „Cântecul lui Zavaidoc”. Dar să revin în timpul Primului Război Mondial, cănd Zavaidoc se înrolează voluntar, fiind chemat de Societatea Artiștilor, si cutreiera spitalele de campanie împreună cu George Enescu și Elenă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
spune: „Suspectul interogat de poliție a fost chiar Cristian Vasile, eliberat repede din lipsă de probe”. ZARAZA, cea care apare că eroina romanței pe care o cântă, atât Zavaidoc, cât și Cristian Vasile (nume dat „Zaraza”, de către autor, unei țigănci crescută în alaiul a zece cobzari) nu are nici o legătură cu povestea uciderii (din întâmplare) a unei țigănci (față orfana, care vindea flori în spate la Hanu lu’ Manuc, în preajma Pieții de Flori, uneori mai cânta să-și atragă clienții), chiar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat cu două neveste./”( Vezi varianta: Cine mă puse pe mine să pun casă lângă tine? Că te știam mai Marine... Că de-al dracu’ ce erai, Nici în troaca nu stăteai. I-hu!!!...) Câmpulungul l-a iubit pe celebrul lăutar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
pentru relele făcute, îmi spunea cu durere: “Nu ai idee cât de rău îmi pare, dar nu am încotro; trebuie să te pedepsesc pentru că de vorbă bună nu asculți. Nu am încotro, trebuie să te bat pentru că nu vreau să crești că o buruiana.” Unde nu a reușit a fost însă cu mine a fost în îndrumarea studiilor, desi aș fi dorit și eu să mă bucur de poziția și respectul de care se bucură el. Ani dearândul doream să mă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
drăcii Cât am pe țeavă ritmurile sfinte; Eu am consemn să nu dorm în cuvinte Și să împușc cu stele vârcolacii! NAȘTEREA AFRODITEI Trec ciobani pe-oglinda Lunii, Lupii-nchid poartă pășunii, Bacii mulg uger de noapte Și-n cer crește drum de lapte, Marinării pun la prora Cap-compas pe aurora; Dorurile de fecioare Vin din stele căzătoare, Visele-adunate-n prove Sparg furtunile de slove, Iar în somnul lor, matrozii Trec prin sabie irozii. Un poet în cart de câine Duce navă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Deschizând prima coperta Din ceaslovul cu sfârșitul. Botezat cu ploi de stele, Sufletul primește harul Să iși poarte-n timp calvarul Glăsuit de cucuvele. Cartea Sfântă, în Lumina, A întors o filă nouă; Crucea înroșește ouă Care-ascund era creștină. Ziua crește dintr-o rază, Soarele din ea se naște, Moartea piere-n prag de Paste Când Hristosul înviază. Răsăritul iar vopsește Ceru-n sângele Luminii, Hăituiți mereu, creștinii Îl ascund sub șolzi de pește! EU, POETUL Eu sunt poetul care Bea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
divine! TRIBUTUL Vin hienele să rupă Trupul țintuit pe cruce, Mustul încă fierbe-n cupă Învierea la răscruce. Orbii sunt pătați cu sânge De pe litera Scripturii, Iar icoana Maicii plânge Când se ceartă Dioscurii. Trup de sfinți într-un masacru Crește-n cer pâinea și vinul Și-mbătat de sânge sacru Iuda-și ia din nou tainul. Mai sperăm la Înviere Din mizeria minciunii; Viermii-așteaptă în tăcere Să plătim tribut genunii... NEMURITORI, POEȚII De dincolo de lume naște cantul În rimele visate doar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
cantul În rimele visate doar de îngeri; Poeții și-au săpat în vers mormântul Să scape de teluricele plângeri. Înfierbântate, muzele fecioare Se cuibăresc în inima naivă Și aruncând ocheade-nșelătoare Înnebunesc poeții din coliva. Ei poartă-acum a florilor corola Crescute în grădina de lumină Și sting și-aprind pe strune de violă Durerea și iubirea lor divină. Poeții cu păcatele prescrise Condamnă viața veșnic la cuvinte, Împerecheați cu muzele proscrise, Trimit din alte lumi poeme sfinte! Într-una din zilele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
mucavaua cu flori de matase și franjurii care se prind de gâtul meu slab că disperatul de creangă unui castan fragil, comestibil”; Sunt o spadă fără podoabe, fără vesminte de purpura, doar un lut în care apă dulce și sufletul cresc că în oul pajurei două aripi”. În această forță de a rămâne mereu proaspătă și mereu nouă stă puterea de artista a Melaniei Cuc. (continuare din numărul trecut) 13 Sunt! Împotriva cerului, niciodată! Sunt! Împotriva rădăcinii, niciodată! Sunt! Cel ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
am spus la lume cine ești eu te-aș ruga să nu îmbătrânești; privește toate florile de-afară; tu esti simbol frumos de primăvară. mai ai de mers spre viața, măi vâlcene. te-așteaptă pajiști mari cu cosânzene și-ți cresc nepoți cu zbenghiuri peste frunți; ține-te drept, c-o să le joci la nunți și dac-o fi bătrân - și o să fii, sunt și pe-acolo flori de bucurii, dar pân-atunci, ia umple râs, paharul; să-ți ție Domnul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
gen de activități. 5. La acest punct, nu mai este nevoie de explicații suplimentare. 6. Prin activitatea profesională în cele mai diferite medii, mulți români s-au făcut remarcați și simpatizați, obținând diplome și alte forme de recunoaștere făcând să crească respectul canadienilor pentru români și pentru România. 7. Colaborarea cu regimul comunist sau postcomunist și primirea de diplome, titluri etc. este discutabila. În general, românii care au primit așa ceva nu au fast văzuți cu ochi buni de ceilalți români canadieni
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
facă din mister o armă a seducției. Paradoxul acestui filozof este că, pe cît de mult s-a încercat discreditarea lui culturală, pe atît de implacabil i-a sporit în timp succesul. E cazul unui intelectual al cărui prestigiu a crescut pe măsura ce a fost atacat și, indiferent dacă a fost parodiat și ironizat, prin parafrazarea sau imitarea sarcastică a cuvintelor sale, indiferent dacă i s-a arătat nonsensul frazelor și i s-a dezvăluit țesătura cu precădere calamburească a
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]
-
și, de la Marguerite Duras la Amélie Nothomb, ținuturile de la capătul lumii au devenit decorul încărcat de mister și pitoresc al unor române celebre. Și în literatura română Claudia Golea este autoarea unui excelent român - Planetă Tokyo - al adaptării unei tinere crescute în tradiția culturală europeană (mai mult decît atît, în climatul tenebros al României din anii comunismului) la modul de viață japonez (din păcate, după acest român foarte promițător, Claudia Golea a naufragiat într-o literatura comercială cu miză plasată exclusiv
Exotism postmodern by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10553_a_11878]
-
Daniel Cristea-Enache Publicistica își găsește un suport solid (dar inconsistent, pe termen lung) în pagina de ziar trăind în lumina și în exploatarea evenimentului zilei. Cu cât gazetarul speculează mai bine ultima știre, cu atât crește succesul său la masse, cuantificabil și prin frecvența aparițiilor "pe sticlă". Jurnalistul devine o figură de prim-plan și trece de la o televiziune la alta, pentru a explica națiunii ce se întâmplă de fapt. Degeaba le cerem acestor robi fericiți
Colecționarul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10573_a_11898]
-
În Modernism avem de-a face mai mult cu descoperirea că acest lucru este posibil. Titanii Modernismului - Eliot și Joyce - sunt în fond două cazuri izolate. Ei dau ideea demolării convențiilor (limbaj, cronologie), dar scriu cu tradiția în oase. Au crescut în respectul convenției și, atunci când o hulesc, se simt deopotrivă vinovați și eroi. Aș zice deci că în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că - dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
mod limpede ca o construcție pusă în scenă în enunț, nu ca o sursă a enunțării. Lucrurile sînt cît se poate de evidente în cazul romanului lui Cezar-Paul Bădescu. Eul povestitor este cu totul altul decît eul-erou; cel din urmă crește și, maturizîndu-se, ajunge să-și privească din afară copilăria, exact ca în Amintirile lui Creangă. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul identității eului-personaj cu eul-narator, nici criteriul pragmatic al naratorului ca
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
tunarilor osmanlâi ce păzeau strâmtoarea și a submarinelor pe sumbrele ape ale Mării Negre, toată deșertăciunea zilelor de umblet zadarnic pe țărm în așteptarea unei flote comerciale, a unor vapoare pline de mărfuri, de comori și de marinari însetați de petreceri, creșteau, prindeau din nou viață în mintea fostului cambuzier. Se târâ până în fotoliul cu sculpturi baroce și căzu descurajat, încercuit de ghirlandele aduse pe umeri de amorași. Căută să-și adune gândurile. Lumina plumburie a furtunii ce trecea ca o aripă
Sfârșitul unei lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10613_a_11938]