13,465 matches
-
simțind un fior de emoție, dar mai ales de plăcere cînd mîna grijulie a actorului îi așază mai bine haina de blană pe picioare; cuneori, ochii lor se întîlnesc și-și surîd cu drag, prietenește. Lazăr aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în pumn. Voiam să-i dau și eu arată spre fotografia paginii din condica de internări -, s-o ducă ginerelui meu, ori fetei lui... N-aș vrea ca, murind aici... se îngrozește ea, retrăgîndu-se sub streașina clădirii, la adăpost de crengile unui stejar, plecat spre pămînt de vîntul puternic, ce-și fîlfîie ramurile ca pe niște bice. Sînteți supărată pe mine? o întrebă profesorul, alăturîndu-i-se. Ce mai contează acum! N-am putut să fac nimic atunci, aș vrea să mă credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fie dusă înăuntru. Pușa, mama n-a pățit nimic, hai la căldură o mîngîie bătrîna și o sărută între urechi, intrînd cu ea în brațe în restaurant. În urma ei, aruncat la perete de vînt, profesorul privește în gol, pe lîngă creanga cea mai de jos a stejarului. "Înainte nimic, înapoi pete multe. Pînă și Doina, de care mă mai legam cu gîndul, e-a altuia; la propriu și la figurat; vrea să urmeze Filozofia, să... Maria e-o parșivă, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de care mă mai legam cu gîndul, e-a altuia; la propriu și la figurat; vrea să urmeze Filozofia, să... Maria e-o parșivă, și-a bătut joc de mine atunci... Ar trebui s-o strîng de gît... De gît..." Creanga stejarului îl lovește mai puternic, apropiindu-se de el, parcă chemîndu-l. Iar dincolo de trunchiul gros, care se apleacă și el, ca un om ucis, în neantul alb, profesorul zărește trupul diafan, feciorelnic, al Mariei sprijinită de capătul patului, rugîndu-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
păsărilor este desenat un obiect în formă de săgeată. Pe baston este gravată și o figură umană cu un zâmbet misterios. Arbustul sfânt este și el foarte interesant. Cu o înălțime de aproape 4 m, are trei nivele și nouă crengi, pe fiecare dintre acestea stă câte o pasăre. Potrivit istoricilor, aceste păsări erau considerate reprezentări sfinte și totodată reprezentări ale soarelui. Din rezultatele cercetărilor reiese că obiectele din bronz descoperite la Sanxingdui sunt reprezentative pentru cultura statului antic Shu (Sichuan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
noapte, statuete. Însă a obosit și și-a dat seama că nu poate face această muncă foarte repede. Începu să caute o idee prin care să-și desăvârșească creația. În cele din urmă o găsi. Afundă în albia râului o creangă, apoi o răsuci, ca să se umple de nămol. O ridică și începu să o învârtă în aer. Stropii de nămol căzuți pe pământ s-au transformat, dintr-o dată, în omuleți mici. Așa a reușit să creeze o mulțime de oameni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de astăzi. Sui, omul care a descoperit focul În basmele populare chinezești pot fi descoperiți mulți eroi curajoși și de o dârzenie neasemuită. Unul dintre ei este Sui, omul care a aprins pentru prima dată focul, prin frecarea a două crengi de copac. Haideți să aflați povestea lui. În vremuri demult apuse, omenirea nu știa ce este focul. Odată cu lăsarea serii, se pogora întunericul, iar oamenii erau cuprinși de o panică cumplită. Peste tot se auzeau doar strigătele fiarelor sălbatice. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și animalele sălbatice arse, care răspândeau în jur un miros atrăgător. Adunați în jurul focului, au început să mănânce din carnea animalelor fripte și așa au aflat că are un gust nemaipomenit! Dându-și seama de importanța focului, oamenii au adunat crengi și le-au aruncat în flăcări, apoi le-au păzit zi și noapte, ca să nu se stingă. Într-o zi, paznicul a adormit, o creangă a ars în întregime și focul s-a stins. Oamenii s-au trezit din nou
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aflat că are un gust nemaipomenit! Dându-și seama de importanța focului, oamenii au adunat crengi și le-au aruncat în flăcări, apoi le-au păzit zi și noapte, ca să nu se stingă. Într-o zi, paznicul a adormit, o creangă a ars în întregime și focul s-a stins. Oamenii s-au trezit din nou în beznă și în frig. Văzând din cer tot ce s-a petrecut pe Pământ, zeul Fuxi a intrat tiptil în visele tânărului care descoperise
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de unde venea lumina. În cele din urmă văzu câteva păsări mari scobind cu ciocul lor lung și ascuțit în scoarța copacilor, căutând insecte. De câte ori loveau copacul cu ciocul, apărea o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un final, o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o scânteie. Văzând aceasta, tânărului îi vine o idee. Culese câteva crengi și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un final, o creangă începu să fumege și apoi se aprinse. Tânărul se bucură până la lacrimi. Apoi se întoarse în satul său natal, aducându-le oamenilor sămânța focului care nu se stinge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și începu să le frece pe cele mici de cele mari. Apărură scântei, fără însă ca focul să se aprindă. Nu-și pierdu încrederea și adună și alte crengi, frecându-le cu răbdare unele de altele. Într-un final, o creangă începu să fumege și apoi se aprinse. Tânărul se bucură până la lacrimi. Apoi se întoarse în satul său natal, aducându-le oamenilor sămânța focului care nu se stinge niciodată metoda de aprindere a focului prin frecarea crengilor. De atunci, oamenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
un final, o creangă începu să fumege și apoi se aprinse. Tânărul se bucură până la lacrimi. Apoi se întoarse în satul său natal, aducându-le oamenilor sămânța focului care nu se stinge niciodată metoda de aprindere a focului prin frecarea crengilor. De atunci, oamenii au scăpat pentru totdeauna de frig și de spaimă. Convinși de curajul și înțelepciunea tânărului, ei l-au ales conducător și i-au dat numele de Suiren, adică "omul care a aprins focul". Această poveste a circulat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
compune creații literare, fapt ce a conferit muntelui reputația locului de obârșie al ideilor și al poeziilor peisagistice, precum și al multor picturi. Vestitul poet din secolul al VIII-lea, din dinastia Tang, Li Bai scria: Soare scăldând piscul Xianglu, Din crengi se iscă fum, Când de departe-n zări privești, Din înaltul apei drum, Perdea peste trei mii de chi, Ce coboară de sus, Te-ntrebi: e Calea Lactee Ce curge-n zbor apus? De asemenea, renumitul poet din dinastia Song, Su
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
curtea, soarele încă nu asfințise și un ulcior se afla la picioarele sale... Între vis și realitate, Chun observă că la rădăcina salcâmului era o adâncitură plină cu furnici, care în închipuirea lui fusese de fapt chiar țara salcâmilor. O creangă ce se întindea spre miazăzi contura chiar prefectura Nanke unde, în vis, el fusese 20 de ani prefect. Vorba "visul de la Nanke" este folosită, la chinezi, pentru a sugera că onorurile și avuția din lumea pământească sunt trecătoare, asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cârmaci și o persoană care să împingă barca cu o prăjină. Echipajul este bine hrănit de comunitate, pe perioada sărbătorii. Înainte de începerea concursului, pe malul apei are loc o ceremonie. Se aduce o masă legată la cele patru picioare cu crengi înverzite, o umbrelă, pânză roșie, bancnote pentru pomenirea celor morți și un mănunchi mare de iarbă proaspătă. Pe masă se pune orez și un cocoș jumulit, drept ofrande pentru zei. A 7-a zi din a 7-a lună a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mulți copii. Cel mai răspândit șorț este cel cu motive brodate, care sunt cel mai adesea personaje inspirate din legende sau povești populare și elemente ce sugerează norocul și fericirea, precum Liu Hai jucându-se cu broaște, coțofene stând pe crengile copacului Mei, cufundari jucându-se în apă, flori de lotus și altele. Lacăt de viață lungă Lacătul de viață lungă este, de fapt, o podoabă, sau mai bine zis un talisman purtat la gât de cei de naționalitate Han. Podoaba
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
trecerea prin vama chineză 525 Indicații privind utilizarea monedelor în China 527 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare din titlurile noastre, beneficiind de reduceri. Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Strada Ion Creangă nr. 14 (Ateneul Tătărași), cod 700320, Iași, tel./fax. 0232-410427 e-mail: junimeais@yahoo.com www.editurajunimea.ro PRINTED IN ROMANIA 中 国 百 科 CHINA ÎN OGLINDA TIMPULUI 8 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
românească. Românii se agață cu disperare de prezent, pe care tind să-l împingă peste viitor, în vreme ce trecutul se cufundă în ceață. În aceste zile se împlinesc 14 ani de când pe trunchiul istoriei românilor s-a lipit cu sânge o creangă. Toate personajele care fac fața politică a României de azi ar fi putut să-și ocupe locurile pe creangă și într-un sistem ceaușist din care să fi fost înlăturați Ceaușeștii. După 14 ani de la Revoluție, omul nou e la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
cufundă în ceață. În aceste zile se împlinesc 14 ani de când pe trunchiul istoriei românilor s-a lipit cu sânge o creangă. Toate personajele care fac fața politică a României de azi ar fi putut să-și ocupe locurile pe creangă și într-un sistem ceaușist din care să fi fost înlăturați Ceaușeștii. După 14 ani de la Revoluție, omul nou e la fel de prezent în spațiul carpato-danubian ca pe vremea lui Ceaușescu. Democrația-copil de după ’89, din care el trebuia să evolueze, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
noduri pot fi domestice, de crescătorie, atunci când sunt produse de om în mod deliberat, sau sălbatice, atunci când le naște natura sau omul în mod inconștient. Un vers din Shakespeare, o pasăre moartă cu capul în jos și ghearele încleștate de creangă, un țigan care îi spune țigăncii „ai cărnuri vechi de din șold” și cineva care să le audă, să le vadă, să vibreze la ele. Liternet? De ce nu? Cea mai mare greșeală pe care o poate face un critic este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că vine și el, sanchi că vine și el, Bebe chiar vine, are și idei, hai să facem o cazemată, să n-o mai frecăm degeaba, ca să faci o cazemată trebuie să mergi în grădina din spatele blocului, să rupi niște crengi cu frunze din copac, să le atârni de gard, să le pui una peste alta, Bebe ne explică și noi ne executăm, șase la Șchiopu Bărbosu, șase la Constantineasca, ăștia se crizează rău, sunt în stare să ne alerge până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Bebe un test, hai în cazemată să vedem cât de șmecher ești, Bebe rânjește, intru în cazemată, cam nasol, trebuie să stai chircit, să nu te miști prea tare, altfel riști să se prăbușească acoperișu’, mă cam înțeapă și o creangă, oricum, barem sunt în cazemată, Bebe are ceva în buzunar, se caută, scoate chibrituri și un chiștoc de țigară cu filtru, be te, ză best, străine, de la bulgari, țigară mișto, le-am șutit din coșu’ de gunoi, ia să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care, întâmplător, își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă ascultam un alt fel de basme, cu Alexandru Macedon, Ulise, Domițian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
situația s-a schimbat. Această nouă sectă a fost fondată de un dictator din cale-afară de sîngeros, pe nume John Hunter. Într-o zi, după ce violase și prădase după pofta inimii Într-un sătuc, acesta fusese doborît de pe cal de creanga unui copac. Deși inițial a părut că n-a pățit nimic, la scurt timp, dictatorul a Început să primească mesaje din cosmos, mesaje din care a aflat că oamenii nu se trag de fapt de pe pămînt și că nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]