1,392 matches
-
cu zid de piatră datând din perioada construcției ansamblului (1640-1646). Biserica mănăstirii este realizată pe un plan cu influență sârbească, care urmează, prin proporții și compoziția volumelor, tradiția bizantină. Biserica din Plătărești se înscrie astfel într-o cuprinzătoare categorie de ctitorii ale lui Matei Basarab construite în acest stil, cum ar fi: Arnota (1633), Brebu (1650) sau Gura Motrului (1653). Trăsătura comună cea mai semnificativă a acestor biserici este reprezentată de împărțirea pronaosului în două secțiuni, prin intermediul unui arc de boltă
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
anul 1972 în cadrul unui program finanțat de Direcția Monumentelor Istorice, de pictorița Olga Greceanu, artistă renumită pentru grija acordată păstrării în cele mai mici detalii a picturii originale. Trebuie menționat faptul că biserica mănăstirii Plătărești este, alături de mănăstirea Arnota, singura ctitorie a lui Matei Basarab care mai păstrează pictura originală (fragmente mai mici de pictură s-au mai păstrat și în biserica fostei mănăstiri de la Negoești). Pictura originală din 1649, executată în tehnica „frescă” utilizând pigmenți vegetali solubili în apă, se
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
domnitorului, jupân Vâlsan - un văr al domnitorului, jupânița Stanca - probabil o nepoată de vară a lui Matei Basarab, având lângă ea pe jupân Stancu - unul dintre fiii domnitorului, mort în copilărie. La dreapta și pe peretele de sud sunt reprezentați ctitorii din afara familiei domnitoare: jupân Albu Cluceru și tatăl său Mitrea Pitarul, peretele de sud fiind ocupat de portretul primului egumen, Vasile, ținând în mână un filacteriu care menționează contribuția sa la ridicarea bisericii și finalizarea pictării acesteia în 1649. Biserica
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
său Mitrea Pitarul, peretele de sud fiind ocupat de portretul primului egumen, Vasile, ținând în mână un filacteriu care menționează contribuția sa la ridicarea bisericii și finalizarea pictării acesteia în 1649. Biserica Mănăstirii Plătărești, împreună cu biserica din Dobreni, sunt singurele ctitorii ale lui Matei Basarab din care lipsește tabloul votiv al domnitorului-ctitor și al soției sale. Pictura inițială a inclus acest tablou, care a fost înlocuit în prima parte a secolului XVIII cu o scenă liturgică, de către călugării greci care au
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
și tertipuri pentru a pune mâna pe averile unora dintre cele mai bogate mănăstiri românești. Astfel sub pretextul că sunt „mănăstiri domnești” (sintagmă interpretată ca aparținând domnului) va lua averile mănăstirilor Tânganu și Drăgănești și le va da noii sale ctitorii Mănăstirea Văcărești, închinată Sfântului Mormânt. Astfel, el va numi epitropi la mănăstirile vizate, care „"se îndatorează să trimită ajutoare la Sfântul Mormânt, fără nici o scădere chiar când anii vor fi răi și veniturile mânăstirii nu vor ajunge"”. Prin aceste procedee
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
acțiunilor de refacere, extindere și ridicare a unor construcții de arhitectură militară, cu funcție civilă sau a unor edificii cu destinație religioasă ce au și funcție securizantă. Oscilând între tradiție și inovație, arta arhitecturală și picturală din această etapă de ctitorie străbate un moment de răscruce în dezvoltarea fenomenului cultural românesc al Evului Mediu, desprinzându-se de vechile forme consacrate de meșterii veacului anterior și evoluând spre o putere de creație și originalitate specifice epocii brâncovenești, ce dovedește din partea meșterilor autohtoni
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
de lemn, mutată în mahalaua Măjilor din Târgul de Sus, a fost sfințită cu hramul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, „ca să fie iarăși pomană vechilor ctitori”. Este de remarcat că Sfântul Ioan Botezătorul este și patronul mănăstirii Secu, o altă ctitorie a vornicului Ureche. Pe locul biserici de lemn Miron Barnovschi a început zidirea unei biserici care va fi însă terminată de Vasile Lupu și sfințită la 9 noiembrie 1635 cu același hram. În 1610, printr-un act datat la 21
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
locul unei biserici de lemn mai vechi. Figurează pe lista monumentelor istorice 2010, . Pe o colină abruptă din satul Obârșa se înalță biserica "Sfântul Ierarh Nicolae", construită între anii 1944 și 1946, în timpul păstoririi preotului David Tămaș, pe locul unei ctitorii de "lemn, nesfințită" (descriere făcută în 1755), din secolul al XVIII-lea, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", înregistrată în tabelele conscripțiilor din anii 1761-1762 și 1829-1831, precum și pe harta iosefină a Transilvaniei (1769-1733); de la aceasta a moștenit cinci icoane vechi
Biserica Sfântul Ierarh Nicolae din Obârșa () [Corola-website/Science/329311_a_330640]
-
un mitropolit învățat, cel mai probabil român de neam, fapt dovedit atât de cele trei gramate de hirotonire păstrate în arhiva Consistoriului dinOdesa, care menționează că sunt traduse din limba română, cât și din pisania bisericii „Adormirea Maicii Domnului” dinCăușeni, ctitoria sa, scrisă de asemenea în limba română. Daniil a întreprins o amplă activitate de reorganizare a eparhiei, înființând noi subdiviziuni administrativ-canonice, pentru a gestionare mai ușoară a teritoriului foarte întins al acesteia. El este primul mitropolit Proilav care ocupă și
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu. Edificiul, situat în orașul Teiuș, pe strada Bisericii, nr. 304, este monument istoric clasificat sub . Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I., soția sa domnița Zamfira și Mihail Rácz. Șematismul Arhidiocezei Mitropolitane Greco-Catolice din Alba Iulia și Făgăraș, de la anul 1900 consemnează la pagina 131: "La Teiuș, exista o biserică de piatră construită în anul 1500
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
curtean la Curtea lui Ștefan Báthory și Sigismund Báthory. Prezența mormintelor, marcate cu lespezi de piatră, ale lui Petru Rácz I. și domniței Zamfira, până în anul 2001 în interiorul bisericii din Teiuș, este dovada de netăgăduit a faptului că biserica este ctitoria lor. Sunt unele păreri care susțin ipoteza că biserica a început să fie construită de către Mihail Rácz II, dar lucrări foarte importante sau datorat în principal lui Petru Rácz I și soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
timp de câteva secole școala confesională românească; revoluția de la 1848 și războiul de rezistență națională, condus de către Avram Iancu; înființarea ASTREI în anul 1861; susținerea Memorandului din 1892 și Marea Unire de la 1918. Biserica Greco-catolică din Teiuș cea mai veche ctitorie a strămoșilor familiei Rațiu și a stră-străbunicilor M.S. Regina Elisabeta a II-a, se află în pericolul iminent ca prin degradarea naturală și lucrările neprofesioniste de renovare din interiorul bisericii, vechile izvoare istorice să fie iremediabil pierdute. Tabloul votiv, partea
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Gorj, este opera unor meșteri vâlceni, deoarece familia Magheru avea origini vâlcene. Ctitorii în Țara Românească proveneau din toate păturile sociale: târgoveți, mici negustori, meșteșugari, țărani liberi (moșneni), vătafi de plai (conducătorii administrativi ai zonelor împărțite în plaiuri). A ridica ctitorii constituia un act de afirmare socială, iar moșnenii olteni, deși proveneau dintr-o clasă inferioară boierilor, se socoteau egali cu boierii în ceea ce privește dreptul de ctitorire. Biserica păstrează frescele originare ce au fost realizate, după 1825, de echipa zugravului Manole - Dinu
Biserica „Sfântul Ioan, Sfântul Nicolae și Sfântul Gheorghe” din Cojani () [Corola-website/Science/334887_a_336216]
-
Curte și au alcătuit pe Podul Beilicului (Calea Șerban Vodă) Mahalaua Slobozia Domnească. În 1...82, Alexandru Coconul, fiul lui Radu Mihnea, înființează aici o “pepinieră de meseriași”- împământenește cioplitori în piatră din Dalmația Venețiană, pentru utilizarea lor la construcția ctitoriei familiei sale de la Radu Vodă. De-a lungul Podului Beilicului, drum pe care veneau trimișii Porții spre a mazili sau înscăuna ”beii” (domnii Țării Românești), s-au mai dezvoltat și alte mahalale: Mahalaua Șerban Vodă, Mahalaua Spiridon Nou, Mahalaua Sf.
Casă de târgoveț, birouri ale Institutului Național al Patrimoniului () [Corola-website/Science/336972_a_338301]
-
scriitor", "Scânteia tineretului", "Iașul nou", "Iașul literar", "Gazeta literară", "România literară", "Flacăra", "Convorbiri literare", "Viața românească", "Steaua", "Luceafărul", "Tribuna", "Argeș", "Familia", "Contemporanul" etc. A devenit un scriitor extrem de prolific după război, publicând volume de versuri ("Reportaj liric", "Poem în marș", "Ctitorie în albastru", "Voievod de stea", "Poemele de-acasă", "Arboroasa", "Poeme sub drapel"), volume de povestiri ("Roiul de aur", "Se risipește negura", "Huțulca", "La poalele Ceahlăului", "Povestiri la umbra cetinii", "Drumuri ostășești", "Cicatricea", "Dinamica", "Poveștile pădurii", "Dincolo de azur", "Bătrânul și livada
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
ostășești "Reportaj liric" (1963) și "Poeme în marș" (1969) conțin declarații de dragoste în versuri adresate „patriei socialiste” și Partidului Comunist. Orizontul liric se limpezește odată cu trecerea timpului, iar scriitorul își manifestă sentimentele patriotice și elogiază trecutul țării în volumele "Ctitorie în albastru" (1972) și "Voievod de stea" (1973). Proza lui Dragoș Vicol evocă anii de război și transformările social-politice petrecute în România postbelică. Romanele publicate în anii ’50 au un caracter proletcultist precum dilogia formată din romanele "Valea Fierului" (1953
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
fundație ale cuhniei (colțul de sud-est), ale slomului (vest), precum și ruinele casei vechi care mai păstrează beciurile și o parte din zidurile parterului (est). Tot în partea de est, dar având curte separată, se găsește biserica cu hramul Sfântul Dumitru, ctitorie a Brâncoveanului ridicată în anul 1683. Curtea brâncoveneasca de la Potlogi reprezintă un nucleu de referință pentru înțelegerea arhitecturii brâncovenești, prin structura arhitectonică și plastica decorativă prezentă aici. În anul 2011 a început restaurarea ansamblului, prin implementare atât al proiectului european
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
biserică din secolul al XVI-lea, cu hramul „Sf. Dimitrie”. Inscripția de pe cea mai frumoasă cruce din biserică poartă numele lui Ioan Matei (voievodul român Matei Basarab) din 1642. În apropierea sa se află Mănăstirea Petru și Pavel, o altă ctitorie a lui Ioan Matei și a soției sale, Elena, ce datează din 1644. Istoricul N.A. Constantinescu consemna, în anul 1941, următoarele: „În josul Dunării, de la Lom în jos, malul drept al fluviului este acoperit de o lungă fâșie de sate românești
Lup din Novae () [Corola-website/Science/335096_a_336425]
-
l-a uns ca Domn pe Ștefan cel Mare în anul 1457, pe câmpul numit "Direptate". I-a fost sfetnic credincios voievodului, atât pentru treburile lumești cât și în cele duhovnicești. S-a implicat și în construirea Mănăstirii Putna, măreața ctitorie a lui Ștefan, ulterior necropolă domnească, dar și loc de veci pentru mitropolitul însuși. La târnosirea sfântului lăcaș, ce a avut loc la 3 septembrie 1469, „era de față întreg clerul moldovenesc, în frunte cu Mitropolitul Teoctist al Moldovei, cu
Teoctist I, mitropolit al Moldovei () [Corola-website/Science/335555_a_336884]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul satului Grindu; comuna Grindu. Biserica parohială „Înălțarea Domnului” este o parohie de categoria I-a cu 800 familii. Este ctitoria marelui clucer Ispas Făgărășanu, construită în anii 1838-1842 pe temelia bisericii zidită de Drăgan Făgărășanu în 1816 și doborâtă de cutremurul din 1837. Ca stil arhitectonic, biserica din Grindu se numără printre cele mai frumoase biserici din Muntenia. Din pisania
Biserica Înălțarea Domnului din Grindu () [Corola-website/Science/332679_a_334008]
-
are hramurile Sfântul Nicolae și Sfânta Teodora Împărăteasa Bizanțului. Biserica "Sfântul Nicolae" figurează ca monument de arhitectură de interes național cu codul LMI , în Lista actualizată (octombrie 2010) a monumentelor istorice înscrise în patrimoniul cultural național al României. Biserica este ctitoria Doamnei Ilinca, soția postelnicului Constantin Cantacuzino și, a fiilor săi Constantin Vel Stolnic și Mihai Vel Spătar. Inscripția de deasupra ușii de intrare arată că aceasta a fost ridicată în perioada 3 mai - 18 septembrie 1668. Planul edificiului este în
Schitul Mironești () [Corola-website/Science/332699_a_334028]
-
Precista este un edificiu religios din Galați, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului". A fost construită între 1643 și 1647 și este un simbol al orașului. Biserica este un monument istoric, având codul LMI (tot ansamblul), și coordonatele . Biserica este o ctitorie negustorească, ridicată între anii 1643-1647, în timpul lui Vasile Lupu, fiind construită din piatră și cărămidă. Are turnul clopotniță inclus în corpul bisericii, și podul fortificat. Biserica Precista a fost sfințită în septembrie 1647 și a fost închinată Mănăstirii Vatopedu, de la
Biserica fortificată Sfânta Precista din Galați () [Corola-website/Science/332883_a_334212]
-
În tot cazul, în urma invadării Țării Românești de oastea condusă de Koça Sinan Pașa, casele, bisericile și mănăstirile au fost incendiate, atunci arzând și vechea biserică Sf. Dumitru. 1654-1655 - prima mențiune a bisericii Sfeti Dimitrie 1680 Martie 7 - este amintită ctitoria lui Badea Bălăceanul conte al Sacrului Imperiu Roman (de Națiune Germană), Matei Bălăceanul și Constantin aga Bălăceanul. Bisericii i se spune "„Biserica de jurământ Sfeti Dimitrie”". Nu se arată de când ori cine a ctitorit biserica, dar este clar că fusese
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
unul puternic avusese loc în 1738), de mâna omului - este rectitorită de către vătaful de copii de casă Stroe Râmniceanul, călugărit apoi drept Isaia Monahul (adică de la Râmnic, respectiv Râmnciul-Vălcii, unde era scaun episcopal). Stroe, alias Isaia, și-l asociază la ctitorie pe nepotul său, logofătul de Vistierie Radul Atanasievici (adică „fiul lui Atanasie”, probabil nepot de frate) C G. D. Florescu, "Din vechiul București..." O familie de cărturari numită Râmniceanul, vestită în epocă, s-a distins printr-o intensă activitate tipografică în cadrul
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]
-
jurământ” din București. Domnitorul hotărăște că din acel moment, Metohul va fi administrat numai de către Episcopia Buzăulu 1785 Iunie 14 - într-un act semnat de către Maria grofoaia Bălăceanca,se precizează că o casă dăruită de ea bisericii Sf. Gheorghe-Vechi (altă ctitorie bălăvenească din veacul al XV-lea), se găsea "„peste drum la altarul bisericii Sfîntului Dimitrie, pă locul dumneaei jupînesei Marii Bălăceanchii” " C "Reconstituirea ipotetică.., "p." "8 1797 - biserica era dărăpănată, Episcopia Buzăului nemaifăcând față întreținerii bunurilor imobile - între timp cele
Biserica Sfântul Dumitru - Poștă () [Corola-website/Science/333597_a_334926]