3,251 matches
-
conțin un număr ridicat de e-uri vă rugăm să le înlocuiți pe acestea cu unele de cauciuc pentru a ajunge de la lună la lună. În speranța că nu vă va fi greu (ha-ha) vă mulțumim cu toată grația. Locatarii cuștii nr. 811“. Față ovală, ochi aspri și căprui, ușoară chelie, mustață. Cu vocea sa acută, împreună cu Aurel Târtan a vrut: 4 seturi markere diverse culori, 12 tușuri markere diverse culori, 1 sticlă de pepsi, 5 seturi guașe, 5 seturi pensule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de cameră. Nu era un fel de protest. Era exact cum simțim noi. Deci cum simțim noi astea 22 de ore pe care le stăm efectiv în cameră. Pentru mine e ceva șocant. Să mă simt între gratiile astea, în cușcă, mâncare dată printr-o ușiță... un loc tăiat cu pânza deci, exact ca la grădina zoologică, cum sunt animalele să te uiți la cei care trec. În general, așa, să te uiți într-un orizont, să-ți iei un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
să fiu liberat. Cine dintre oamenii ăștia care m-au băgat pe mine-n pușcărie și m-au tratat astfel își asumă răspunderea că eu nu voi fi același după cum m-au tratat ei? Deci un câine sălbatic într-o cușcă. Deci să mă comport exact ca un câine, ca un animal afară printre oameni. Atunci eu i-aș întreba: „Ați putea oare să vă uitați în ochii victimelor, următoarelor victime?“. Deci și pe familiile victimelor, le-aș sugera să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în 92. am stat afară până în 96. Ca cioban. Era bine. Eram doi băieți și șeful oilor, trei. Ne duceam cu oile pe câmp, le mulgeam dimineața. Stăteam pe câmp și ne făceam colibe. Material din ăsta făceai ca o cușcă. Aveai ușă. În cușcă de lemn cu picioarele săltate, să nu atingă pământul, venea un placaj pe care puneai saltea și cojoc și dormeai de ploaie. Acoperam cu tablă. Am stat din 93 în 96, vara și tomnatul. Iarna le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
afară până în 96. Ca cioban. Era bine. Eram doi băieți și șeful oilor, trei. Ne duceam cu oile pe câmp, le mulgeam dimineața. Stăteam pe câmp și ne făceam colibe. Material din ăsta făceai ca o cușcă. Aveai ușă. În cușcă de lemn cu picioarele săltate, să nu atingă pământul, venea un placaj pe care puneai saltea și cojoc și dormeai de ploaie. Acoperam cu tablă. Am stat din 93 în 96, vara și tomnatul. Iarna le trăgeam la saivan. Datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
a bătut războaie mari Când cu turci, când cu tătari, El și-a cumpărat o durdă Și-o capaucă mai zveltă Și a coborât în Deltă. Ce vă spun, să țineți minte: Șade în strâmtoarea gurii Ca o pasăre în cușcă; Când e slobodă, ori mușcă, Ori te mângâie-n cuvinte - Solul dragostei și-al urii. Am tot vrut ca să-l încerc, Dar nu pot ieși din... Vreau să știu doar atâtică: Care oră e mai mică? Cu ce notă ești
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
doi copaci pe frunte Și trăiește pe la munte. Lunga-i și stufoasa-i coadă Lasă dâre pe zăpadă. Uite-te și tu la el: Nici nu zici că e cățel; Ustură, dar nu te mușcă, Nici nu șade noaptea-n cușcă. Deși au același nume De când au venit pe lume, Numai unul este floare; Celălalt poate să zboare. Deși sare, nu-i sărat, Cu trăistuță e dotat. Ziua în amiaza mare El se jeluie de zor: „Mor, mor, mor”, și iarăși
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
lui. Floricele foi de tei, Drept sub fruntea dumneaei. Lăcrămioare de amurg Drept în ochii lui se scurg. Toată pajiștea cea verde Doar în ochii ei se pierde. Are dinți, dar nu te mușcă Și nici nu se ține-n cușcă; Să vă spun eu adevărul: El îți descâlcește părul. Floare roșie ca macii, Cum se cheamă fiul vacii? Frunză verde coaja cepei, Cum se cheamă fiul iepei? Foaie verde foaia soii, Cum se cheamă fiul oii? Cu ea și-a
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
mai cade și în lapte. Nu am voie să vi-l spui Nici chișleag, nici lapte nu-i, Are-un nume foarte scurt: Lumea zice că-i... Dumirește-te, de poți: Umblă, însă nu te mușcă, Seamănă mai mult a cușcă, Dar cu uși și multe geamuri, Are chiar și niște hamuri. Pe-o țevușcă scoate fum, Când merge mănâncă drum, Iar picioarele-i sunt roți. Pe ce parte l-ai întoarce, El e tot un ghem de ace. În grădina
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
le-a făcut semn cu mâna. Endō i-a răspuns din cap, apoi s-a apropiat de Gaston și l-a îndemnat să-l urmeze. Ploaia răscolea un miros greu. În fața lor se întindeau câteva zeci de case ca niște cuști de animale și lângă ele își așteptau clienții prostituate cu umbrelele deschise. — Unde? Aici? îl întrebă Gaston, surprins, pe Endō. — Aici e Sanya. Sanya. Suntem tot în Tokyo, dar poliția nu-și întinde antenele până aici, răspunse Endō ursuz, acoperindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cuvintele femeii, s-a îndreptat consternat. — Ce s-a întâmplat? întrebă Endō blând, căscând somnoros. Nu la toaletă mergeai? — Da... toaletă. — Atunci dă-i drumu’! Va au shotte! Dincolo de ușă se auzea femeia foindu-se. Era ca un leu în cușcă și căuta o cale de scăpare pentru Gaston. — Hai, du-te! repetă Endō. Gaston nu a avut de ales. Tavalul toaletei era foarte scund, pisoarul crăpat și pătat. Ușa, ieșită pe jumătate din balamale, nu se închidea. Tocmai când încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
rău. Dar nu și cei de la infirmerie. — Se pare că ești bine documentat. — Normal. — Bănuiesc că nu după o singură experiență... nu doar după o noapte de beție, nu? Prin ușa întredeschisă se vedea un șir de celule, ca niște cuști, cu sandale din paie aliniate în fața fiecărei uși. După numărul de sandale, au presupus că sunt trei-patru persoane într-o celulă. O femeie șchioapă se întorcea de la toaletă, însoțită de un gardian. Le-a aruncat un zâmbet plin de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe stradă. A privit afară printr-o crăpătură a ferestrei și a văzut un hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne, legea nu-ți permite să lași nelegat un astfel de câine. Uite... n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de proastă calitate. — O fi miros de câine? Mirosea a substanțe chimice. Semăna cu mirosul neplăcut de pupă pe care o folosea și Takamori uneori ca momeală la pescuit. O camionetă a trecut pe lângă ei. În spate au văzut o cușcă mare din care și-au scos capetele patru sau cinci câini care schelălăiau. — O! Câine-san! Gaston a uitat de Tomoe și a început să fugă greoi după camionetă. A fost învăluit în norul gălbui de praf ridicat de camionetă. Tomoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nuanțele de supărare și de indignare. Erau câini albi, negri, cu pete, unii mari, alții mici, unii somnoroși... Când însoțitorul le-a deschis poarta țarcului, au început să latre aproape o sută de câini, speriați de lumina care pătrunsese în cuștile lor întunecate. — Poftiți, vă rog. Urmându-l pe tânărul însoțitor, Gaston și Tomoe au fost copleșiți de lătraturile jalnice, care veneau dinspre câinii închiși în cuști, implorând parcă ajutor. Repezindu-se la plasa de sârmă a cuștilor, dând din coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
început să latre aproape o sută de câini, speriați de lumina care pătrunsese în cuștile lor întunecate. — Poftiți, vă rog. Urmându-l pe tânărul însoțitor, Gaston și Tomoe au fost copleșiți de lătraturile jalnice, care veneau dinspre câinii închiși în cuști, implorând parcă ajutor. Repezindu-se la plasa de sârmă a cuștilor, dând din coadă furioși, toți păreau să spună: „Eu sunt acela. Eu sunt acela. Ajutați-mă, vă rog!“ Câinii au un instinct teribil. Îi recunosc imediat pe iubitorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
care pătrunsese în cuștile lor întunecate. — Poftiți, vă rog. Urmându-l pe tânărul însoțitor, Gaston și Tomoe au fost copleșiți de lătraturile jalnice, care veneau dinspre câinii închiși în cuști, implorând parcă ajutor. Repezindu-se la plasa de sârmă a cuștilor, dând din coadă furioși, toți păreau să spună: „Eu sunt acela. Eu sunt acela. Ajutați-mă, vă rog!“ Câinii au un instinct teribil. Îi recunosc imediat pe iubitorii de animale. Pe măsură ce se apropia de fiecare ușă, câinii dinăuntru se luptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
se aștepta să reușească să-l consoleze pe Gaston, dar s-a simțit datoare să rostească respectivele cuvinte, chiar și numai pentru sine. — Pentru că le facem injecții. Nu mai e ca altădată, explică tânărul. — Deci câinii nu suferă... Câinii din cușcă parcă au simțit că ceva nu era în regulă. Nu mai lătrau ca înainte. Și-au îndreptat doar privirile încețoșate spre cei trei. Gaston a rămas mult timp pe vine. O muscă a trecut de la Napoleon pe urechea lui Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
batjocorească. Patru zile am stat în cavernele acelea săpate-n stânca de deasupra râului Natisone, dormind pe paiele putrede prin care mișunau păduchi și pureci, printre excremente, fără să mă spăl. Împărțeam menajeria cu un om care zgâria încontinuu gratiile cuștii, bolborosind cuvinte de neînțeles. În starea asta m-a găsit tatăl meu când a venit să-mi aducă banii, ca pe un cerșetor. M-am aruncat la picioarele lui, implorându-l să mă ierte și asigurându-l de dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
murdari și împuțiți? - O, viitor duce, a spus rabinul, și leul, dacă e liber și tânăr, are un miros de care nu-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă, are o duhoare specială, înțepătoare, iar când e bătrân și mânat în arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care trona un abac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și i-am promis: - Va fi, așa cum scrie în pergament, fiul meu, dar și al inimii mele. Cam la zece zile după aceea a avut loc prima mare hemoragie, și Rachti a folosit vipera. Avea una în casă, într-o cușcă, și o hrănea cu șoareci și alte animale mici vii. Era cât un braț de lungă și de groasă. A blocat-o cu un lemn, i-a strâns capul cu mâinile și a făcut-o să muște o cute pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
se aștepte șapte luni de la prima sângerare. Era limpede. Iacob, deși își împlinise anul, îi datora încă șapte luni lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
grea În urma lui, Încuind-o cu cheia. Marie, turbată de furie că se lăsase surprinsă, se ridică și Își recuperă arma. Se văzu nevoită să tragă de trei ori pînă ce broasca cedă sub Împușcăturile asurzitoare care răsunau În imensa cușcă a scării. Izbuti să deschidă ușa și se năpusti afară. Nu făcuse decît un pas cînd lovitura se abătu asupra ei. 19 În timp ce Ryan gonea cu toată viteza spre larg, Lucas se năpustea ca lovit de streche În portul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
comune. În după-amiezile de joi, când era timp frumos, mergeau la un soi de plajă amenajată pe malul Marnei, la marginea orășelului Meaux. Era acolo o cafenea cu baby-foot și flippere - dar principala atracție era un piton Închis Într-o cușcă de sticlă. Pe băieți Îi distra să-l provoace, să-i dea bobârnace; vibrațiile Îl Înfuriau cumplit, se izbea În pereți din toate puterile, până cădea amețit. Într-o după-amiază de octombrie, Bruno vorbi cu Patricia Hohweiller; era orfană și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]