2,195 matches
-
adunate" în jurul simbolurilor puterii - în principal, al imaginii tronului -, se regăsește în cărțile populare, acolo unde este proiectat un întreg cod al regalității și al investirii itinerante, prin descrieri ample ale treptelor inițierii și ale probelor la care este supus cuceritorul "universului împotrivă", acesta fiind construit pe structuri mitologice de sorginte antică. Din suprapunerile nivelelor laic, religios cult și religios popular și din infuzia de elemente orientale, prin cultura islamică, literatura locală preia și dezvoltă cronotopoï și bestiare care apar apoi
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fim absurzi, scrie un autor modern, dar nu trebuie să ne lăsăm înșelați." Atitudinile de care va fi vorba nu-și pot căpăta întregul înțeles decât în măsura în care se ține seama de contrariul lor. Un slujbaș la poștă este egalul unui cuceritor, dacă amândoi au aceeași conștiință. Toate experiențele sunt indiferente din acest punct de vedere. Există doar experiențe care-l slujesc și altele care-l deservesc pe om. Îl slujesc dacă este conștient! Dacă nu, lucrul nu mai are importanță; nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
moară pentru scenă și pentru lume. Tot ce-a trăit stă în fața lui. Acum vede limpede. Simte cât de sfâșietoare și de unică este această aventură. Știe și acum poate să moară. Există aziluri pentru bătrânii actori. CUCERIREA Nu, spune cuceritorul, să nu credeți că, iubind acțiunea, a trebuit să mă dezvăț să gândesc. Dimpotrivă, pot de minune să definesc lucrul în care cred. Căci cred în el cu tărie și îl văd în mod sigur și limpede. Să vă îndoiți
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Pentru voi și pentru mine este o eliberare. Individul nu poate nimic și totuși poate totul. În această minunată disponibilitate înțelegeți de ce îl preamăresc și totodată îl zdrobesc. Lumea îl strivește, iar eu îl eliberez. Îl îmbogățesc cu toate drepturile. Cuceritorii știu că acțiunea este în ea însăși inutilă. Nu există decât o acțiune utilă: aceea care ar crea din nou omul și pământul. Nu-i voi crea pe oameni din nou niciodată. Dar trebuie să fac "ca și cum". Căci drumul luptei
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
carnea este singura mea certitudine. Nu pot trăi decât prin ea. Patria mea este creatura. Iată de ce am ales acest efort absurd și fără urmare. Iată de ce sunt pentru luptă. Epoca îi este favorabilă, am spus-o. Până acum, măreția cuceritorului era geografică. Ea se măsura după întinderea teritoriilor învinse. Nu întâmplător cuvântul și-a schimbat sensul și nu-l mai numește pe generalul victorios. Acum măreția trebuie căutată în altă parte: în protestul și în sacrificiul fără viitor. Și nu
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu există decât o victorie și ea este eternă. Pe aceea n-o voi avea nicicând. Iată lucrul de care mă izbesc și mă agăț totodată. O revoluție se săvârșește întotdeauna împotriva zeilor, începând cu aceea a lui Prometeu, primul cuceritor modern. E o revendicare a omului împotriva destinului său; revendicarea săracului nu-i decât un pretext. Dar nu pot înțelege spiritul decât în actul său istoric și aici ne întâlnim. Totuși, să nu credeți că mă complac în el: în fața
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
mea se întâlnesc în această încordare, clarviziune și repetiție nemăsurată. Da, omul este propriul său scop. Și el își este singurul scop. Dacă vrea să fie ceva, numai în această viață îi este dat a fi. De altminteri, acum știu. Cuceritorii rostesc uneori cuvinte ca a învinge sau a depăși. Dar întotdeauna înțeleg prin ele "a se depăși". Știți ce înseamnă aceasta. În anume clipe, fiecare om s-a simțit egalul unui zeu. Cel puțin așa se spune. Dar aceasta din pricină că
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
întotdeauna înțeleg prin ele "a se depăși". Știți ce înseamnă aceasta. În anume clipe, fiecare om s-a simțit egalul unui zeu. Cel puțin așa se spune. Dar aceasta din pricină că, într-o străfulgerare, a simțit uimitoarea măreție a spiritului uman. Cuceritorii nu sunt decât acei oameni care-și simt îndeajuns puterea pentru a fi siguri că trăiesc clipă de clipă pe înălțimi și în deplină conștiință a acestei măreții. E vorba aici de o problemă de aritmetică, de mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
acei oameni care-și simt îndeajuns puterea pentru a fi siguri că trăiesc clipă de clipă pe înălțimi și în deplină conștiință a acestei măreții. E vorba aici de o problemă de aritmetică, de mai mult sau de mai puțin. Cuceritorii pot cel mai mult. Dar nu pot mai mult decât omul însuși, când vrea. De aceea, ei nu părăsesc niciodată creuzetul uman, cufundându-se în străfundurile cele mai fierbinți ale revoluțiilor. Ei află aici creatura mutilată, dar întâlnesc și singurele
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să subscrii. Dar pe mine nu mă interesează nici ideile, și nici eternitatea. Adevărurile pe măsura mea mâna le poate atinge. Nu mă pot despărți de ele. Iată de ce pe mine nu puteți întemeia nimic; nimic nu dăinuie pe urma cuceritorului, nici chiar doctrinele sale. La capătul a toate, se află moartea. Noi știm asta. Știm și că o dată cu ea se termină totul. Iată de ce acele cimitire răspândite în întreaga Europă și care-i obsedează pe unii dintre noi sunt atât
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
injustiția. Ea este supremul abuz. Alții, tot fără a face vreo concesie, au ales eternitatea, afirmând că lumea aceasta nu-i decât o iluzie. Cimitirele lor surâd sub o revărsare de flori și de păsări. E o priveliște pe placul cuceritorului, căci ea îi oferă imaginea limpede a ceea ce a respins. El și-a ales, dimpotrivă, îngrăditura de fier negru sau groapa comună. Cei mai buni dintre oamenii ce s-au consacrat veșniciei se simt uneori cuprinși de o spaimă plină
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu caută să fie mai buni, ci încearcă să fie consecvenți. Dacă numele de înțelept i se potrivește omului care trăiește cu ce are, fără a specula asupra a ceea ce nu are, atunci acesta este un înțelept. Unul dintre ei, cuceritor în lumea spiritului, Don Juan îl cunoașterii, actor al inteligenței, știe aceasta mai bine ca oricine: "Nu meriți un loc privilegiat pe pământ sau în cer, când ți-ai dus până la desăvârșire prea iubita-ți purtare de oaie blajină: rămâi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
lui Proust, meticuloasa sa colecție de flori, de tapiserii și de spaime au tocmai această semnificație. Totodată, ea nu are mai mult sens decât creația continuă și de neprețuit căreia i se consacră, zi de zi, o viață întreagă, actorul, cuceritorul și toți oamenii absurzi. Toți încearcă să mimeze, să repete și să recreeze realitatea ce le este proprie. Sfârșim totdeauna prin a avea chipul adevărurilor noastre. Pentru un om care a întors spatele eternității, întreaga existență nu-i decât un
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
la prima și dificila sa învățătură, cu prețul unei ultime iluzii. Ceea ce este valabil pentru creație, considerată ca una din atitudinile posibile ale omului conștient de absurd, e valabil pentru toate stilurile de viață ce i se oferă acestui om. Cuceritorul sau actorul, creatorul sau Don Juanul poate să uite că exercițiul lui de viață nu poate exista fără conștiința caracterului său lipsit de sens. Ne obișnuim atât de repede! Vrem să câștigăm bani, ca să trăim fericiți, și toată strădania celor
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sens. Ne obișnuim atât de repede! Vrem să câștigăm bani, ca să trăim fericiți, și toată strădania celor mai buni ani de viață se concentrează în vederea câștigării acestor bani. Fericirea este uitată, mijlocul e luat drept scop. Tot astfel, tot efortul cuceritorului va devia către ambiție, care nu era la început decât o cale către o viață mai înaltă. Don Juan, la rândul său, își va accepta destinul, mulțumindu-se cu această existență, a cărei măreție nu valorează nimic fără revoltă. Unul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
apoi profunda sa inutilitate. În acest efort cotidian, în care inteligența și pasiunea se întrepătrund și se exaltă, omul absurd descoperă o disciplină care va constitui esențialul forței sale. Perseverența necesară aici, încăpățânarea și clarviziunea se întâlnesc astfel cu atitudinea cuceritorului. A crea înseamnă a da o formă propriului destin. Toate aceste personaje se definesc prin opera lor, cel puțin tot atât pe cât se definește aceasta prin ele. Actorul ne-a arătat: nu există graniță între a părea și a fi
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
între a părea și a fi. Să mai spunem o dată. Nimic din toate acestea nu are un sens real. Pe drumul acestei libertăți mai rămâne de făcut încă un pas. Ultimul efort al acestor spirite înrudite, al creatorului sau al cuceritorului, este de a ști să se elibereze și de opera întreprinsă, de a ajunge să admită că opera însăși - cucerire, dragoste sau creație - poate să nu existe, încununând astfel inutilitatea profundă a oricărei vieți individuale. Aceasta le dă chiar mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
a debarcat în insula Taiwan, acolo unde s-au repliat naționaliștii. Președintele Mao Din acel moment, începe pentru el o nouă viață, aceea a „președintelui”, în mod paradoxal mult mai puțin reușită decât aceea, excitantă și plină de speranțe, a cuceritorului. Pe plan personal, ea nu va fi fericită. La puțină vreme după ce i-a dăruit o fiică, Jiang Qing îl respinge, el fiind încă îndrăgostit de ea. La Zhongnanhai, superbul parc din Beijing unde locuiesc conducătorii, aceștia se vizitează puțin
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care înțelegerea de la München a fost aprobată atunci când a fost încheiată, consens exprimat atât de teoreticienii și practicienii politicii externe, cât și de oamenii simpli. Acordul a fost privit ca un mare act de decizie, o concesie făcută unui potențial cuceritor de dragul păcii. E.H. Carr l-a interpretat în acest mod atunci și așa îl privește și acum A.J.P. Taylor. Greșeala raționamentului, de care puțini oameni erau - sau puteau fi - conștienți atunci, a fost, din nou, neglijarea rolului contingenței inerente
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
forță superioară, ar ajunge până la frontierele lumii politice cunoscute 16. Ea nu va fi satisfăcută atât timp cât va mai supraviețui undeva un obiect posibil al dominației, un grup organizat de oameni care, prin însăși independența lor, sfidează dorința de putere a cuceritorului. După cum vom vedea, exact lipsa de moderație, aspirația de a-i cuceri pe toți, tipică imperialismului nelimitat, a dus în trecut la eșecul strategiilor imperialiste de acest tip. Singura excepție este Roma, din rațiuni pe care le vom discuta ulterior
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
imuabil este servit prin mijloace militare, economice și culturale fie de sine stătătoare, fie combinate. Ne vom preocupa de aceste mijloace în continuare. Imperialismul militar Cucerirea militară este cea mai evidentă, mai veche și mai brutală formă de imperialism. Marii cuceritori dintotdeauna au fost și marii imperialiști. Avantajul acestei metode din punctul de vedere al națiunii imperialiste rezidă în faptul că, de regulă, noua relație de putere poate fi schimbată de învinși doar printr-un alt război, șansele fiind în mod
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parte, dacă ar fi reușit să cucerească și să-și protejeze posesiunile, el și-ar fi atins scopurile imperialiste mult mai rapid și s-ar fi bucurat de maximul de satisfacție personală pe care victoria în luptă i-o acordă cuceritorului. Dar înseși condițiile în care afirmația este corectă indică marele obstacol al cuceririi militare ca metodă imperialistă: războiul este un joc: el poate fi la fel de bine pierdut sau câștigat. Națiunea care începe războiul imperialist poate obține un imperiu pe care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ideologia politică, cu toate scopurile sale imperialiste, ale statului A convertindu-i pe toți cetățenii care determină politicile statului B, statul A ar câștiga o victorie mai deplină și și-ar baza supremația pe o bază mai solidă decât orice cuceritor militar sau stăpân economic. Statul A nu are nevoie să amenințe, să utilizeze forța militară sau să folosească presiunile economice pentru a-și atinge scopul; pentru că acest scop, supunerea statului B, ar fi fost deja realizat prin persuasiunea unei culturi
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în timp ce câteodată imperialismul economic este de sine stătător, de obicei sprijină politicile militare. Pe de altă parte, în timp ce imperialismul militar poate cuceri fără ajutorul metodelor nonmilitare, nici o dominație nu poate dura la nesfârșit dacă se bazează numai pe forță. Astfel, cuceritorul nu se va mulțumi doar să pregătească cucerirea militară prin infiltrarea economică și culturală. El își va fonda imperiul nu numai prin forță, ci în special controlând modul de viață și dominând mințile celor cuceriți. și în această sarcină, cea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-l răstoarne merită să piară și că legitimitatea morală, care în mințile multora este atașată lucrurilor așa cum sunt ele, ar trebui transferată unui nou principiu, care necesită o distribuție diferită a puterii. Astfel, după cum spune Gibbon, „pentru orice război, jurisprudența cuceritorilor poate găsi ușor un motiv legat de securitate, răzbunare, onoare, zel, drept, avantaj”8. În măsura în care ideologiile tipice ale imperialismului fac apel la concepte legale, ele nu se pot referi la dreptul internațional pozitiv, adică la lege așa cum este ea de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]