3,235 matches
-
singur braț. Asta până când am realizat, din senin, că nici eu nu mai ajunsesem la dentist de vreo cincisprezece ani. Ba chiar mai mult. Iar după vreo nouă secunde, am simțit o durere scurtă într-una dintre măsele. Până la ora culcării, îmi ieșisem deja din minți de durere. însă cuvântul „durere“ era departe de a putea descrie scânteile electrice, metalice, încinse care mă torturau de-mi venea să urlu, îmi urcau până-n creier și coborau până-n maxilar. Era oribil. Mă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de serviciu la micul dejun, am fost extrem de supărată. Ei bine, eram oricum supărată, însă acum mă supărasem rău de tot. Eram așa de supărată încă nu aveam puterea să țip la nimeni. Nu voiam decât să mă duc la culcare și să nu mă mai trezesc niciodată. Chris s-a apropiat de mine cu o cutie cu șervețele în mână. Spune ceva, l-am rugat zâmbind înlăcrimată, distrage-mi atenția. N-ar trebui să fac asta, a zis el, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am pregătit încet și cu calm. Nu simțeam genul ăla de nerăbdare de nestăpânit pe care o asociam de obicei cu absența lui Luke, ci o bucurie anticipativă tăcută și stabilă. Aveam fluturi în stomac, dar toți se duseseră la culcare. Din când în când se mai întindeau și se întorceau pe partea cealaltă, dar asta doar ca să nu mă lase să uit că erau acolo. Bineînțeles, mi-am reamintit singură că era posibil ca Luke să ne joace în paralel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
urechi. —Ai fi crezut că până-acum a învățat lecția, chicoteau unul către celălalt. Ticăloșii! în cele din urmă, fără să găsesc vreo explicație, mi-am dat seama că nu-mi rămânea altceva de făcut decât să mă duc la culcare. Convinsă că eram mult prea agitată ca să reușesc să închid ochii, am aruncat pe jos rochia de femeie matură și am târât-o în picioare prin cameră. îO pusesem deja pe umeraș, dar m-am întors la șifonier, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mă distrez. Râzând și gâfâind, împingându-mă și luptându-mă, mi-am dat seama că nu mă mai simțisem niciodată așa de bine. Fără droguri, vreau să spun. Iar bucuria mi s-a evaporat abia când m-am dus la culcare și m-am gândit la Luke, care era probabil pe punctul de a ieși în oraș. Duminică dimineața, toți bărbații de la Cloisters, inclusiv Chris, îmi pare rău s-o spun, au venit la mine și m-au întrebat: —Sora ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a dat cu Misty de pământ în stil mare. Josephine bănuia că Misty recidivase numai ca să-și facă reclamă. Ceea ce Misty a negat foarte hotărâtă. — Chestia asta nu e o strategie pentru promovarea noii mele cărți, Lacrimi înainte de ora de culcare, a insistat ea. Nu am venit aici doar ca să mă asigur că Lacrimi înainte de ora de culcare are parte de o publicitate la scară largă. Misty părea fragilă, delicată și frumoasă. —Sincer, nu de asta mă aflu aici, a insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
facă reclamă. Ceea ce Misty a negat foarte hotărâtă. — Chestia asta nu e o strategie pentru promovarea noii mele cărți, Lacrimi înainte de ora de culcare, a insistat ea. Nu am venit aici doar ca să mă asigur că Lacrimi înainte de ora de culcare are parte de o publicitate la scară largă. Misty părea fragilă, delicată și frumoasă. —Sincer, nu de asta mă aflu aici, a insistat ea privindu-ne cu ochii ei mari și rugători ce păreau a spune „nu mă înțelegeți greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era îngrozitor de rușine. Dar, când am încercat să-i spun că tot ce auzise despre mine era o minciună, Chris a râs și a zis: —E OK, Rachel, eu tot te iubesc. în noaptea aia, când m-am dus la culcare, am revăzut în minte, de nenumărate ori, cele două ședințe. Fusesem devastată de tristețe din cauza lui Luke, din cauză că relația noastră se terminase. Dar când mi-am amintit lucrurile îngrozitoare, răutăcioase și dureroase pe care și el și Brigit le spuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Vincent deznădăjduit. Se vedea că-i stătea pe limbă să spună: „Dar tu faci parte din clasa muncitorilor, se presupune că nu știi care e capitala Uzbekistanului“. însă Vincent încetase să se mai comporte așa. în seara aia, mersul la culcare a reprezentat o glorioasă formă de eliberare. Pentru un timp, puteam să scap de mintea mea zdruncinată care rula tot felul de scenarii. Dar, la miezul nopții, m-am trezit brusc, zguduită de o nouă mișcare a plăcilor psihicului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Rachel, a încercat să mă convingă Chaquie. Poartă-te ca un om mare și dă-i fetei o șansă. Doamne, ce-ai mai schimbat poezia, m-am plâns eu. Timp de șase săptămâni, Chaquie și cu mine ne liniștiserăm înainte de culcare explicându-ne în detaliu cât de mult o uram pe Misty. —Ei, biata fată, a zis Chaquie melancolică. Toate lucrurile alea îngrozitoare care i s-au întâmplat! Nu-i de mirare că s-a transformat într-o femeiușcă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Dar eram așa de mândră de mine. Numele meu era Rachel Walsh. Eram o femeie în toată firea. O vițelușă, o păpușă, o oiță rătăcită, o dependentă de droguri. O oiță regăsită. O supraviețuitoare. Epilogtc "Epilog" Tocmai mă pregăteam de culcare când am auzit zgomotul din holul de la parter. Trecuseră două săptămâni de când îl văzusem pe Luke și așteptam încă în van ca durerea din inimă să mi se risipească. Era foarte dificil să fii un adult matur. Dar în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a făcut semn să ni se aducă nota, m-am simțit inundată de căldura anticipației. Atmosfera fusese perfect creată pentru o secvență gen „Vrei să vii pe la mine, Claire? / moment de ezitare mimat, de dragul aparențelor / Sigur, pentru un păhărel înainte de culcare“, iar acum abia așteptam să-mi joc rolul. Mi-ar fi plăcut să te fi putut invita să bei ceva la mine, Claire, s-a lamentat Randall, scoțând din buzunarul de la piept un stilou Cross și semnând cecul cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mea de organizare a petrecerii tatei. În fond, tata nu permisese niciodată ca munca să-l împiedice să mă ajute la lecții, să asiste la spectacolele mele de dans și la meciurile de fotbal, sau să mă învelească seara, înainte de culcare. Trebuia să-mi fac timp. — Bine, draga mea, a consimțit mama, fără prea multă tragere de inimă. Dar dacă ești prea ocupată, nu trebuie decât să mă anunți. Să nu te obosești prea tare. — S-a făcut, am fost eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mea, Claire Truman, care va da tonul, citindu-ne „Kubla Khan“-ul lui Coleridge. De cinci ani la rând citeam aceeași poezie. Era una dintre preferatele tatei, una dintre cele pe care mi le recita atunci când mă pregătea, seara, de culcare. Încă îi auzeam vocea atunci când o citeam; încă îl mai simțeam așezat lângă mine, pe marginea patului dublu. Ce bine e să fii acasă, m-am gândit, luând microfonul și privind mulțimea de oameni pe care-i iubeam. Simțeam zâmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Randall s-a oprit din citit, apoi a împăturit ziarul. — Sigur, dragostea mea. Despre ce-ai vrea să vorbim? Te preocupă ceva? — A, nu! Numai că noi nu avem niciodată realmente ocazia să ne relaxăm și să discutăm. Înțelegi? Înainte de culcare, ne spunem, pe foc automat, ce-am mai făcut - dar, uneori, simt că... ei, nu știu, aș vrea să aflu mai multe despre viața ta dinainte de momentul când ne-am întâlnit noi doi. Sigur, Claire. Ce-aș putea să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Wilt se umplu obsesiv cu metode și mijloace prin care să scape de Eva. Un regim cu pilule anticoncepționale cu conținut ridicat de estrogen? Dacă le măcina și le amesteca apoi cu Ovaltine, pastilele pe care Eva le lua înainte de culcare, exista șansa ca femeia să facă cheaguri de sânge peste tot cât ai zice pește. Wilt își reprezentă ideea în minte. Eva ticsită cu cheaguri de sânge - era ceva prea oribil ca să poată suporta. Și, oricum, s-ar putea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în călduri, în timp ce bărbatul ei își petrece ziua trudindu-se cu niște culturi de bacterii proaspete, iar apoi vine acasă, gătește masa, spală și se simte norocos dacă mai are putere să-și facă o labă înainte să meargă la culcare. Acum, dacă vorbim despre adevărata mișcare pentru emanciparea femeilor, acolo e cu totul altă poveste. N-am nimic împotriva... — Hai să ne oprim puțin aici, zise inspectorul. Din ce mi-ai spus, două lucruri mă interesează. Unul e cel despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe marginea pajiștii din Grenville Gardens. Și în fiecare caz rezultatul e același. Eva se trezește și gătește cina și spală, iar eu vin acasă și mă uit la cutia cu imagini în mișcare sau citesc și mă duc la culcare. Nimic nu se schimbă, în nici un sens. — S-a schimbat acum, spuse inspectorul. Soția dumitale a dispărut de pe fața pământului, împreună cu un tânăr savant sclipitor și cu soția lui, iar tu stai aici și aștepți să fii pus sub acuzare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
care ni s-a jucat. Honey și Lucy cântă cântecele fără sens în timp ce desfac homarii, ce rost ar avea să le întrerupem cu o relatare neplăcută despre resentimente de clasă și animozități provinciale? După ce o duc pe Lucy sus, la culcare, îmi dau seama că sunt mult prea ostenit ca să mai stau până târziu a doua seară la rând, dând peste cap pahar după pahar de vin, laolaltă cu ceilalți. Cei doi Chowderi țin bine la băutură și, cu trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
e „scuturat“, apoi Honey adaugă ceva despre „camera cu Charlie Chaplin“ și „poate nu-i o idee tocmai rea“. E dificil de înțeles despre ce e vorba, dar o posibilitate ar fi următoarea: Stanley se pregătește să se ducă la culcare, iar Honey, care a băut prea mult ca să mai meargă cu mașina până acasă, își propune să petreacă noaptea la han. Dacă nu mă înșel, camera cu Charlie Chaplin e cea de lângă a lui Tom. Mă bag în pat târâș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bulevard și îmi luam în primire locul din spatele tejghelei. Lucrul la Cartea nebuniei omenești suferea din cauza acestor obiceiuri modificate, dar făceam ce-mi stătea în putință ca să nu-mi ies din mână, mâzgălind noaptea târziu, după ce se ducea Lucy la culcare, și furând cincisprezece minute de ici, douăzeci de colo ori de câte ori nu erau clienți în anticariat. Spre regretul meu, mesele zilnice de prânz împreună cu Tom au fost suspendate. Pur și simplu nu mai aveam timp pentru a savura mese prelungite, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
răspund, apoi vorbesc. Sigur, încerc eu să par cât mai naturală. De parcă mi-aș da una-două întâlnire cu vedete de la televizor. Ăă... când? — În seara asta. — În seara asta? Mă uit la ceas. E doisprezece fără un sfert. Ora de culcare. E un pic impertinent, nu? Să mă invite așa din scurt. Mă crede disperată? — Mă pregătesc să mă bag în pat, îi spun. Sună promițător. Putem să ne vedem altădată, mă ofer eu, pur și simplu ignorând remarca lui destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
a sunat la telefon și pe mine și pe vecinii de la etajele superioare, dar numai eu am ieșit afară. Lasă-l, dragă, din șanțul unde-o fi căzut el probabil că așa se vede, striga în urma mea mama, pregătită de culcare... De fapt eu, devenit matur odată cu căderea nopții, ieșeam să mai fumez o țigară. Asta face și Sile - fumează așezat pe trotuarul nostru, sub felinar, cu picioarele slabe întinse în stradă. (Din poziția asta) dacă aș privi peste cap, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se întoarce pe la opt, când soarele de vară s-a ridicat bine, la patronul borțos al cherhanalei: Ce’ bă, ăsta-i pește? Cu câinii și pescărușii roind în jurul lor, pescarii aleg din barcă peștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
urmă scrâșnet de roți de bicicletă pe pietriș. Ce faceți? țipă din drum una dintre fetele lui Țârțâc - nu știu care, de-aici nu văd decât o siluetă dreaptă în șaua bicicletei. Păi uite, zic, mărind compasul spre uliță, mă pregăteam de culcare, nu credeam că mai umblă cineva prin sat la ora asta. - Păi, acuma-ncepe viața, hai să vedeți, râde ea (de-aproape o recunosc pe Zenaida, una dintre fetele mari ale lui Țârțâc), sticlindu-și în lumina difuză niște dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]