2,938 matches
-
o masă lungă și două bănci de o parte și de alta. Se așezară față în față. Pe masă, între ei, stătea un sicriu deschis, în care zăcea corpul unei fete de vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
miere, Ori viclenie-n fapt și gând. Și curge totul în neștire Ca-ntr-un ocean fără liman, Cum trec meteoriți - oștire, După ceresc și clar firman. Suntem ce-am fost dintotdeauna, Și totdeauna așa vom fi, Credința este doar cununa Celui ce-a vrut a se jertfi. 13 iunie 2004 DE DINCOLO ȘI DE DINCOACE Dincolo de nori și stele - Iubirea inimii mele, Dar trăirea-mi este tristă, Neștiind că-s sciris pe listă. În dragostea de Cel de Sus, Strâng
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
în satul ăsta. Putând acum să o privească pe femeie mai de aproape, constată că, așa cum își închipuise după voce, avea în jur de treizeci de ani; era destul de frumoasă, cu părul des, roșcat și cârlionțat, ce înconjura ca o cunună o față lungă cu profil hotărât. Tunica sa, fără mâneci și strânsă în talie cu o panglică, era murdară și sfâșiată în multe locuri. — Nu ești de prin părțile astea? — Nu. M-au prins departe de aici, în Reția. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce înainta de-a curmezișul în câmpie. Drumul trecea printre copaci pentru a urca apoi, traversând un câmp cultivat cu grâu încă verde, urmând o pantă domoală, în vârful căreia se zăreau ruinele unei vechi villa romana, înconjurată de o cunună de plopi. Cunoștea locul, căci printre zidurile acelea înnegrite și dărăpănate își așezase tabăra mingan-ul său în ziua în care părăsise Vesontio. — O să dispunem jumătate din oameni, adică primele jagun, în spatele copacilor, pe ambele laturi ale drumului. Să-și culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sublim, te chem să îl trăim. Tu-nțelegeai copile și-atunci destul de bine De ce unii părinți plecau în țări străine, Visam zilele mai bune, o viață cât mai bună Să-ți cadă stele-n păr, pe cap să porți cunună. Departe mi-a fost gândul de-a vrea să te rănesc, Am vrut cât pot mai bine cu drag ca să te cresc, Să nu lucrezi din greu la orice patronat Să fii tu însuți șef, descurcăreț, bogat. Când am plecat
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
o masă lungă și două bănci de o parte și de alta. Se așezară față în față. Pe masă, între ei, stătea un sicriu deschis, în care zăcea corpul unei fete de vreo treisprezece ani, în rochie de mireasă, cu cunună de lămâiță pe cap și doi bani de argint pe ochi. Avea un chip obișnuit, dar moartea o înnobilase cu o frumusețe aparte. Trupul, nefiresc de mic și de anemic, stătea crispat din cauza cocoașei. Coșciugul, construit pe potriva infirmității copilei, stătea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la ruda ei, maica Evghenia N... Adela, profund serioasă (în fața oglinzii orice femeie are aerul că oficiază), îmi zâmbea totuși uneori, din oglindă, cu înțeles. Cu ce înțeles? De câteva ori și-a întors fața spre mine, lăsând zălog oglinzii cununa de aur, ca să-mi dea zâmbetul direct, fără ajutorul sticlei, și atunci zâmbetul era intim și supus - poate puțin stânjenit că asist la ultimele ei dibăcii savante de a-și realiza toată frumusețea? Doamna M... îmi propunea să mergem în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care stârnea suspinele iubitului), această femeie matură nu trebuia să Îi ceară acum tatălui ei să facă obiectele sublunare remarcabile. În primul rând, el nu Încălecase nici o clipă lumea ca un Colos cu armate și corăbii, lăsând să-i cadă cununi din buzunare. Era doar un evreu bătrân pe care Îl maltrataseră, În care trăseseră, dar pe care cumva nu reușiseră să-l ucidă, omorându-i pe toți ceilalți cu rafalele lor. În transformarea lor ciudată: un popor schimbat În uniformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce dulce-i clipa miros de scorțișoară și-un zâmbet prietenesc prin cununa de ceapă roșie fazanul abia mai clipește prezentu-i deja amintire priveghi în ceasul al șaselea poetului Kobayaschi Issa aripile întinse ale cocorilor nu tulbură orizontul. gândurile sărăciei la rădăcina lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dă cu bobii, Sorbind roua din sprâncene. Unde ai să-ți mai cânți dorul Dacă nu la mine-n noapte Când mă pipăi cu fiorul Dezrobit de noi prin fapte? Când ai să mă mai vezi goală, Despletind din păr cunună? Poate-ntr-un apus de soare Sau în asfințit de lună. Cine-ți mai sărută chipul Printre șoapte și suspine Eu sunt vis ce-ți fură chinul, Dezrobindu-te de tine. Cătălina MUNTEANU 3. (Michelangelo) Sub semnul flăcării cuvintelor lui Eliade
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aud cum se-adună și cum se despart, se macină-n jarul de pietre de moară, se sting sub cenușă, când sufletu-împart. Dar focul răsare din vatra încinsă și curmă tăcerea, zvâcnind înspre nor, din crengile-n raze, săgeți în cunună trimite să curgă iubire din dor... Știai că ...prin curcubeul dospit între genele-mi lentilă am privit în oglinda-ți sufletului umbrită de valuri de tristețe știai că mi-ai stropit adâncul inimii să nu mai pot privi dincolo de roua
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ni se întâmplă are prioritate cosmică doar ego se închipuie prea uriaș în teribilul marelui nimic Ultimii daci În cerdacul din suflet de ar încăpea toți oamenii frumoși ai clipelor mele cu zâmbetul înălțat în aripă cu gestul încremenit în cunună de spic în icoana timpului balaurul tolănit pe șalele Retezatului și-a păstrat solzii de stâncă cu siguranță mai ocrotește poiana cu narcise sălbatice și toate basmele perenelor copilării cu viteji din rărunchii pământului fețe de fum ochi de negru
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Mă mai primești înapoi? Cu prietenii în parc Eram un tânăr ca oricare altul, cu bucurii și cu tristeți ascunse după o glumă. Zâmbeam sub pomii încărcați de zăpadă imaginându-mi că se apleacă peste creștetul meu să îmi pună cunună din florile lor albe de gheață. Când simți că nu mai aparții nimănui, începi să te dărui tuturor fără să-ți pese de tine, așa îmi spusese într-o seară Erjika. Nu poți trăi cu adevărat ascuns doar în propria
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
bălțile întinse stăpânea pacea, numai din când în când trecea pe sus un freamăt de aripi sau un țipăt scurt, singuratic. Chiva mă aștepta, în rochia-i de stambă, în ghetele-i cu tocuri nalte, pieptănată strâns cu cosițele în cunună, cu ochii lucind. Cum mă alăturam de dânsa, zâmbetul îi lumina toată fața, și întindea spre mine amândouă mânile cu palmele întoarse, ca spre apărare. Nimeni nu bănuia nimic. Locurile bătute de pasul calului meu erau fără sate, fără oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Măriuca. Naltă și subțirică, în catrință de lână, strânsă tare sub sâni cu brâu îngust, cu cămașă albă ca helgea, se strecura pe ușă și trecea fără zgomot prin iarbă, spre fântână. Cozile strâns împletite și le lega totdeauna în cunună. Era albă la obraz, parcă bolnavă, cu ochii triști. Odată l-am întrebat pe pădurar: — Ce are nevastă-ta, Voineo? Ia, ce să aibă? n-are nici pe dracu! Nu știi dumneata cum îi muierea? Ș-o urmărea cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strujeni. Fata sta în picioare și Niță Lepădatu, mușcând din zahar, băgă de samă că e îmbrăcată cu cămașă albă, cu horboțele la mâneci și la guler, că pieptănătura i-i strânsă și lucie și cosițele groase îs așezate în cunună. Acuma parcă-i părea mai năltuță decât întăia oară, și mijlocul mai strâns de bârneața roșie. Ridică privirile spre obrazul ei pălit de arșița verii; ea îndreptă ochii căprii în altă parte. —Zaharul ista miroase a busuioc... vorbi Niță și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dădea somnul foarte bine la undiță, altă dată șalăul. La vremea asta însă, începea să miște crapul. Bătaia în apa liniștită și joasă a lacului se isprăvise și peștele cel mare umbla iar după mâncare. Îndată ce soarele se urcă deasupra cununilor de sălcii, o lumină orbitoare împânzi bălțile. Cătră ora zece, căldura începu să devie copleșitoare. Crapul se arăta leneș. Tovarășii mei îmi dădură câteva explicații, din care puteam înțelege că, în unele zile frumoase, crapul trage deosebit de lesne la undiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic că în ziua aceea, la Roma, cununa va cădea de pe capul lui Galba în timpul sacrificiului, ca o prevestire nefastă... Și mai zic că puii sacri pe care Galba trebuie să-i sacrifice în cinstea zeilor își vor lua zborul înainte să fie uciși. Îți spun că zilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe botul calului. Nu-i așa? În loc de răspuns, Antonius arătă spre signum manipularis pe care un signifer îl ducea sus, deasupra capetelor soldaților care mărșăluiau. Soarele strălucea pe mâna de fier argintat aplicată la capătul bățului și înconjurată de o cunună de lauri. Nu crezi că ar trebui să-i ajungem din urmă pe soldații noștri? Dădu pinteni calului, cu ochii la signum. Vântul făcea să oscileze însemnele de bronz, cele două discuri aurii și cele patru de aluminiu atârnate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Vitellius a părăsit orașul în carul său luxos, împodobit cu ghirlande, în fruntea unei armate de bucătari și soldați... Din câte știu, multe statui ecvestre ale lui, care fuseseră ridicate în orașe, s-au dărâmat, iar vântul i-a smuls cununa de laur, aruncând-o într-un pârâu. — Statuile au căzut ca să facă loc gloriei împăratului aflat în viață... Iar cununa, vântul a depus-o într-un izvor sacru - ambasadorul cel bătrân nu-și mai putu înfrâna mânia. Sunt prevestiri faste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
câte știu, multe statui ecvestre ale lui, care fuseseră ridicate în orașe, s-au dărâmat, iar vântul i-a smuls cununa de laur, aruncând-o într-un pârâu. — Statuile au căzut ca să facă loc gloriei împăratului aflat în viață... Iar cununa, vântul a depus-o într-un izvor sacru - ambasadorul cel bătrân nu-și mai putu înfrâna mânia. Sunt prevestiri faste. Ai fost rău informat. — În orice caz, adăugă cel despre care Julius Civilis spusese că e naiv, dacă tu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ivea o bucată de lână. Tunica albastră, care în față se termina în colț, era mai scurtă pe părți, dezvelindu-i picioarele musculoase, dar zvelte. Brațul stâng susținea un scut dreptunghiular, convergent, de culoarea purpurei, în centrul căruia era o cunună rotundă de laur, galben-ocru. În mâna dreaptă își ținea coiful. Se opri și se întoarse. — Vezi? - grăsanul îl prinse iar de braț pe Valerius. Vezi cum își arată chipul mulțimii? Noi am plătit, ce crezi... Am plătit și vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e pregătită. Bucătarii tăi pot veni cu tine oricând dorești. Vitellius intră clătinându-se în templu, unde îl întâmpinară liniștea adâncă și lumina slabă a câtorva lămpi. Jură în fața zeului, care i se păru uriaș și batjocoritor așa cum stătea, având cununa de laur pe cap. — Uită-te la mine, îl imploră, ridicând mâinile pline de grăsime. Totul e pierdut... Plec. Auzi un foșnet în stânga lui. Îl văzu pe Ausper ivindu-se din întuneric și întinzându-i o cupă de lut. Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
firea Prelung și greu, ca o furtună, Frăgarul își îndoaie coapsă, Iar de prin vai purcede vântul, Prin largul albelor văzduhuri, Să ducă cerului cuvântul. Din cetățuia strălucirii Coboară razele de luna, Pe-argintul frunții lui boltite Din aur împletesc cunună. Cuvine-se hirotonirea Cu harul cerurilor ție, Drept-vestitorule apostol Al unei vremi ce vă să vie!
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
Ștefan Avădanei Ca o pisică neagră trecînd lin prin ușa-ntredeschisă; ca un nor alb pe-un cer senin de-nalt august netulburat de vînt; ca o cunună-n flăcări sub cetate arzîndu-și frunze, flori și spini; ca un șuvoi umflat în primăvară tăind făgaș în lut uscat de vînturi; ca mahmureala după gin sau turț, cînd ziua e mai neagră decît noaptea; ca țipătul temut de cucuvea
Treisprezece feluri de-a o privi. In: La aniversară - Ștefan Avădanei by Doina Cmeciu, Ioan Dănilă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/348_a_617]