1,591 matches
-
că nu poți să faci cu mingea tot ce-ți trece prin cap. Că există o relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cu mingea tot ce-ți trece prin cap. Că există o relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
relație fixă care guvernează traiectoria mingii În spațiu și timp. — Sigur. Deoarece Pământul are gravitație. — Da, și deja am admis că gravitația este o curbură a spațio-timpului, ca și curbura acestui castron. Orice minge de pe Pământ se deplasează pe aceeași curbură a spațio-timpului, așa cum se mișcă această bilă În castron. Privește! Ted puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a portocalei. — Ăștia sunt cei doi jucători. Acum, rostogolind bila de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puse portocala În castron. — Ăsta e Pământul. Apoi puse două degete de o parte și de alta a portocalei. — Ăștia sunt cei doi jucători. Acum, rostogolind bila de la un deget la altul, vei afla că trebuie să te deplasezi pe curbura castronului. Și asta indiferent dacă trimiți bila ușor și ea se va Învârti În apropierea portocalei, sau dacă Îi imprimi un impuls mai mare și ea se va deplasa pe peretele castronului, Înainte de a cădea din nou pe marginea opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
este această sferă? Harry se apropie de sferă și Își lipi urechea de metal, ciocănind-o cu degetele. Atinse șanțurile, mâna dispărându-i În indentațiile adânci. Sfera era atât de lustruită, Încât Norman putu vedea fața lui Harry, deformată de curbura peretelui exterior. — Da, așa cum bănuiam. Aceste marcaje cabalistice, cum le numești tu, Ted, nu sunt deloc decorative. Au o cu totul altă destinație și anume să mascheze o mică spărtură În suprafața sferei. În acest fel Își reprezintă ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
S-a defectat echipamentul! — Care echipament? — Nu mai reușim să deconectăm blestemata asta de alarmă, țipă Barnes. S-a declanșat și nu mai putem s-o oprim! Teeny... — ... Se repară, domnule! Masiva ingineră stătea chircită În spatele computerului. Norman Îi observă curbura lată a spatelui. — Deconectează odată blestemăția aia! — O deconectăm, domnule! — Oprește-o! Nu mai aud nimic! „Ce să audă?“ se Întrebă Norman, apoi Harry intră Împleticindu-se și se ciocni de Norman. — Dumnezeule... — Stare de alarmă! țipă Barnes. Stare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care te duci, cine e? -Un șef... - Pot să vin și eu? - Cum să nu. Sediul avea un portar care ne opri. Gheorghe îi spuse unde era chemat și ne dădu drumul. Era o clădire mare, care se curba după curbura străzii. Străbăturăm lungi coridoare, de asemenea curbate ca și pereții, întîlnirăm legionari liniștiți, în cămăși verzi, care intrau și ieșeau din birouri. Gheorghe intră și el, fără să bată, pe o ușă. Nu-mi spusese să aștept afară, așa că intrai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
boabe de porumb vopsite, schimbându-le necontenit între ele într-un clinchet adormitor și fulgerări curcubeice răsfrânte de argintul viu al oglinzii. Nemaiexistând nimic în lume în acele clipe decât foșnetul mângâietor al rochiilor de mătase și tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să-i electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cu ea, cu conversații, certuri și împăcări complet imaginare. Îl întâmpina scăldată în mirosul de ulei, cu un zâmbet la fel de alb ca strălucirea din interiorul nucii de cocos. O șuviță alunecase de pe creștetul femeii cu nuca de cocos și urma curbura flaconului. Sampath privea în jos, la femeia acoperită cu văluri care stătea sub copac și se simți încins și îngrozit. — Te rog să cobori ca să fii prezentat. Ai stat destul în copac, spuse domnul Chawla. Sampath crezu că o să leșine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
orgasm satisfăcător? Nici o disfuncție? Se simți o adiere lascivă dinspre biroul lui. Nici o disfuncție, am murmurat. — Dar soția dumneavoastră? Ea a avut orgasm? Soția mea, doctore, nu e treaba ta. Nici dulceața gurii ei care te înghite cu totul sau curbura șezutului ei, cum l-am numi dacă ar călări un cal, nici geamătul înfiorat care îmi amintește întotdeauna de notele trompetei lui Bunny Berigan la finalul melodiei „I Can’t Get Started“. Mi-a pus melodia asta în prima seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să fii diferit. Să fii un mucea era cu totul altceva. Să fii imigrant era o condamnare la moarte sau așa credeam eu pe atunci. Ne plăcea să stăm în săli de cinema întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Străzile întortocheate întăresc și mai mult această impresie. Iar aparatura folosită de băștinași demonstrează că ei nu erau doar buni matematicieni, ci în primul rând artiști. De aceea n-au creat niște orașe geometric trasate, cum e ultra-sofisticata noastră metropolă. Curburile și disproporțiile clădirilor și ale străzilor indică un instinct artistic autentic, un simț al intensității, un fior de credință într-o certitudine interioară. Nu-i o civilizație decadentă, îmbătrânită, ci una tânără și viguroasă, plină de încredere în viitorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
O dezbatere despre noul film românesc este organizată pe 21 februarie, cu participarea regizorului Cătălin Mitulescu, a criticului de film Alex. Leo Șerban, dar și a doi critici spanioli. »Celebrul tablou Gioconda, expus la Muzeul Luvru din Paris, prezintă o „curbură importantă de 12 mm“ care ar putea duce la o fisură, susțin cercetătorii de la Poitiers care au studiat pictura. Reprezentanții muzeului Luvru au cerut cercetătorilor să inspecteze tabloul, deja fisurat sub stratul de vopsea, înainte de a-l muta într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
potecă pete negre, distinct conturate, iar vântul aducea miros de dimineață; abia atunci îl văzu pe tânăr venind din nou spre el. Acum Jonas își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească, și-și înălță pușca pe braț, căutând cu degetul curbura trăgaciului. Când omul trecu pe lângă el, împleticindu-se de oboseală și mișcându-se nepăsător, Jonas se furișă afară pe poteca netedă și prăfuită, la câțiva pași în urma celuilalt, ferindu-se când niște ramuri brusc eliberate îl plesniră umede peste față
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
o scoase cu grijă. Era o săgeată de lungimea și greutatea unei săgeți mongole. Dar nu era, totuși, o săgeată mongolă. Părea mai degrabă chineză. Cu siguranță, Însă, arcul folosit fusese unul de tip mongol. Un arc scurt, cu dublă curbură. Cu săgeata În mână, Amir Începu să deslușească tactica. Vânt, foc, săgeți, sabie. Surpriză. Mai rămânea, Însă, o mare necunoscută. Luptătorul anticipase totul. Știuse că dușmanii lui vor sosi, că vor ajunge acolo la acea oră din zi, că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și Louis Jouvet. Mobilele noastre din Berlin, roata de modelaj și salteaua le vânduserăm, iar acum, cu puțin bagaj, căutam o locuință. În august, Parisul era gol. Pe canalul Saint-Martin am găsit, între ecluze și podurile având fiecare o altă curbură, o bancă, aproximativ în locul în care Flaubert, chiar la începutul romanului Bouvard și Pécuchet, își așezase eroul, așa-zicând din prima frază. Pe urmă ne-am mutat într-un alt cartier din Paris și am locuit pe rue Chatillon, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lor era mult mai deschisă. Efectul era splendid, iar mobilierul luxos și covorul imens ― cel puțin 20 de metri pe 30 ― accentuau opulența încăperii. Era evident că lumina ce se vedea de afară provenea de aici. Geamurile masive, strălucitoare, urmau curbura trunchiului de-a lungul unui întreg perete. În salon răspundeau șase uși. Gosseyn le deschise una după alta. O bucătărie, cu oficiu, camere frigorifice și o mică sală pentru prânz. Apoi alte cinci camere, fiecare cu sală de baie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
alcătuirii și distrugerii de forme, pe modelul nu numai al naturii oarbe, dar și al artefaxurilor omenești, cărora autorul le cunoaște resorturile, materia, grandoarea și decadența, Cutia cu Bătrâni fiind și, dacă nu ne înșelăm, o meditație între oglinzi de curburi opuse, într-o perpetuă tentativă de a face să vorbească însuși timpul, timpul considerat ca un colecționar de enigme, dacă nu enigma însăși, în înspăimântătoarele ei arătări. Am putea merge mai departe și declara Cutia cu bătrâni un ritual în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri se întorc, zice-se, de demult." M. I. Caragiale (Craii de Curtea Veche, pag. 36) Râu încuiat în cerul omogen, Arhaic Unt, din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mit. Pe Gauss al anilor intenși se cuvine să-l vedem străbătând, în mantaua lui de ploaie, pustiul Lüneburgului, găzduit pe la morile de vânt, trăind viața păstorilor din partea locului; dormind vara somnul lor de plumb, prin ierburi, și visând de curbura pământului. Acest tablou al vigorii bărbăției sale răscumpără pe celălalt: al oboselii, improductivității și bătrâneții, când după-amiezile era nelipsit de la muzeul literar din Göttingen, citind cu aplicație gazetele, toate gazetele. Ce-l îngrijora pe Gauss era valul de liberalism pe cale
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui Gauss. Cercetările generale sunt întîiul exemplu de geometrie considerată ca teoria invarianților unui grup infinit (ca să întrebuințăm limbajul lui Klein). Ele conțin o teorie a liniilor geodetice, a triunghiurilor și cercurilor geodezice, a reprezentării sferice prin normale paralele, a curburii integrale. În sfârșit, a teoremei alese, theorema egregium, al cărei înțeles este: prin îndoire (aplicabilitate, "Biegung") o suprafață păstrează în punctele ei același produs al raze-lor principale de curbură. Memoriul conține și generalizarea teoremei lui Legendre asupra asimilării unui triunghi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
triunghiurilor și cercurilor geodezice, a reprezentării sferice prin normale paralele, a curburii integrale. În sfârșit, a teoremei alese, theorema egregium, al cărei înțeles este: prin îndoire (aplicabilitate, "Biegung") o suprafață păstrează în punctele ei același produs al raze-lor principale de curbură. Memoriul conține și generalizarea teoremei lui Legendre asupra asimilării unui triunghi de geodetice cu un triunghi plan. Teorema lui Legendre se limita la sferă. Dintr-o însemnare chiar din anul apariției Cercetărilor generale reiese că Gauss recunoscuse valabilitatea reciprocei teoremei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
generalizarea teoremei lui Legendre asupra asimilării unui triunghi de geodetice cu un triunghi plan. Teorema lui Legendre se limita la sferă. Dintr-o însemnare chiar din anul apariției Cercetărilor generale reiese că Gauss recunoscuse valabilitatea reciprocei teoremei egregium în cazul curburei constante, ceea ce are netăgăduită importanța pentru orizontul speculațiilor sale neeuclidiene. Soluția problemei echivalenței izometrice a două suprafețe, date prin elementele lor de arc, e însă meritul de mai târziu, din 1838, al lui Minding, elev indirect al lui Gauss. După
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
neeclidiene a fost însemnată de Gauss cu k, e citată ca argument în favoarea priorității lui Gauss asupra lui Beltrami; căci, ni se spune, k e o abreviere de la Krümmung! Pe de altă parte, e un fapt că Gauss a calculat curbura suprafeței de revoluție a tractricei; deci e foarte probabil să se fi gândit la realizarea planului neeuclidian pe o suprafață euclidiană. De a nu se fi grăbit să conchidă la echivalență, îl ridică însă mult deasupra lui Beltrami, fiindcă probabil
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
convinși, că se prestează exclusiv în zilele de dulce: marțea, joia și sâmbăta. Baisa, odinioară, capiște a bondarilor, a albinelor, a buburuzelor roșii, călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să fie potop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]