9,076 matches
-
de înțelegere, de cele mai multe ori nimerită nu aflată. Și el nimerise cu raportul său despre prințul Pangratty în acei "moment de înțelegere" în care toate fleacurile își găsesc locul potrivit. De aceea, cu siguranță, îl întrebase Mihai Mihail cu oarecare curiozitate, ce părea sinceră, în glas: Domnule Bîlbîie, ești convins că ai ajuns la locul potrivit? A fost și el sincer atunci și n-a răspuns imediat. I-au trebuit cîteva clipe, secunde grele, ca să chibzuiască. Apoi a încercat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu catadicsiseră să aducă piatră măcar pentru ulița ce duce la gară. Ori, mai bine, nu prea pleca și nici nu prea venea nimeni cu trenul. Șoseaua era la cîțiva kilometri buni și apropierea mării era mai puternică decît orice curiozitate turistică. Firme scorojite aruncau umbre diforme peste drum. Prăvăliile, cîte erau, luceau cu geamurile în lună, ascunzînd așa interiorul. Nu puteai vedea nimic din stradă. Auzi de două ori un greier care nu prea avea chef. Se strădui să deslușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în colbul gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea clientului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar războiul, mai ales cel dus de nemți, fusese foarte strîns legat și de gestul său ostentativ și de pocnetul cizmelor, care suna întotdeauna nepotrivit și agresiv pentru ea. "S-a întîmplat ceva, domnule Popianu?", l-a întrebat K.F. fără curiozitate, nerăspunzîndu-i la salut. "Trebuie neapărat să se întîmple ceva?" Domnișoara K.F. a făcut un gest nelămurit, putea fi un fel de a ieși din întrebare ori o invitație să ia loc. Desigur că s-a așezat, un pas făcut, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
marmură, S-a simțit impresionat ca în fața unei forțe necunoscute. N-avea de ales, ori o înfrunta, ori i se alătura. K.F. îî propusese de la ea alianța. În cîteva secunde și-a dat seama că va accepta, mai rămînea doar curiozitatea. K.F. l-a lămurit privindu-l în ochi, vorbea sacadat, poate din cauza unei emoții pe care reușea să o domine în manifestările ei exterioare, dar care nu fusese stîrpită cu totul. "Noi doi, domnule adjutant, putem aduce fericirea în Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său." Radul Popianu era omul ordinii și nu credea în nici un fel de alianță. Dar spusese că acceptă alianța numai și numai pentru că domnișoara K. F. îl uluise, nu prea mult, dar îl uluise, iar pe deasupra îl rodea și o curiozitate omenească, mai ceva decît aceea profesională ce naiba voia cu adevărat domnișoara K. F.? "Accept, și de aceea vă întreb direct, acum puteți să-mi spuneți, doar sîntem aliați, ce așteptați de la mine? Înțeleg propunerea, dar vreau să știu ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
adevărat, unul care se hrănește cu toate astea, cu sentimentele mulțimii. Dar n-a fost în stare, n-a fost capabil, domnule Popianu, el n-a rămas deasupra, s-a amestecat, cum să spun, nu din bunătate, ci doar din curiozitate, așa cum s-a amestecat toată viața lui în aventuri, comploturi, nenorociri, fără ca ele să fie ale lui, fără să-l privească în vreun fel, s-a amestecat în viața tîrgoveților ăstora ca să participe! Un sportsman, ce să mai discutăm, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sale, pentru că multă lume n-o mai întîlnea, nici măcar n-o mai vedea cum o zărea el în geam, și de aceea doar o mai ținea minte, născînd în jurul ei cercuri din ce în ce mai largi, mai puternice de admirație, de simpatie, de curiozitate. O nouă viață se năștea în Vladia, fremătătoare, plină de necunoscut, captivantă, în totală opoziție și de aceea primejdioasă, cel puțin de cîteva ori și-a spus cu glas tare sieși acest cuvînt o viață primejdioasă -, cu toate că era doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
găsi o soluție miraculoasă pentru a se salva ce mai era de salvat. Isidor Bercu a inițiat chiar o serie de anunțuri-reclamă în "Dimineața Comanei", o foaie săptămînală care nu făcea altceva decît să adune știri senzaționale din alte gazete, curiozități și bîrfe regale, dar nu s-a ales decît cu bani pierduți, cine era nebun să bată drumul îngrozitor, prin marea de lut cleios, de la Comana la Vladia să cumpere cu cîțiva lei mai puțin aceleași mărfuri pe care domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Balbo pentru el și la rîndul lor îl priveau de parcă atunci l-ar fi descoperit. Mai toți erau niște necunoscuți pentru el, în general ofițeri tineri, grade mici, cei mai mulți din arma tehnică, probabil ingineri la Arsenal, de aici și curiozitatea lor admirativă pentru scenele descrise, nu erau noutăți, grozăvii pentru un pilot, dar făceau impresie. L-a scos din împrejurare Basarab Cantacuzino, care a intrat în mijlocul lor ca un transatlantic, uriaș, cu gesturi largi, radiind o forță și o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sovietele vor avea o flotă aeriană uriașă, nu exagerez cu nimic, uriașă!" Balbo s-a oprit brusc din discurs, privind atent la cei care-l înconjurau. Aștepta desigur o reacție. O reacție care nu venea. Toți îl priveau cu aceeași curiozitate neascunsă în ochi, dar atît și nimic mai mult. Balbo trase aer în piept și scoase una din acele interjecții inimitabile care poate scoate la iveală un italian din orice aglomerare umană, "Beh, o flotă uriașă, domnilor, dar care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vor fi înseriate și vîrîte în arhivă, el însuși va fi invitat ca întotdeauna să ia cina la Capșa ori la Lido cu deputați și miniștri, cu directori de bancă și angrosiști, va inspira pe mai departe respect, teamă și curiozitate, dar el va ști că e sfârșit. Iar în lume nu există secret care pînă la urmă să nu fie descoperit. De la această axiomă pornise atunci, în tinerețe, pe drumul care îl adusese pînă în acel birou. Chiar dacă va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională, e mai bine să știi decît să nu știi." De data asta rîse el de unul singur, făcîndu-și ochii mici, privindu-i printre gene. Nici că le păsa, erau foarte siguri pe ei cu toate că stăteau de vorbă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cine știe, va sta la loc de cinste între valorile de preț ale neamului. Cum ți se pare?" Dacă n-ar fi pus întrebarea i-ar fi venit foarte greu. Dar așa, și-a dat seama că îi roade neastâmpărul, curiozitatea, însemna că se aflau la început. Putea fi totuși o glumă, sinistră, e drept, dar glumă. Doi bătrînei care se joacă de-a istoria, în loc să dea cu bila la popice sau să bată tablele. A arborat o mină serioasă, gravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
probabil, că el umbla înarmat prin tîrg și de aceea și-au luat măsuri de prevedere. Caraghioși, caraghioși, dar cînd li se năzare sînt gata cu pușcociul să ți-l pună între ochi! "Vă ascult, chiar nu mai pot de curiozitate, de ce să fi venit doi bărbați respectabili pînă în fundătura asta?!" "Sigur, domnule Popianu, sigur, întîi și întîi a fost întîmpla rea, dar trebuie să te asigur că mare parte din viața noastră este fiica întâmplării, dacă nu cumva chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care doar are dreptul la titlu și nici un alt fel de privilegiu, așa cum se întîmpla cu Pangratty. Bîlbîie l-a privit foarte, foarte ciudat, putea să jure că într-o clipă lumea s-a întors pe dos pentru el, o curiozitate nemaipomenită se vedea pe fața lui, în vreme ce în ochi apăruseră semnele unei frici de nestăpînit, aproape animalică. "Un prinț adevărat?" Radul Popianu a înclinat din cap, știa el ce știa, despre astfel de lucruri e mai bine să nu vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu știa ce va ajunge să vadă în ea, multă vreme nici nu l-a interesat, era prea interesantă calea, drumul, decît ceea ce îl aștepta la capăt, însă, încetul cu încetul, în suflet s-au trezit o neliniște și o curiozitate, ce se va ivi acolo, în lucirea oglinzii? Atunci cînd i-a trecut prin minte pentru prima dată această întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se va ivi acolo, în lucirea oglinzii? Atunci cînd i-a trecut prin minte pentru prima dată această întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă această curiozitate care în felul ei îl împinge de la spate?! A alungat gîndul, s-a încărcat cu nenumărate trebușoare, fleacuri, mărunțișuri, și-a făcut planuri de restructurare a Serviciului, s-a apucat să recitească dosare clasate pentru a le repune pe rol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el știa că ea există acolo, că e vie și indestructibilă. Și mai știa că întrebarea aceasta va fi ultimul reflex al minții sale, înainte de a se întuneca. Dacă punea lucrurile în această cumpănă, față în față cu neliniștea și curiozitatea, la urma-urmelor toate nu mai valorau nici cît un fir de praf. Și, atunci, cum să judece și mai ales ce să facă, ce măsuri concrete să ia, cînd nici măcar nu erau limpezi, nu erau clare toate aceste rapoarte ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de transport rapide din dotarea Arsenalului și că se fac eforturi deosebite de corupere a unor ofițeri din Garnizoana Bucureștilor. Cu deosebit respect am onoarea să vă salut, inspector principal Leonard Bîlbîie." Cînd a citit prima dată acest raport, dincolo de curiozitatea și îngrijorarea firească provocată, a avut și o clipă de încîntare. Poate nu chiar încîntare, dar bucurie și mai ales satisfacție a fost. Nu se înșelase deloc alegîndu-l pe Bîlbîie pentru deslușirea acestei afaceri ce nu părea, dar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sclipirea aceea de animal că vrea să-l împușc pe Bîlbîie. Și tot atunci am priceput că dacă n-o fac eu, o face el, dar ne împușcă pe amîndoi." Mihai Mihail se uită la el cu un aer profesional. Curiozitate și nimic mai mult. Și ce-ați făcut, excelență?" Șerban Pangratty închise pentru o clipă ochii, avînd în minte imaginea magaziei slab luminate, cu triumvirii țepeni, cu spaima lui Radul Popianu aproape mirosind, acru, el știa ce înseamnă să împuști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a raiului, l‑a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s‑ar fi deosebit de câine, măgar și maimuță - prin aflarea binelui și răului. „Și când nefericitul nostru strămoș, izgonit din pricina curiozității, a vrut să se Înfrupte din acest rod, ce‑a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinându‑se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
stare să se răzbune pe voi pentru cine știe ce păcate săvârșite de strămoșii voștri? Despre ce fel de iubitor de dreptate poate fi vorba, dacă vă trimite ciumă, tunete și fulgere, boli, griji și nevoi, numai pentru că strămoșii voștri, izgoniți din pricina curiozității, a focului sacru, din care țâșnește cunoașterea, au cutezat să culeagă mărul? Nu, popor samarinean, nu ăsta este Dumnezeu, ăsta Îți este vrăjmaș, e un ticălos și un tâlhar, care, cu ceata lui de Îngeri, Înarmați până‑n dinți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
zis Făcătorul de Minuni este hulitorul credinței și scârbavnicul Învățăturii Domnului, ce Într‑adevăr și‑a luat zborul din vrerea puterilor Sale și din puterea gândului său, și‑acum zboară nevăzut spre stele, purtat de puterea Îndoielii Sale și a curiozității Sale pământești care au Însă o limită. Și mai spune‑le răspicat, să te priceapă, că puterea asta a ispitei i‑am dat‑o tot eu, căci eu i‑am Îngăduit să pună la Încercare sufletele credincioșilor cu minunea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
centrale, apoi la cinema, unde se aude pianul, iar pe ecran se desfășoară Călătorie În lună. Apoi Îl zărim lângă afișierul din piața Jelačić unde privește afișele proaspăt lipite, pe unul dintre ele - și ofer acest detaliu ca o simplă curiozitate - un anunț despre conferințele lui Krleža. Numele Anei Eremija, mătușa lui după mamă la care va locui la Zagreb, În strada Jurišičceva, se afla alături de numele cântărețului de operă Križaj pe care‑l Întâlnise odată În Gornji grad, de cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]