1,551 matches
-
1961) • "Cvartet de coarde nr.2", p.a. 10 mai 1974, Iași, Cvartetul Voces • "Sonata pentru violoncel și pian", p.a. Iași, 10 iunie 1975, Gheorghe Tănase, violoncel și Steluța Diamand Dumea, pian • "Cvartet de coarde nr. 3", p.a. 9 mai 1982, cvartetul Voces • "E numele tău", pentru soprană, clarinet și pian, p.a. Iași, 11 mai 1998, Ada Burlui, soprană, Ivonne Piedemonte, pian Muzica simfonică • "Simfonietta" (1964) p.a. 23 iunie 1965, Filarmonica Moldova Iași, dirijor Ion Baciu • "Dumbrava minunată" - șapte scenete de balet
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
Cristian Misievici, Viorel Munteanu, Romeo Cozma, Leonard Dumitriu, ș.a. • Premiul I la Festivalul și Concursul Național de Poezie și de Creație Muzicală Mihai Eminescu, Iași, 1972 pentru lucrarea corală "Revedere" • Premiul pentru creație al U.C.M. din România (1982) pentru Cvartet de coarde nr.3" • Premiul George Enescu al Academiei Române (1983) pentru lucrarea "Meditații la Enescu". Cinci piese pentru pian solo • Titlul de Conferențiar universitar emerit (1983) • Premiul Orion - Festivalul Național de Interpretare a Liedului Ionel Perlea Ed. IX 2000, pentru
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
combină forma clasică de simfonie cu muzica programatică a romantismului și contrapunctul specific perioadei baroce. Majoritatea acestor simfonii poartă un nume descriptiv precum "În pădure" (Nr. 3), "Lenore" (Nr. 5) sau "În Alpi" (Nr. 7). Ultimele sale simfonii formează un cvartet de lucrări bazate pe cele patru anotimpuri ale anului. Simfonia "Lenore", celebră la vremea respectivă, a fost inspirată după balada cu același nume a lui Gottfried August Bürger, baladă ce a inspirat lucrările altor compozitori, inclusiv Franz Liszt. Prima înregistrare
Joachim Raff () [Corola-website/Science/329860_a_331189]
-
lucrări ale lui Geminiani sunt trei seturi de "concerti grossi": Opus 2 (1732), Opus 3 (1733) și Opus 7 (1746) (sunt 42 de concerte per total) care introduc viola ca solist în grupul concertistic, transformându-le practic în concerte pentru cvartet de coarde. Aceste lucrări sunt puternic contrapunctuale pentru a mulțumi publicul londonez încă îndrăgostit de Corelli. Cea mai mare contribuție a lui Geminiani este tratatul său din 1751 "Arta cântatului la vioară", publicat la Londra, care este cea mai cunoscută
Francesco Geminiani () [Corola-website/Science/329884_a_331213]
-
ca șef partidă vioara I, iar, în anul 1980, devine concert-maestrul orchestrei Filarmonicii timișorene. A luat ființă în anul 1972, la inițiativa a patru instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii Banatul din Timișoara. În anul 1974, Ioan Fernbach se alătură formației, componența cvartetului fiind următoarea: Dragoș Cocora - vioara I Ioan Fernbach - vioara II William Stürzinger - violă Kerekeș Ștefan - violoncel În anul 1978, Ioan Fernbach preia conducerea cvartetului, ca urmare a emigrării în străinătate a lui Dragoș Cocora, locul său la vioara II, ocupându
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
instrumentiști ai orchestrei Filarmonicii Banatul din Timișoara. În anul 1974, Ioan Fernbach se alătură formației, componența cvartetului fiind următoarea: Dragoș Cocora - vioara I Ioan Fernbach - vioara II William Stürzinger - violă Kerekeș Ștefan - violoncel În anul 1978, Ioan Fernbach preia conducerea cvartetului, ca urmare a emigrării în străinătate a lui Dragoș Cocora, locul său la vioara II, ocupându-l violonistul Mircea Tătaru. De-a lungul timpului, componența cvartetului a fost una flexibilă, la violă și violoncel, apărând nume sonore ca Alexandra Guțu
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
II William Stürzinger - violă Kerekeș Ștefan - violoncel În anul 1978, Ioan Fernbach preia conducerea cvartetului, ca urmare a emigrării în străinătate a lui Dragoș Cocora, locul său la vioara II, ocupându-l violonistul Mircea Tătaru. De-a lungul timpului, componența cvartetului a fost una flexibilă, la violă și violoncel, apărând nume sonore ca Alexandra Guțu, Ștefan Ambruș, Eva Bloch, Constantin Hațeg, Nina Podariu-Țapu ș.a. În anul 1978, cvartetul participă în Ungaria, la Seminarul Internațional Béla Bartók, condus la secțiunea Cvartete de
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
la vioara II, ocupându-l violonistul Mircea Tătaru. De-a lungul timpului, componența cvartetului a fost una flexibilă, la violă și violoncel, apărând nume sonore ca Alexandra Guțu, Ștefan Ambruș, Eva Bloch, Constantin Hațeg, Nina Podariu-Țapu ș.a. În anul 1978, cvartetul participă în Ungaria, la Seminarul Internațional Béla Bartók, condus la secțiunea Cvartete de coarde de Vilmos Tatrai, violonist de notorietate mondială, profesor la Academia de Muzică din Budapesta. În același an, în perioada 04.05 - 14.05, cvartetul Timișoara participă
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
componența cvartetului a fost una flexibilă, la violă și violoncel, apărând nume sonore ca Alexandra Guțu, Ștefan Ambruș, Eva Bloch, Constantin Hațeg, Nina Podariu-Țapu ș.a. În anul 1978, cvartetul participă în Ungaria, la Seminarul Internațional Béla Bartók, condus la secțiunea Cvartete de coarde de Vilmos Tatrai, violonist de notorietate mondială, profesor la Academia de Muzică din Budapesta. În același an, în perioada 04.05 - 14.05, cvartetul Timișoara participă la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), interpretând în
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
anul 1978, cvartetul participă în Ungaria, la Seminarul Internațional Béla Bartók, condus la secțiunea Cvartete de coarde de Vilmos Tatrai, violonist de notorietate mondială, profesor la Academia de Muzică din Budapesta. În același an, în perioada 04.05 - 14.05, cvartetul Timișoara participă la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), interpretând în etapa I, facultativă, Quatuor II, de Remus Georgescu, iar în etapa a II-a, obligatorie, Quatuor op. 28 de Anton Webern (lucrare impusă). În anul 1979
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
Seminarul Internațional Béla Bartók, condus la secțiunea Cvartete de coarde de Vilmos Tatrai, violonist de notorietate mondială, profesor la Academia de Muzică din Budapesta. În același an, în perioada 04.05 - 14.05, cvartetul Timișoara participă la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), interpretând în etapa I, facultativă, Quatuor II, de Remus Georgescu, iar în etapa a II-a, obligatorie, Quatuor op. 28 de Anton Webern (lucrare impusă). În anul 1979, obține premiul I și titlul de laureat
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
-a, obligatorie, Quatuor op. 28 de Anton Webern (lucrare impusă). În anul 1979, obține premiul I și titlul de laureat la etapa republicană a Festivalului Național al Educației și Culturii Socialiste „Cântarea României”, ediția a II-a. În anul 1980, cvartetul participă din nou la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), direct în etapa a II-a, interpretând Quatuor op. 96 în Fa Major de Antonin Dvořak și Quatuor op. 17, nr. 2 de Bela Bartok. Din presa
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
lucrare impusă). În anul 1979, obține premiul I și titlul de laureat la etapa republicană a Festivalului Național al Educației și Culturii Socialiste „Cântarea României”, ediția a II-a. În anul 1980, cvartetul participă din nou la Concursul Internațional de cvartete de coarde de la Evian (Franța), direct în etapa a II-a, interpretând Quatuor op. 96 în Fa Major de Antonin Dvořak și Quatuor op. 17, nr. 2 de Bela Bartok. Din presa vremii reținem: După Revoluția din 1989, în anii
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
de la Evian (Franța), direct în etapa a II-a, interpretând Quatuor op. 96 în Fa Major de Antonin Dvořak și Quatuor op. 17, nr. 2 de Bela Bartok. Din presa vremii reținem: După Revoluția din 1989, în anii 1993/1994, cvartetul Timișoara și-a încetat activitatea, datorită plecării temporare în Italia, a Alexandrei Guțu. Orchestra de cameră a Filarmonicii „Banatul” din Timișoara exista deja în anul 1976, când Ioan Fernbach a fost angajat la Filarmonică. Așa cum mărturisește el însuși, corpul orchestral
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
sa instrumentală, l-a prezentat publicului drept un Romario al violinei." (Ioan Tomi, Orchestra Filarmonicii “Banatul” - vedeta Festivalului Internațional de Muzică de la San Luis Brazilia, ziarul Timișoara, 28 sept. 2002) „O altă dimensiune a muzicianului o relevă activitatea sa în Cvartetul „Timișoara”, ajuns la o ținută de excelent nivel [...]. Notorietatea sa este afirmată nu doar în țară, ci și în Bulgaria, Italia (14 concerte!), Germania, Franța, Rusia, Ucraina, Ungaria (n.n). [...] În orchestra de cameră, Ioan Fernbach și-a înscris un
Ioan Fernbach () [Corola-website/Science/329931_a_331260]
-
opere: "Il Diavolo della Notte" (Milano, 1859); "Vinciguerra" (Paris, 1870) și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
1859); "Vinciguerra" (Paris, 1870) și "Ero e Leandro" (Torino, 1880). A compus și un oratoriu, "Grădina Olivet" (după un libret de Joseph Bennett), care a fost produs la Festivalul din Norwich în 1887, unsprezece cvartete de coarde, un cvintet pentru cvartet de coarde și contrabas și numeroase lucrări pentru contrabas, inclusiv două concerte pentru contrabas și orchestră, Gran Duo Concertante pentru doi contrabași, Passione Amorosa pentru doi contrabași și numeroase lucrări pentru contrabas și pian. Cu puțin timp înainte de moartea sa
Giovanni Bottesini () [Corola-website/Science/329936_a_331265]
-
creative a compozitorului a fost cea în care s-a inspirat din muzca lui Debussy. În timpul războiului a stat în satul părintesc Tymoszówka, lucrând intensiv. A compus atunci, printre altele, Simfonia a 3-a, Concertul pentru vioară nr. 2 și Cvartetul de coarde nr. 1. În timpul Revoluției Bolșevice, familia Szymanowski și-a pierdut proprietățile pământești. În 1920, Ștefan Bartoszewicz, cumnatul lui Szymanowski, care lucra că funcționar la Ministerul Comerțului din Varșovia, a cumpărat pentru familia Szymanowski o vilă abandonată în orașul
Karol Szymanowski () [Corola-website/Science/328116_a_329445]
-
-se copios. Textele cântecelor au fost scrise de Mircea Block și traduse și adaptate în limba rusă de Robert Rojdestvenski, iar muzica a fost compusă de Temistocle Popa. Melodiile au fost interpretate de Dan Spătaru și Larisa Mondrus, acompaniați de cvartetul Mecet format din Vifor Florescu, Francisc Munteanu jr., Constantin Teoharie și Cristian Valică. Printre șlagărele cântate în film de Dan Spătaru sunt „Tu, eu și-o umbrelă” și „Să cântăm chitara mea”. Cântecul "Valsul mării" a fost compus de Mark
Cîntecele mării () [Corola-website/Science/328359_a_329688]
-
afiș. Bazele grupului au fost puse de către Pizzorno, Edwards și Meighan, în timp ce aceștia erau elevi ai Countesthorpe Community College din Leicester. Acestora li s-a alăturat chitaristul local Chris Karloff, iar numele ales inițial a fost Saracuse. Primul concert al cvartetului a avut loc în septembrie 1997, în clubul The Shed, din orașul de origine al grupului, însă prima apariție publică a celor patru este considerată a fi concertul din Vipers Rugby Club, din Whetstone, organizat pe data de 20 decembrie
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
o prima apariție la festivalul Glastonbury, pe una din scenele secundare. Un alt eveniment marcant a fost reprezentat de cooptarea oficială a lui Ian Matthews că baterist al trupei, după ce acesta îi însoțise în turneu. Anterior, Matthews mai colaborase cu cvartetul din Leicester pentru piesele "Processed Beats, Butcher Blues, Orange" și "Ovary Stripe" de pe albumul de debut. Turneul de promovare al primului material discografic s-a încheiat cu o serie de concerte în America de Nord, unde aceștia au cântat în deschidea celor
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
pe Pizzorno, în ianuarie 2007. Turneul de promovare a materialului a fost deschis de către un concert în Mexico City, în mai 2006, si s-a încheiat la sfârșitul anului 2007 în Edinburgh, Scoția. Printre țările vizitate pentru prima oară de către cvartet în cadrul acestui turneu s-au numărat Turcia, Noua Zeelandă, Mexic, Șerbia, Brazilia, dar și România, unde au susținut un concert în cadrul primei zile a primei ediții a festivalului B'Estival, devenit ulterior B'Estfest, pe data de 29 iunie 2007. Ca
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
că albumul nu este despre locul în sine, de vreme ce auzise numele într-un documentar, dar că a ales titlul strict din punct de vedere estetic și datorită senzațiilor evocate. "West Ryder Pauper Lunatic Asylum" a devenit al doilea material al cvartetului care a dobândit prima poziție în UK Albums Chart și a marcat o perioadă de aprecieri din partea criticii, câștigând premiul pentru Albumul anului din partea revistei Q în octombrie 2009 și fiind nominalizat la Mercury Prize. După "Fire," singleurile de promovare
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
la începutul turneului de promovare, în cadrul concertelor susținute de trupă în Marea Britanie. "Switchblade Smiles" a devenit disponibilă pentru download în iunie 2011, prin pre-comandarea albumului. "Days are Forgotten" a devenit primul single oficial de pe al patrulea material de studio al cvartetului, fiind lansat în august 2011, iar albumul, numit "Velociraptor!", a fost lansat pe 19 septembrie 2011, devenind al treilea album Kasabian care ocupă prima poziție în cadrul clasamentului britanic. Grupul a susținut că numele a fost ales ori pentru că sună bine
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
Grecia și Slovacia. A fost marcată și o revenire, după șase ani, pe continentul nord-american, printr-un turneu în primăvara lui 2012 în Statele Unite ale Americii și Canada. România a fost inclusă în cadrul turneului, fiind vizitată în august 2011, cănd cvartetul a performat la festivalul Peninsula. De asemenea, concertele de promovare ale acestui album au fost și ultimele cu Jay Mehler, chitaristul încheindu-și colaborarea cu cvartetul în anul 2012 pentru a se alătura trupei conduse de Liam Gallagher, Beady Eye
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]