1,517 matches
-
poeții contemporani dezrădăcinați mă gândesc la George Szirtes, Fleur Adcock ori Peter Porter. Am găsit sentimentul dezrădăcinării și în versurile tale: Asta e, am iubit prea mult altundeva nu neapărat alte ființe mai degrabă alte patrii, alte culturi care trag dâră după ele oceane. (În marginea luminii) Ești foarte acasă în poezia britanică... MK. E o mare bucurie să aud că par acasă în poezia britanică. Nici nu știi cât de mare... Simt că locul meu e aici. Dar nu mulți
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
frunză, fiece rază, animalele, plantele. Iubind fiece lucru, veți înțelege taina dumnezeiască în ele... Omule, nu te ridica mai presus de animale; ele sunt fără păcat, pe când tu, cu măreția ta, mânjești pământul prin apariția ta, lăsând în urmă o dâră de putreziciune... Iubiți îndeosebi copiii, că ei de asemenea sunt fără păcat, ca îngerii, ei există pentru a mișca inimile noastre, pentru a le purifica, ei sunt pentru noi ca o indicație”. Ce altă indicație sunt ei decât aceea rostită
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mpreun? cu cea a lui C. Maderno (1556-1629) care, devenit arhitect al ?antierului �n 1602, adaug?, la cererea papei Paul V, travee c?tre intrare pentru a facilita ceremonialul. �ntre 1606 ?i 1619, el �nchide ?antierul cu corpul de cl?dîre al fă?adei, c?tre pia?a Sf�ntul Petru. Lat? de aproximativ 115 m, fă?ada, animat? de un ordin colosal, av�nd deasupra un etaj-atic viguros, cu statui că ornamente de v�rf, este un ecran care marcheaz
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
regal. Tot at�ta originalitate, dar diferit?, g?sim �n limbajul clasic creat de Ph. Delorme (aprox. 1510-1570) la castelul Anet (aprox. 1547-1555), construit pentru Diana de Poitiers. Curtea este p?trat? ?i m?rginit? de trei corpuri de cl?dîre cu un etaj, pe galerii cu coloane. Pe a patra lătur?, pavilionul de la intrare include principiul serlienei dorice �ntr-o construc?ie �ncoronat? cu trei animale dispuse �n chip de fronton; ?i această �n timp ce cele trei ordine se suprapun
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
J. Shute, The First and Chief Groundes of Architecture (1563), inspirat din Serlio, ?i cea a culegerii de modele de autori flamanzi (Architectura lui Vredeman de Vries, 1563), marile locuin?e evolueaz?. Edificii f?r? curte, corpurile lor de cl?dîre, �ncoronate de balustrade ?i sculpturi, dar f?r? acoperi?uri aparente, se articuleaz? cu fermitate. Dispunerea �n stil perpendicular a ferestrelor domin? fă?adele, afirm�nd tradi?iile britanice. Longleat (1572-1580) este prototipul acestor locuin?e aristocratice elizabetane �n care
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
picturi murale ?i ?emi-nee monumentale din piatr?. Or, tot �n acea vreme, S. de Brosse (1571-1626) inau-gureaz? la castelul Bl�rancourt (Aisne, 1612-1619), construit din piatr?, o viziune mai monumental?, at�ț prin compozi?ia volumelor � un corp de cl?dîre cu patru pavilioane de col? cu domuri p?trate � c�ț ?i prin �ntrebuin?a-rea de ordine suprapuse ?i prin dispozitivul ternar de la intrare: portal �n form? de arc de triumf ?i dou? pavilioa-ne simetrice �nainte de a intra
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Von Klenze (1784-1864), format �n Fran?a pe l�ng? J. N. L. Durand ?i pe l�ng? Percier ?i Fontaine. (1816-1834). Acest prim muzeu public de sculptur? este o construc?ie orizontal? pus? �n valoare de un corp de cl?dîre axial �n form? de templu ionic octostil. �n apropiere, se �nal?? Propileele (1846-1860), un fel de arc de triumf � monument foarte la mod? pe vremea aceea � dar �n stil scrupulos doric, pentru a celebra alian?a politic? ?i militar? dintre
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Hennebique (1892), măi �nt�i la cl?dîrî industriale (filaturile Barrois, Lille, 1896), contribuie la l?rgirea c�mpu-lui tehnologic al modernismului care se na?te. A. Perret (1874-1954), arhitect ?i antreprenor, folosind o osatur? de beton armat �ntr-o cl?dîre de �nchiriat pe strada Franklin, la Paris (1903), distribuie liber spa?iul de locuit ?i re�nno-ie?te ordonarea de la fă?ad?. �ncep�nd cu 1901, elve?ianul R. Maillart (1872-1940) deseneaz? primul pod din beton armat (Zuoz, �n Engadine
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
aflat �n serviciul proiectului cu contextul natural ?i uman. Acest demers �?i extrage �ntreaga originalitate ?i complexitate dintr-o comand?, modest? la �nceput: centrul civic al oră?ului finlandez S�yn�tsalo (1949-1952; vezi pliantul foto 28). Corpurile de cl?dîre din c?r?mid? �nconjoar? cu volumetria lor contrastat? un patio plantat la nivelul primului etaj. Pe strad?, buticuri ?i o clinic? completeaz? rolul administrativ al prim?riei cu func?îi sociale ?i conviviale. Dimensiuni, configura?ie, materiale, sc?ri
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Rară capacitate de a sublima spiritul unui loc �n for-mele modernit??îi str?luce?te �n capelă Notre-Dame-du-Haut, la Ronchamp (1950-1955; vezi pliantul, foto 27), conceput? de Le Corbusier �ntr-o arhitectur? calificat? de el drept �acustic? . �ntr-adev?r, aceast? cl?dîre atipic? de mare expresivitate pare s? culeag? ?i s? reflecte, �n formele sale alternativ convexe ?i concave, at�ț �n interior, c�ț ?i �n exterior, caracterele sitului de munte ?i varia?iile luminoase. Capelă, acest �fel de sculptur?� (Le
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
a pietrelor �n vederea integr?rîi lor �ntr�un apareiaj. Timpan: Zid u?or, construit �ntre rampan?i ?i corni?a unui fronton sau �ntre buiandrugul ?i arcul unui gol cin-trat, �n special. Transept:��ntr�o biseric?, corp de cl?dîre transversal fă?? de naos. Travee: Por?iune a unei construc?îi cuprins? �ntre dou? puncte de sprijin (coloane, st�lpi etc.). Travee ritmic?: Ordonare de fă?ad? con?în�nd un gol principal, �ncadrat simetric de dou? goluri secundare suprapuse
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
sau la accentele unor posibile convergențe, ci la felul propriu de a preda ștafeta cuiva, așa cum impune metabolismul tradiției, iar acel cineva să o ducă mai departe. Se pare că, riguros judecînd, sine ira et studio, nu putem identifica vreo dîră concretă care pornește spre noi din opera lui Vulcănescu, chiar dacă siajul lăsat de personalitatea sa copleșitoare nu poate fi de nimeni contestat. Ar fi fost oare posibil să avem, odată cu el, exemplul în care un autor n-a generat o
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
noastre, căci "lumea viziunii noastre populare" este deopotrivă și "lumea de cuminecare". În jurul inșilor și a persoanelor umane, în jurul femeii, a satelor și cătunelor, "cuminecarea era legea", concluziona filosoful de la Păltiniș. Dar tot comunicarea era adulmecată de Noica, îndeosebi dinspre dîra lăsată de conjuncția dintre funcția ei tot mai importantă în viață și în organismul social, pe de o parte, și invazia tehnicului în sfera sa, pe de alta. De-ar fi să luăm numai cuplul de termeni apropiat-depărtat (la care
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
naște privirea, o cheamă în lumina în care se poate vorbi: "despre lumina spartă, uscată/ în vânt, sub cerul însingurat privind-o, să facem o vorbire înceată". Din clipa fugitivă nu rămâne decât lumina pe care o lasă în urmă, dâra scânteietoare a absenței 15. Privire și vorbire luminează împreună; clipa la care ne întoarcem ne întoarce în urmă, ne reașază în vederea ființei absente, despre care nu avem știre decât într-o lume numai a ei. Aurel Pantea. Poemul ca developare
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de valuri". Nimic nu apare decât în virtutea dispariției, căci ceea ce vedem se arată pieritor, coborâtor în negura unui decor pustiit, mistuit de absență. Dar nu chiar totul e absent; ceea ce rămâne în urma deprezentificării strălucește ca urmă a ceea ce a fost, dâră luminoasă a trecerii spre neființă. Lumina e fiică a timpului; apare și dispare în voia curgerii temporale. Apare și dispare în timp, înaintează și se retrage, măsurând ritmul vizibilului. Aici retragerea ei e o celebrare paradoxală. Căzută-n genunchi lângă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se agite inoportun o maree de atingeri înecate în infinit. Femeia își trecu ușor mâna prin păru-i răvășit de vânt. Atunci Ian remarcă brățara ieftină ce-o purta, făcută dintr-un material atât de umil încât îi lăsase o dâră întunecată de cocleală pe pielea albă. Și lucrătura grosolană lăsa să transpară înspre el luciri boante, resemnate cu oprimarea obscurității și strălucind doar cu ezitări, mârâit precum o haită de maidanezi bătuți. Ar fi vrut s-o întrebe ce căuta
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să interpreteze Biblia. Chemat de împăratul Carol Quintul (aprilie 1521) în fața Dietei de la Worms, Luther refuză să-și retracteze teoriile. Alungat din Imperiu, el se bucură de protecția ducelui Frederic de Saxa. În Germania, reforma luterană se răspîndește ca o dîră de praf de pușcă. Începînd din 1527, Saxa și Hesse aderă la reformă, urmate de numeroase orașe libere (Nürnberg, Ulm sau Brandenburg). Reforma se răspîndește apoi în Danemarca, Suedia și Alsacia. Acest succes îl obligă pe Luther să-și precizeze
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Juste et le Vrai (1995); (ed.) Trăit� de Sociologie (1992); Et BOURRICAUD Fran�ois: Dictionnaire critique de la sociologie (1982). BOURDIEU Pierre (n?scut �n 1930): La Distinction (1979); Questions de sociologie (1980a); Le Sens pratique (1980b); Ce que parler veut dîre (1982); Homo academicus (1984); Choses dites (1987); La Noblesse dՃtat: grandes �coles et esprit de corps; La Mis�re du monde (1993); Et PASSERON Jean-Claude: La Reproduction (1970). CASTELLS Manuel: La Question urbaine (1972). CHAZEL Fran�ois (ed.): Pratiques culturelles
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
fiindcă, vezi Doamne, cătușele de oțel sunt prea dure pentru încheieturile sale. E cărat în mașini de lux, când singurele mijloace de transport pentru care se califică sunt cămașa de forță și zeghea. Vehicole de mare tonaj circulă încă pe dârele lăsate în urmă de această târâtoare. E un carosabil de o trăinicie pe care nici măcar o firmă ca Bechtel nu o poate garanta. Pe vremea dictaturii și a soțului ei, Nicolae construise între propriul bârlog și Cartierul Primăverii un soi
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
încinsă. Imaginația mea de pe alt meridian are nevoie de termeni de comparație. Mă gîndesc la nămeții viscolului din '54. Nisipul este la fel de înalt, la fel de nesfîrșit, neiertător, multiplicat la infinit, fără speranță, fără viață, bătrîn ca pămîntul, insensibil, absurd. Mașina lasă dîre adînci pe care nisipul le acoperă pe neștiute, ștergînd urma trecerii noastre prin spațiul galben. Privesc niște semne ciudate, întipărite în dune ca-n ceară. Urme de pași. Bizare, necunoscute, fascinante prin insolitul lor, urcă și coboară dunele, desenînd un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
să reverse chemări și avânturi, Voi sunteți flori ce-alinați, luminându-ne-ntreg viitorul, Fără de voi n-am mai fi decât hoarde mânate de patimi.” Eugeniu Speranția 801. „... Trebuie să gândești și să scrii mult ca să poți lăsa în urmă dâra unei lumini.” Marin Preda 802. „Am mai spus că orice carte este, întrucâtva, o narațiune, dar și o confesiune, pentru că relatează un proces sufletesc, care l-a dominat mult timp pe autorul ei. De fapt, orice carte reproduce pentru ochii
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
De neuitat! V Bătăile în ușa gării, la miezul nopții, căpătară, străbătând sala de așteptare, o rezonanță lugubră. Trâmbițele Apocalipsei n-ar fi stârnit o groază mai mare. Șeful de gară sări din pat și, în picioarele goale, cu o dâră de transpirație scurgându-i-se de-a lungul gâtului și frigându-l ca o tăietură pe viu, dădu fuga să deschidă. Acarul Ilie, cu ochii holbați, îi trimise în nas răsuflarea duhnind a vin (întârziase cu niște prieteni): "Rușii sunt
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
păzitori. Facem o plecăciune adâncă în fața Mănăstirilor românești, care de sute de ani și până în ziua de astăzi, prin tipografiile lor, prin propria osteneală și cheltuială, trimit în lume Cărți de luminare a sufletului și potolire a vrajbei. CarteaCălăuză, cu dâra sa de Lumină lăsată în urmă, va fi pururea o STEA de urmat... „POLAR EXPRESS”<footnote Text publicat pe site-ul www.doxologia.ro al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, în perioada 11 noiembrie 2011 31 ianuarie 2012. footnote> De cât
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
biserica lor se numea biserica ritului oriental grec.” (Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri, Ed. Minerva, București,1976, p.310). Ca hospodari sau domni ai Țărilor Române, Nicolae Șuțu îi caracterizează pe fanarioți ca încercând să lase în urmă o dâră de lumină. Mediind într-un mod periculos și obositor între lăcomia fără margini a turcilor și dorința de expansiune perpetuă a Imperiului Țarist, fanarioții au găsit totuși timp și bani să construiască apeducte, fântâni, spitale ,școli, să redacteze coduri de
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
S-a dezlănțuit uraganul. La fiecare tunet omul își acoperă fața cu mâinile, tremură tot. Hârtiile cu însemnări, înghesuite la repezeală, pluteau acum în buzunarele pline de apă. Observațiile lui riguroase până la acribie s-au prelins într-o pânză cu dâre albastre de pix, bună de aruncat. Încă un fulger și încă un tunet îl fac pe omul nostru prins de furtună o mogâldeață totuna cu trunchiul de care se lipise. Ceasuri întregi a durat prăpădul, timp în care trupul chinuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]