1,802 matches
-
scutirile acordate de domn. În afară de aceasta, lui Ioaniș Viteazul, Roman voievod îi dă trei sate pe Siret. Nu este un domeniu de dinainte de întemeiere și Ioaniș Viteazul este un boier mare, care face parte din Sfatul Domnesc. Firesc era ca dania domnească să fie însoțită și de acordarea imunității. Care nu se acordă. Toate marile domenii din prima jumătate a secolului al XV-lea se destramă spre sfârșitul secolului, prin împărțirea lor între urmași sau prin vânzarea unor sate, care aparținuseră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de la două documente prin care Vladislav de Opolia (1378) și principele de Cernigov (1424) dăruiau, în Galiția, românilor Ladomir Românul și Vlad Dragosinovici, dreptul de a întemeia un sat, pe care să le organizeze după dreptul românesc (jus valachicum). În schimbul daniilor, Ladomir trebuia să îl slujească pe Ladislau de Opolia cu trei sulițași, iar Vlad era obligat să îl slujească pe principele de Cernigov cu o lance și doi arcași. Suntem în fața unor relații tipic feudale. I. Bogdan a crezut că
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ungaria. Aceste informații au fost consemnate într-un document din 1484, prin care Ștefan cel Mare le dăruia fraților Malușcă și Neica și fraților lor, pe de o parte, și lui Drăguș Râzan, pe de alta, ca să-și facă sat. Dania este făcută “pentru (dreapta și credincioasa) lor slujbă către noi și ca să fie în straje împotriva tătarilor, așa precum au fost până acum, fiind din ceata boierului nostru Gangur”. Pentru Ioan Bogdan, documentul respectiv reprezintă “prima mențiune documentară despre cetele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oaste călări de pe moșiile lor (boierilor) care în schimbul unor scutiri și concedări de pământ din domeniul boieresc slujeau alături de stăpânul lor la război”. Din Moldova secolului al XV-lea, nu avem decât două documente, în care un boier face o danie de un sat unei slugi. Dar, prin stăpânirea unui sat, sluga devine boier, el nu îi mai este obligat cu nimic celui care l-a dăruit. Devenind boier, el are obligații numai față de domnul țării. Asemenea cazuri se întâlnesc și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Țara Românească. Jupânița Caplea din Periș dăruiește slugii sale Sperlea, partea ei de ocină din Beliveni “pentru slujba drept credincioasă cu care i-a slujit în țări străine”. Fiul lui Sperlea vinde ocina moștenită de la tatăl său, semn că dania nu implica și relații de vasalitate. Drăghici, postelnicul din Mărgineni, îi dăruia slugii sale Franțea un sat, pentru că l-a slujit 12 ani fără simbrie. Franțea nu mai are nicio obligație față de cel care îl dăruise. Atunci când Franțea vinde o
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Andrieș Slujăscul, după ce se împarte moșia între frați, dăruie partea ei, jumătate din satul Slujești, unde a fost curtea tatălui său mânăstirii Bistrița. Dacă ar fi avut vreo importanță curtea lui Slujescu și Mărușca ar fi vrut să facă o danie unei mânăstiri, dăruia alt sat, pentru că mânăstirea nu avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate, de la care ar fi luat un sat, pe care să îl dea mânăstirii. Aceași situație se întâlnește în 1415
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sat, pentru că mânăstirea nu avea nevoie de o curte întărită; curtea i-ar fi revenit unui frate, de la care ar fi luat un sat, pe care să îl dea mânăstirii. Aceași situație se întâlnește în 1415, când niște boieri fac danii Bistriței, boierul Negru dăruindu-i satul Gâdinți, unde era curtea lui. Formula „unde a fost curtea” nu ne îngăduie să presupunem că este vorba de curte întărită, care exista și la data emiterii documentului în care este menționată. Formula ne
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
își facă o curte, ca apoi să îl schimbe cu alt sat, unde a fost o curte. Existența unei curți nu presupune și o fortificație, un fel de castel, de la care proprietarul putea sfida puterea domnească. Acest lucru îl demonstrează dania unor curți făcute mânăstirilor. Într-un privilegiu din 17 aprilie 1475, aflăm că unul din satele dăruite mânăstirii Horodnic, încă de pe vremea lui Alexandru cel Bun, era numit „unde a fost curtea lui Petru Vrană”. Într-un document din 14
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
autorității lor, după care a venit înăsprirea jugului otoman, domnul devenind intermediarul dintre sultan și țară; cine se ridica împotriva lui, se ridica împotriva sultanului. S-a spus despre Ștefan cel Mare că, în ultima parte a domniei, a făcut danii în sate bisericii și unor boieri foarte mici, aliații domniei. Este adevărat că domnul a făcut danii, dar majoritatea zdrobitoare au fost făcute ctitoriei sale de la Putna, ctitoriilor sale de la Dobrovăț și Tazlău. Dar beneficiarii unor danii, e adevărat, nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se ridica împotriva lui, se ridica împotriva sultanului. S-a spus despre Ștefan cel Mare că, în ultima parte a domniei, a făcut danii în sate bisericii și unor boieri foarte mici, aliații domniei. Este adevărat că domnul a făcut danii, dar majoritatea zdrobitoare au fost făcute ctitoriei sale de la Putna, ctitoriilor sale de la Dobrovăț și Tazlău. Dar beneficiarii unor danii, e adevărat, nu spectaculoase ca mărime, au fost marii boieri din Sfatul Domnesc, ca Hărman pârcălabul, Eremia postelnicul, căsătorit cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
domniei, a făcut danii în sate bisericii și unor boieri foarte mici, aliații domniei. Este adevărat că domnul a făcut danii, dar majoritatea zdrobitoare au fost făcute ctitoriei sale de la Putna, ctitoriilor sale de la Dobrovăț și Tazlău. Dar beneficiarii unor danii, e adevărat, nu spectaculoase ca mărime, au fost marii boieri din Sfatul Domnesc, ca Hărman pârcălabul, Eremia postelnicul, căsătorit cu o nepoată de-a lui Vlaicul, unchiul domnului, sau Luca Arbure, logofătul Tăutul și Clănău spătarul, căsătorit cu Dragna, nepoata
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Eremia postelnicul, căsătorit cu o nepoată de-a lui Vlaicul, unchiul domnului, sau Luca Arbure, logofătul Tăutul și Clănău spătarul, căsătorit cu Dragna, nepoata domnului. Un loc în pustiu, ca să întemeieze un sat, este dăruit boierului Danciul Ureche. Domnul face danii nu numai celor mai puțin avuți și bisericii, dar și unor mari boieri, care îl slujeau cu credință, ca Tăutul sau Luca Arbure. Se poate spune că Sfatul Domnesc, alcătuit de domn, a fost instituția pe care s-a bizuit
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
unei bătălii. Obiecte de cult. Influențe orientale sau gotice se pot recunoaște în obiectele de cult, confecționate din argint în atelierele transilvane, așa cum este cădelnița de argint, pe care domnul a dăruit-o Putnei. Domnul trebuie să fi făcut multe danii de acest fel, dar cum Moldova a fost jefuită de năvălitori (turci, poloni, cazaci, tătari), foarte puține odoare au ajuns până la noi. În contact cu opere venite de peste hotare s-au format și la noi meșteri argintari la Neamț, la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
deosebită valoare sunt cele două ripide, lucrate în argint, una aflându-se la Patmos, iar alta la Putna. Acestora li se adaogă panaghiarele de la Neamț și de la Bacău și crucile ferecate, dintre care numai una s-a păstrat la Putna. Danii în odoare sfinte au făcut și boierii. În 1462, Iuga, marele vistier, a dăruit Moldoviței “trei dvere de damasc roșu cu aur și un procrovăț și răcavițe din aceași camhă de damasc și o cădelniță de argint aurită”, un cal
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ianuarie 25, 1476, același mare vistier dăruie Putnei satul Șirăuți, „1 cădelniță și încă 1 chivot de argint aurite, de 13 some, 100 de zloți ungurești și doi cai buni.” La 1 iunie 1476, se întărea printr-un nou privilegiu dania lui Iuga. La 29 iunie 1476, se reînoia privilegiul de danie. Iuga reușește să scape cu viață în campania din 1476 și, drept recunoștință, călugării îl vor înmormânta la Putna. S-au mai păstrat și trei spade, una care a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cădelniță și încă 1 chivot de argint aurite, de 13 some, 100 de zloți ungurești și doi cai buni.” La 1 iunie 1476, se întărea printr-un nou privilegiu dania lui Iuga. La 29 iunie 1476, se reînoia privilegiul de danie. Iuga reușește să scape cu viață în campania din 1476 și, drept recunoștință, călugării îl vor înmormânta la Putna. S-au mai păstrat și trei spade, una care a aparținut lui Ștefan cel Mare, așa cum o arată inscripția de pe mâner
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Copiștii din vremea lui Ștefan cel Mare aveau la îndemână, așadar, această zestre excepțională. Era nevoie să vină impulsul și să fie create condițiile materiale pentru copiere, lucrul la un manuscris durând cel puțin șapte luni. Ștefan cel Mare, prin daniile, prin scutirile acordate mânăstirilor, a creat condiții optime pentru desfășurarea unei impresionante activități cărturărești și artistice. Nu se știe și nici nu se va ști vreodată câte manuscrise au fost copiate în timpul domniei lui Ștefan, multe dispărând fără urmă. Așa cum
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de a atrage de partea sa biserica în opera de întărire a puterii centrale”. Explicația este greșită. Mai întâi, s-au copiat manuscrise și înainte de 1473. Dar, semnificativ pentru politica domnului față de biserică nu sunt tetraevenghelele, ci numărul privilegiilor de danie și de scutiri de dări pe care Ștefan îl dă celor patru mari mânăstiri: Neamț, Bistrița, Moldovița, Pobrata, până la 1473. Cele mai multe privilegii au fost acordate între 1457 și 1472. Domnii de dinainte de Ștefan au acordat, între 1446 și 1456, 33
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
ctitoriei sale de la Putna 12 privilegii între 1466-1480, ca să îi acorde alte 18 între 1487-1503, la care se adaogă alte nouă privilegii acordate bisericii de la Voroneț și mânăstirilor sale de la Tazlău și de la Dobrovăț. Dacă domnul a înzestrat bisericile cu danii și le-a acordat scutiri ca să atragă biserica de partea sa, asta s-a întâmplat în primii 16 ani de domnie. Nu cu manuscrisele câștiga încrederea călugărilor, ci cu pământ, cu sate, cu carele de pește și alte bunuri și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a fost transformată, de către Împăratul Alexandru al III lea, în liceu (1886), căpătând numele patronimic de “Liceul Alexandru al III lea”. În această perioadă invățământul s-a făcut numai în limba rusă cu păstrarea autonomiei financiar-economice. Liceul a obținut unele danii imperiale, precum: teren pentru înființarea orășelului școlar și o fanfară de 40 de instrumente. (4) Perioada II română (1918-1940, 1941-1945). În această perioadă limba și literatura bulgară, istoria și geografia s-au predat până în anul scolar 1926-1927, deși Hrisovulul liceului
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
deasupra ușii bisericii lui Ștefan cel Mare, în care se arată că ea s-a zidit „în Huso” („VZ G2SO”). Cele două denumiri menționate în documente - după opinia lui Melchisedec - provin de la nume de persoane, devenite proprietare ale locurilor, prin danie sau prin vânzare-cumpărare. După moartea proprietarului, beneficiari erau urmașii acestuia, deci mai multe persoane, ceea ce implică folosirea pluralului. Așa se explică, de exemplu, folosirea singularului în cazul moșiei lui Dolheciu, a Armașului, a Husului etc. și trecerea denumirii locului din
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
un Simon, care duceau vite din părțile Prutului la Brașov, prin Brețcu. În 1503, sunt trecuți în socotelile Brașovului 94 de negustori moldoveni, din care numai unul era din Huși. Folosindu-se de prevederile dreptului medieval, numeroși domnitori au făcut danii din hotarele târgului unor boieri, biserici sau mănăstiri, mai ales episcopiei locale, ceea ce în timp a condus la dispariția moșiei târgului, până în secolul al XVIII-lea. Se cuvine subliniat faptul că daniile nu sunt făcute către târgoveți, pământul fiind acaparat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
de prevederile dreptului medieval, numeroși domnitori au făcut danii din hotarele târgului unor boieri, biserici sau mănăstiri, mai ales episcopiei locale, ceea ce în timp a condus la dispariția moșiei târgului, până în secolul al XVIII-lea. Se cuvine subliniat faptul că daniile nu sunt făcute către târgoveți, pământul fiind acaparat de boieri sau de Episcopie. Un document din iunie <1580-1582>, întocmit la Suceava, menționează o danie a voievodului Iancu Sasul către boierii: Gavril Sprânceană paharnic, lui Alontie Pojar, Toader Sprânceană, Mihail Arvat
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a condus la dispariția moșiei târgului, până în secolul al XVIII-lea. Se cuvine subliniat faptul că daniile nu sunt făcute către târgoveți, pământul fiind acaparat de boieri sau de Episcopie. Un document din iunie <1580-1582>, întocmit la Suceava, menționează o danie a voievodului Iancu Sasul către boierii: Gavril Sprânceană paharnic, lui Alontie Pojar, Toader Sprânceană, Mihail Arvat și fratelui său Toader, mai precis o moșie cu fânețe peste Prut, care se numește Ciortova, „atârnătoare de ocolul târgului Huși”. Petru Șchiopul (1574-1577
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
cu boierii noștri am cercetat și am aflat „că această bucată de loc nu a fost de nici o treabă nici domnilor și nici altor sate ce ascultă de ocolul târgului Huși” . Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606), prin hrisovul din <1602-1604>, făcea danie Episcopiei de Huși „satele Plopeni, Căzăeci (Căzăești), Rășăști și siliștile Crețăști și Spărieți ce sânt la țin<u>t<u>l Fălciiului și Căcăcenii la țin<u>t<u>l Lăpușnii și cu mori la Pănoasa ce sânt la gârla
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]