1,726 matches
-
-o demult... Am auzit că Adelaida, sora dumneavoastră, a spus atunci despre portretul meu că s-ar putea răsturna lumea cu asemenea frumusețe. Dar eu am renunțat la lume; vă pare caraghioasă această afirmație a mea, întâlnindu-mă împodobită cu dantele și briliante, înconjurată de bețivi și netrebnici? Nu țineți cont de asta, de-acum aproape că nu exist, o știu. Dumnezeu știe ce-o fi în acel ceva care trăiește în mine, în locul meu. Citesc asta în fiecare zi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
picioare, pe fotoliile de lângă pat, chiar pe dușumea, erau aruncate veșmintele dezbrăcate, o rochie luxoasă din mătase albă, flori, panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate cât colo. La picioarele patului zăceau făcute ghem niște dantele și, de sub cearșaf, spre acele dantele albe se ițea un vârf de picior gol, care părea sculptat în marmură și era îngrozitor de imobil. Prințul se uita și simțea că, pe măsură ce privește, în cameră se face și mai tăcere, ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
pe dușumea, erau aruncate veșmintele dezbrăcate, o rochie luxoasă din mătase albă, flori, panglici. Pe măsuța de la căpătâi străluceau briliantele scoase de la gât și aruncate cât colo. La picioarele patului zăceau făcute ghem niște dantele și, de sub cearșaf, spre acele dantele albe se ițea un vârf de picior gol, care părea sculptat în marmură și era îngrozitor de imobil. Prințul se uita și simțea că, pe măsură ce privește, în cameră se face și mai tăcere, ca într-un mormânt. Deodată începu să bâzâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și n-o vedea, pentru că se aplecase. Ea Îl urmări cum se apropie de oglinda retrovizoare și se piaptănă. Apoi Îl surprinse cum clătește paharele În pîrÎu. Își privi mîna. Sperma lui i se uscase pe degete sub forma unei dantele fine; o frecă pînă cînd se transformă În fulgi albi care se Împrăștiară și se pierdură pe pămînt. El trebuia să ajungă acasă pînă la ora șapte, și era deja patru și jumătate. Se duseră Încă o dată spre micul pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În viață, cred) și m-am Îndreptat către Agent Provocateur. CÎt de jenant. CÎt de sexy. CÎt de diferit de cum sînt eu. Ies din magazin, purtînd În jurul Încheieturii cauza sentimentului meu de vină: ghemotoace delicate și delicioase de șifon și dantelă, lenjeria pentru cea mai vampă dintre vampe, cea mai stricată dintre stricate. Și da, e adevărat că În seara asta voi juca un rol. Nu sînt Ellie Cooper, nici măcar Ellie Black. Ellie Black, tînăra necăsătorită, nu s-ar fi comportat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
îndrăzni să-și ridice privirea, înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele de soare, au pielea albă ca laptele, sunt îmbujorate și parcă te întreabă: o, dar de ce nu vii în grădină, dragul meu? Forrester simte prezența unui spirit. A murit în potop și acum probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
comercializare, greutăți, brățări, bumeranguri, coliere metalice sunătoare, quipos, bismar, zaruri din os, cărți din frunze de palmier, cercei, canoe, un steag de război Beninez, un scaun Ashanti, un caduceu, un penis, sticle înfundate, pene smulse, ceainice, o cădelniță, bobine de dantelă, bețigașe chinezești, linguri, ventilatoare, rogojini, măști, mandoline, topoare, țitere, kilimuri azere, gabbere persane, cuti turkmene, samovare din Daghsetan, ibrice anatoliene, căciulii de astrahan, o cruce georgiană, un Lao Buddha, un lingam (falus) un rozariu, un degetar, inele, mingii de musketă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vrăjitori. Unii pășeau, alții dansau, veneau pe roți, atât de încet încât păreau că se află sub apă, unii pe catalige, pășind mai grațios decât cei mai mulți oameni care se plimbă pe bulevard, alții în care sau cărucioare decorate cu pene, dantelă și luminițe sclipitoare. Toți se mișcau în perfectă armonie cu sunetul tobei. Bang... Bang... Fețe mascate, fețe pictate cu alb sau negru sau argintiu sau auriu, fețe pudrate cu sclipici. Mâini ce jonglau cu mingi, mâini ce purtau globuri sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr mic și-a răsfirat crenguțele ca spinii; parfumul cireșilor înșirați într-o fascinantă simfonie de culori de-a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
smulse privirea din fața lui și o ridică mai sus, înainte. Sufletul întreg i se ghemui într-o așteptare chinuitoare. Dar când sosiră la cotitura a doua, îi fulgeră deodată prin creieri numele lui Klapka, de care se lega, ca o dantelă în jurul unui nasture, pădurea spânzuraților... Și numaidecât așteptarea se schimbă într-o groază cu mii de ghimpi, care-i înțepau inima din ce în ce mai dureros. Cotitura rămase în urmă. Șoseaua cobora într-o groapă largă, cu fundul de livezi și ogoare. În mijlocul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ar fi privit cum privești o maimuță îmbrăcată în haine de om. Micuța învățătoare își păstra surâsul ei distant. Rochia sa era la fel de simplă precum cea din prima zi, dar în tonuri de toamnă și de pădure, tivită cu o dantelă de Bruges care-i dădea o gravitate religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ce ți-au făcut ție cuvintele? Îi spusesem să se așeze, iar ea îmi povestise totul, dintr-odată, în termeni exacți. Clămence se retrăsese în camera ei. Știam la ce lucrează acolo, cu croșete, ghemuri de lână albastră și roșie, dantelă, de câteva săptămâni. În timp ce Josăphine vorbea, mă gândeam uneori la ea, stând în camera alăturată, la degetele ei care croșetau, la burta ei care primea dinăuntru lovituri de picioare și de coate. Și apoi, puțin câte puțin, corpul înecat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vremii, cu buzele de un roz subliniat vag, ochii înspăimântător de melancolici, care se străduia să zâmbească, înveșmântată elegant, dar în această eleganță se simțea totuși un emoționant abandon, cu o mână ocupată să deschidă un evantai de sidef și dantelă, în vreme ce mâna cealaltă se odihnea pe capul unui leu de piatră. Am rămas multe minute privind-o pe cea pe care nu o văzusem niciodată, pe care nu apucasem să o cunosc: Clălis de Vincey... Clălis Destinat. Ea era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de data asta, stă scris: Povești erotice românești. Scriitori mari și mici, vedete sau tineri aspiranți au intrat în dansul orgiastic cu o oarecare pudoare sau cu o dorință nestăvilită de a-și acoperi „sexul literar“ cu tot felul de dantele, broderii, pedanterii. Ca un deliciu suprem al fantasmelor de budoar, după ce parcurgi cartea, îți dai seama brusc că textul cel mai bun antologat nu are nici o legătură cu erotismul de vreun fel. O lecție de viață. Teoretizările exploziei de „vulgar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
se poate - zise binevoitor Sima-Vodă. Intră, Ruxăndrița! Ușa se deschise de-a binelea și în Sala Capetelor intră o copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
invitația lui Sebastian Shaw. Și nu pentru a nu-i răni sentimentele; Janey nu era genul de lesbiană care să considere că sexul cu specia masculină e o trădare a celei feminine, ci era destul de indulgentă cu privire la lenjeria neagră din dantelă și la a-ți face unghiile la picioare. Mi-am spus că motivul pentru care nu i-am povestit este că mai mult ca sigur n-o să iasă nimic, dar, de fapt, îmi era rușine de faptul că o să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă discordantă o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
putea spune că nu EL, care dispăruse, Îi lipsea camerei, ci culoarea lămîii. Deodată, deasupra bibliotecii am zărit o pisică Împăiată. Sub schița motorului Formula 1, se afla un răftuleț ornamental pe care se găsea o pereche de mănuși din dantelă. Ce bine i se potrivea camerei culoarea aceea lămîiatică! Și femeii. Era camera ei. O cameră anume a ei, o cameră rînduită astfel ca să se potrivească cu stilul ei de viață. Am dat din cap. Eu la a șasea țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pleca mașina, dispăreau și ele. Traversau neobservate strada și mergeau ca niște cățeluși În urma pietonilor. Normal că odată cu ele se scurgea și se Învolbura și un praf nisipos, astfel Încît aveai impresia că vîntul e făcut dintr-un fel de dantelă fină. Se asorta oricum cu mașina mea, care Îți sărea În ochi de murdară ce era. Poate că nici nu era praf dintr-acela ce formează vîrtejuri, ci mai curînd ca o lumină care a Împrumutat forma prafului. Mirosul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
era o pădure nesfârșită... în care îmi plăcea să mă pierd iarna... Iarna foloseam o sanie cu două locuri, cu tălpici lucioase... Îmi puneam un covor gros pe genunchi, să nu îngheț, și hălăduiam până adânc în pădure... Copacii aveau dantele de zăpadă înghețată... mă gândeam la Labiș... Era un aer pur de rai sub zero grade... Clopoțelul de la gâtul Lișcăi se auzea argintiu, fragmentat de frig în clinchete ascuțite, subțiri, voioase... Însoțit de o asistentă medicală, cred că Aristița, luam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
era chiar pe gustul nostru. În primele rânduri, ștăbimea locală, în cap cu secretarul cu propaganda și cel de la cultură. Doi burtoși care contrastau cu cele câteva doamne săsoaice din fața noastră, în rochii de stofă și catifea groasă, având și dantele scoase parcă din pânzele vechilor olandezi. După cuvântul de deschidere, bla-bla-bla, a urmat o lucrare, desigur, românească. Un cvartet de Vasile Spătărelu, dacă memoria nu ne joacă feste, aflat la conducerea Conservatorului din Iași la acea vreme. Iată cum vin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
scobea între dinți de zor. Și așa am realizat că după cvartetul lui Spătărelu s-a servit o mică gustare caldă, la botul calului, cum se spunea cândva, care a satisfăcut pe cei îndreptățiți la astfel de servicii. Doamnele cu dantele - ședeau în fața noastră - au bombănit și ele ceva pe limba lui Goethe și Beethoven, iar când au început acordurile unei lucrări de Schubert (Fata și moartea) satisfacția celor din grupul fripturizat a atins cote maxime: asta, da, muzică, ce frumos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
un pat pe rotile se apropie cu un clinchet abia audibil de patul neocupat. Victor sare în picioare ca împins de un resort și deschide ochii. Cu stupoare constată că ține în mâna strânsă nu batista lui, ci o fină dantelă roz. O bagă cu grabă în buzunarul bluzonului, ca un hoț prins asupra faptului. Doi bărbați în alb instalează o pacientă în patul disponibil după care ies fără nici o vorbă. Victor, dragul meu ! Dora ! A vorbit Dora cu o vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel cel al doctoriței Alindora, ca și al... Victor tresare și se redresează. "Parfum de brad ! Așa era parfumul femeii fără nume ! Așa este și parfumul dantelei roz pe care o are în buzunar, în locul batistei..." Mai reușește să spună doar " Am plecat, noapte bună, draga mea" și iese din salon cu pași furișați. Grilajul patului Dorei rămâne coborât. Dora a prins puteri și înalță căpătâiul patului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dintr-o altă lume, de foarte, foarte departe, o lume ostilă ce-o înghițise pe Elena. Carmina o revăzu pe Elena, așa cum era îmbrăcată cu o zi înainte, cu rochița din barchet albastru cu bleu, cu guleraș alb, rotund din dantelă, puțin încrețită în talie, cu mânecă lungă, largă terminată cu o manșetă îngustă, strânsă pe încheietura mâinii cu nasture. Avea un aer atât de ingenuu, nimic din înfățișarea Elenei nu trădase zbuciumul, care, probabil, existase, o văzu cum pătrunde în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]