1,380 matches
-
o copie romană a unei lucrări elenistice realizate în bronz între secolele III și II î.e.n. sau II și I î.e.n., sau mai concret, copia unei statui din bronz de la Altarul lui Zeus din Pergamon de la jumătatea secolului II î.e.n. Datarea în secolul II nu poate fi susținută după descoperirea ce a avut loc în anul 1957. Atunci s-au descoperit diferite fragmente ale altor cinci grupuri statuare într-o peșteră, numită "Grota lui Tiberius", în municipiu Sperlonga din regiunea italiană
Laocoon și fiii săi () [Corola-website/Science/328829_a_330158]
-
se știe că Hasan a trecut prin Azerbaidjan, Armenia (unde a fost dat afară dintr-un oraș după o ceartă aprinsă cu câțiva preoți creștini), Iraq, Siria pentru a trece din Palestina în Egipt, în jurul datei de 30 august 1078 (datarea îi aparține lui Rașid al-Din Hamadani în 1310). Din nou, nu este foarte clar cât timp a stat în Egipt, dar majoritatea surselor converg asupra perioadei de 3 ani. În timpul petrecut la Cairo, învățând și predicând, Hasan Sabbah devine deosebit de
Hasan Ibn Sabbah () [Corola-website/Science/330943_a_332272]
-
de înțeles. Componența echipei de specialiști s-a schimbat pe parcursul seriilor de episoade dar a inclus cu rol permanent arheologi profesioniști precum Mick Aston, Carenza Lewis, Francis Pryor și Phil Harding. Siturile arheologice excavate se situează într-un interval de datare între Paleolitic și Al Doilea Război Mondial. Seria finală, cea cu numarul 20, filmată între ianuarie și martie 2013, a fost difuzată în 2013, conform anunțului făcut de Channel 4 în octombrie 2012, un numar de episoade speciale fiind planificate
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
ani din calendarul alexandrin in care prima zi a fost pe 29 august în anii iulieni nebisecți și pe 30 august, în anii bisecți , prin urmare, fiecare fiind pe doi ani iulieni. Indictionul a fost folosit pentru prima dată la datarea unor documente, care nu au legătură cu colectarea taxelor la mijlocul secolului al patrulea . Până în secolul al IV-lea a fost la datarea documentelor de-a lungul Mării Mediterane . În Imperiul Roman de Răsărit în afara Egiptului , prima zi a anului a
Indiction () [Corola-website/Science/330029_a_331358]
-
anii bisecți , prin urmare, fiecare fiind pe doi ani iulieni. Indictionul a fost folosit pentru prima dată la datarea unor documente, care nu au legătură cu colectarea taxelor la mijlocul secolului al patrulea . Până în secolul al IV-lea a fost la datarea documentelor de-a lungul Mării Mediterane . În Imperiul Roman de Răsărit în afara Egiptului , prima zi a anului a fost 23 septembrie, ziua de naștere a lui Augustus . În ultima jumătate a secolului al cincilea , probabil, 462 d. Hr. , aceasta s-
Indiction () [Corola-website/Science/330029_a_331358]
-
lumină în fața unui buldozer în activitate. Mozaicul, care a aparținut unei vile romane, de la sfârșitul secolului al III-lea sau începutul secolului al IV-lea e.n. se afla pe podeaua salonului vilei și are o suprafață de 180 metri pătrați. Datarea lui s-a făcut și cu ajutorul monedelor antice găsite cu acest prilej, cele mai recente dintre ele fiind din timpul domniei împăratului Dioclețian (284-305). Mozaicul este compus din covoare colorate cu imagini amănunțite de mamifere, păsări, pești, plante și corăbii
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
unei mari mase de musulmani în zona Ierusalimului. Asa s-ar explica faptul ca deși sărbrtoarea are un caracter religios musulman, ea se tine la o dată fixată după calendarul creștin ortodox, începând din ultima vineri de dinaintea Vinerii Mari. Din cauza acestei datări, masa de pelerini musulmani urma să se întoarcă în preajma cartierului creștin și a Bisericii Sfântului Mormânt concomitent cu sosirea pelerinilor creștini în ziua Paștilor. Dar aceasta nu este decât o ipoteză, nefiind dovedită. În anul 1269 sultanul mameluc Baibars al
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
Domnului, Maica Domnului cu Pruncul în brațe, Sfinții Nicolae" și "Dimitrie", arhanghelii "Mihail" și "Gavril" și "Sfânta Treime"). După părerea lui Virgil Vătășianu, critic de artă, picturile în integritatea lor au fost executate într-o perioadă de timp foarte scurtă. Datarea lucrărilor arată că realizarea lor s-a făcut începând din anul 1870 ("Isus Împărat ceresc") și 1873 ("Sfinții Nicolae și Dimitrie"). O singură excepție iese în evidență, "Învierea lui Isus" care este datată în anul 1881. O constatare importantă din
Lista picturilor murale din Satulung () [Corola-website/Science/335315_a_336644]
-
terestre, cauzate de creșterea bruscă a cantității de plante moarte și animale hrănite de către fungi. Pentru un timp, aceast "vârf de fungi" a fost folosit de unii paleontologi pentru a identifica granița Permian-Triasic în rocile care nu sunt potrivite pentru datare radiometrică sau din care lipsesc fosilele, dar chiar și cei care au propus această ipoteză au subliniat că vârful de fungi este posibil să fi fost un fenomen repetitiv creat de ecosistemul post-extincție în Triasicul târziu. Ipoteza a fost criticată
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
Information". Cea mai semnificativă constatare a echipei științifice a fost descoperirea unei linii de copaci rupți în partea superioară, linie care ducea la locul unde unii martori oculari au declarat că au văzut obiectul înfipt în sol. În plus, la datarea pe baza inelelor anuale ale arborilor a reieșit că a existat o deteriorare a acestora în 1965. Această a furnizat dovezi fizice că ceva din aer s-ar fi putut prăbuși printre copaci și ar fi căzut în pădure. (Cu
Incidentul OZN de la Kecksburg () [Corola-website/Science/333705_a_335034]
-
atunci când a fost distrus de vreo calamitate. În mod curios însă, vechiul altar a fost păstrat, iar cel nou a fost construit la circa 3,50 m mai spre vest față de punctul de origine al celuilalt. În aceste condiții, în vederea datării bisericii, s-a pornit de la prezența unui element ușor identificabil din punct de vedere cronologic, anume portalul de sub clopotniță. Iar dacă turnul a apărut odată cu biserica Peșteana II, atunci se poate concluziona că cea de-a două fază a construcției
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Peșteana () [Corola-website/Science/334726_a_336055]
-
(n. 9 mai 1909 - d. 26 iulie 2003) a fost o fiziciană germano-daneză, pionieră a utilizării izotopilor radioactivi în biologie și în medicină, în special a tehnicilor datării cu radiocarbon și autoradiografiei. Spre sfârșitul vieții, a devenit istoric al științelor și a publicat o biografie a lui George de Hevesy. Născută într-o familie evreiască nereligioasă din Frankfurt, Germania, Levi a fost admisă la Universitatea din München în
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
Runnström la Institutul Wenner-Gren de Biologie Experimentală din Stockholm. După sfârșitul războiului, s-a întors în Danemarca pentru a lucra la Laboratorul Zoofiziologic din Copenhaga. Ea a petrecut anul academic 1947-1948 în Statele Unite, unde a învățat tehnicile recent descoperite de datare cu radiocarbon și autoradiografie, pe care le-a introdus în Europa. S-a pensionat de la Laboratorul Zoofiziologic în 1979, dar a colaborat cu Arhivele Niels Bohr, unde a colectat documente ale lui de Hevesy, publicând în cele din urmă o
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
subordinea lui August Krogh, care, ca și Bohr, obținuse un Premiu Nobel. A petrecut anul academic 1947-1948 în Statele Unite ca membră al Asociației Americane a Femeilor Universitare. Acolo, ea a aflat de la Willard Libby la Universitatea din Chicago despre tehnica datării cu radiocarbon, recent descoperită de acesta. Ea a dezvoltat o nouă tehnică de autoradiografie în timp ce lucra pentru Comisia de Energie Atomică a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
dezvoltat o nouă tehnică de autoradiografie în timp ce lucra pentru Comisia de Energie Atomică a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga la dezvoltarea de echipamente de datare cu radiocarbon. Rezultatele sale au fost puse la încercare în 1951, la datarea Omului din Grauballe. Autoradiografia a fost utilizată apoi de către Institutul Finsen pentru a investiga efectele agentului de radiocontrast thorotrast. Levi a fost consultantă la Comisia Națională de
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
a Statelor Unite la Universitatea din Rochester, în Rochester, New York. La revenirea în Danemarca, a lucrat la Muzeul Național al Danemarcei din Copenhaga la dezvoltarea de echipamente de datare cu radiocarbon. Rezultatele sale au fost puse la încercare în 1951, la datarea Omului din Grauballe. Autoradiografia a fost utilizată apoi de către Institutul Finsen pentru a investiga efectele agentului de radiocontrast thorotrast. Levi a fost consultantă la Comisia Națională de Sănătate a Danemarcei între 1952 și 1970. Levi s-a pensionat de la Laboratorul
Hilde Levi () [Corola-website/Science/334751_a_336080]
-
abruptă și are două coloane de gheață cu vârfurile plate, ce se ridică din mare. Insula este un vulcan-scut, deși nu se știe dacă mai este activ, și a fost categorisit ca fie Holocen fie istoric, pe baza eșantioanelor de datare de acum 100.000 până la 350.000 de ani. Vârful Lars Christensen, este un crater circular cu diametrul de . Vârful ultraprominent de 1640 m își trage numele de la Lars Christensen, cel care a finanțat expediția care a efectuat prima debarcare
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
o notabilă creștere a ciocnirilor meteorilor sau ale cometelor cu planetele telurice. Este cunoscut și sub denumirea Bombardamentul masiv târziu, traducere a denumirii în limba engleză. Existența acestei perioade de mari bombardamente meteorice nu este confirmată, ci este dedusă din datările rocilor lunare aduse de misiunile Programului Apollo, care au atins Luna, și care indică faptul că solurile sale au o vârstă de vreo 4 miliarde de ani, adică cu câteva sute de milioane de ani mai puțin decât Sistemul Solar
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
ultimelor trei misiuni Apollo de a se așeza pe Lună, Apollo 15, Apollo 16 și Apollo 17, au fost alese în apropierea marilor bazine de impact: respectiv Marea Ploilor ("Mare Imbrium"), Marea Nectarului ("Mare Nectaris") și Marea Seninătății ("Mare Serenitatis"). Datarea eșantioanelor rocilor lunare aduse pe Pământ a scos în evidență că vârsta lor se etala pe un evantai relativ îngust, în jur de 3,8 până la 4,1 miliarde de ani. Ipoteza, sugerată prin aceste observații, a unei abundențe a
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
pe un evantai relativ îngust, în jur de 3,8 până la 4,1 miliarde de ani. Ipoteza, sugerată prin aceste observații, a unei abundențe a impacturilor din acea epocă nu a fost acceptată imediat, însă puțin câte puțin sprijinită de datarea meteoriților găsiți pe Pământ și care aveau drept origine Luna, după ce fuseseră expulzați ca urmare a unui impact important. Meteoriții lunari oferă, într-adevăr, oportunitatea de a sonda întreaga suprafață lunară, și nu doar câteva situri de alunizare a misiunilor
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
faptul că niciunul dintre ei nu este mai vechi de 3,92 de miliarde de ani, cu vârste uneori mai recente, dar concentrând un număr descrescând de meteoriți. Pe Pământ, dacă urmele acestor impacturi foarte vechi sunt cvasiinexistente din cauza eroziunii, datarea rocilor terestre nu depășește 4 miliarde de ani vechime. Într-o vreme, acest rezultat a fost considerat drept dovadă că Pământul a rămas mult timp în stare lichidă, și nu s-ar fi solidificat la suprafață decât în această epocă
Marele bombardament târziu () [Corola-website/Science/332423_a_333752]
-
ca artist, cât și ca soț și tată avea să îl experimenteze timp de 3 ani. Subiectul operei este o fetiță surprinsă odihnindu-se pe balustrada din lemn a pridvorului, pridvor ce ajută nu numai la localizarea opera, ciși la datarea ei. Recursivitatea elementului arhitectural în creația lui Tonitza nu este întâmplătoare, pictorul alegând să puncteze anumite compoziții cu mici efecte decorative sau structurale ca balustrada pridvorului. Valoare estimativă: 25.000 - 35.000 de euro. Octav Băncilă, Profetul Portretul l-a
Piese de mare frumusețe în Licitația “Maeștri ai Portretului” by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105835_a_107127]
-
ele sunt din perioada 1430-1460 și între 1412-1449—ambele prea devreme pentru a se potrivi cu data decesului lui Richard în 1485. efectuată asupra oaselor a arătat însă că acesta consumase mult pește, despre care se știe că face ca datarea cu radiocarbon să dea rezultate ce par mai vechi decât în realitate. O a arătat că există o probabilitate de 68,2% ca data reală a oaselor să fie între 1475 și 1530, crescând la 95,4% pentru intervalul 1450-1540
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]
-
Această părere s-a schimbat în anii 1940, iar în acest moment istoricii maghiari precum Béla Szőke resping această teorie. Cultură este numită după un sit arheologic, un mormânt medieval din aproprierea satului croat Bijelo Brdo și excavat din 1895. Datarea sitului 1 în secolul al VII-lea a fost stabilită de Zdenko Vinski. Conform arheologului rus Valentin Vasilievici Sedov, teritoriul culturii Bijelo Brdo include părți din Ungaria, sudul Slovaciei și din Voivodina.
Cultura Bijelo Brdo () [Corola-website/Science/336787_a_338116]
-
relatată în textul grecesc cunoscut sub numele de "Patimile lui Serghie și Vah". Martiriul lor ar avea loc potrivit acestei relatări în timpul domniei împăratului roman Galerius (305-311), deși povestea conține o serie de contradicții și nepotriviri care face dificilă această datare. Textul ar data de la mijlocul secolului al V-lea. Potrivit textului, Serghie și Vah erau cetățeni romani și ofițeri de rang înalt în Armata Romană, dar s-a descoperit că erau creștini atunci când au încercat să evite să însoțească un
Serghie și Vah () [Corola-website/Science/336877_a_338206]