1,989 matches
-
centrul lui... și tot crește, crește, pare că-i înghimpă ceva umerii... Aha! gândi el, îmi cresc tuleii "... Apoi se simți din ce în ce crescând, acu aripele i - erau mari... era cucoș. Cucurigu! strigă el, primblîndu-se într-o ogradă deșartă sub un gard, peste niște bulgări de piatră și pin glod, în care-i rămânea urmele labelor ca o scrisoare de zodii... Cucurigu... Dar nu-i era bine... îi era greu capul... creasta i-atîrna în jos, ochii lui cei rotunzi
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
era mort nu se-ndoia numai din împrejurarea că, dacă voia, acoperământul bisericei dispărea pentru el și miile de stele ale nopții întindeau câmpiile lor de azur asupra ființei lui... I se părea că e într-o câmpie lungă și deșartă... că sicriul stă singur sub bolta cerului, că universul se coboară și-l plouă cu stele... astfel încît, acoperit cu ele, el nu mai vedea cu ochii decât țăndări de aur ce căzuse pe ochi... Tot ce voia vedea... Vedea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce l-om face, Angelo... faptele mele stau la dispoziția ta, ființa mea nu. Trebuie să-ți câștigi afecțiunea mea... vom vedea de-o vei fi în stare, frumosul meu copil... - Să văd puterea ta magică, demone, prefă această sală deșartă într-o adunare de bal! Voi să fiu vesel... Nu vezi cum sângele mi-a împlut fața mea palidă c-o bolnavă roșață, cum îmi negrește vederea, încît îmi păreți niște umbre sure zugrăvite pe un părete negru... Demonul ridică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o reminiscență de memorie ca aceea a lui Beethoven... toată opera s-apropie vădit, ca și când ai privi-o cu stecla așezată normal la ochi... ba s-apropie așa încît toată scena ți s-așează-n cap ș-auzi opera urlîrdu-ți în cranul deșert, cu boschete, cu temnițe, cu actori, cu actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are - o operă ori o dramă-n el, cu oamenii ei interesanți, cu lumina de lampe, cu {EminescuOpVII 281} pânzele zugrăvite, cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
numai o reminiscență de memorie ca acea [a] lui Beethoven? toată opera s-apropie vădit, ca și când ai privi cu stecla așezată normal la ochi? ba s-apropie așa încît toată scena ți s-așază-n cap ș-auzi opera urlîndu-ți în craniul deșert, cu boschete, cu temnițe, cu actori și actrițe, cu tot. Cum va fi arătând capul unui om care are o operă ori o dramă, cu oamenii ei costumați, cu lumina de lampe, cu pânzările zugrăvite, cu tot, în capul lui
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
anunțe drept mort prin ziare. Ieșind pe uliță, o lună plină de toată frumusețea împînzea cu razele ei turburi - străvezii oriunde găsea loc prin întunerecul ulițelor. Ici bătea într-o firmă de croitor, dincolo prin fereștile închise a unui salon deșert, într-alt loc pe zidurile lungi și albe a unei curți de biserică, curat o frumusețe de lună. El se mira și de această lumină nepomenit de dulce, dar și de ușurința cu care îmbla el, până ce în sfârșit ajunse
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Hîrlău, meream cu sania pe drumul de țară și luna juca prin năuri... și mi s-a făcut așa deodată parec-aș fi mers la Suceava și parecă eram tânăr și mi-or venit în minte câte toate din tinereța cea deșartă - și cum am venit acasă mi-a deschis poarta Buzdugan mazilul, care s - a-ntîmplat să fie la mine. Ne-am pus la o vorbă la un păhar de vin și ne-am adus aminte de toate celea. Veni vorba despre
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cu marele ocean în formă solidă. Milă cu milă se-ntinde în apăsătoare monotonie care te-nfiorează și nu e întreruptă nici prin sat, nici prin casă, nici prin arbori. Numele "Puszta " însemnează pustie. și-ntr - adevăr e pleșuvă, goală, deșartă și n-are nici măcar apă curgătoare. Ici și colo se ridică în văzduh capătul lung al unei fântâni cu cumpănă, ca brațul unei fantasme sau ca catargul unei corăbii înecate. Din când în când se vede o cireadă de vite
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cădea în lungi valuri strălucite ca lemnul de nuc pe umeri și parte pe sânii care-i oprea și-i înfoia în căderea lor. {EminescuOpVII 326} AMALIA 2255 Amorul lui cel dentîi fusese foarte sensual. Pierdut pîn-atunci într-un platonism deșert și cufundat cu capul în curiozități romantice și subtilități filozofice, se-ntîmplă să ia o odăiță la o femeie măritată care avea o fetiță de 12 ani și un barbat ce toată ziua nu era [a]casă. Amalia o chema pe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
personalități plate, calculate („personalități” e un termen mai bun decât „suflete” - cu personalitățile te mai descurci, dar a contempla sufletele unor astfel de indivizi e o oroare pe care dorești s‑o eviți). Nici o concepție de viață decât stupizenia, gloria deșartă - nici un dram de loialitate față de comunitate, nici un pic de dragoste pentru polis, goliți de gratitudine, văduviți de orice rațiune căreia ar merita să‑ți dedici viața. Pentru că, țineți minte, marile pasiuni sunt antinomice. Și marile figuri ale eroismului uman, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care nu a existat niciodată). Aceasta ne-o spune prof. univ. Ion Coja într-un studiu foarte bine documentat. După părerea lui și a altora, Ungaria Mare este scornită de mințile înfierbântate ale ungurilor care confundă veșnic realitatea cu visurile deșarte de mărire! Acea Ungarie așa-zis Mare (Austro-Ungaria) nu a fost decât un artificiu administrativ, o găselniță birocratică, a unui funcționar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, întrun birou, în urma unor intrigi și aranjamente de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
că trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al acestei nații gregare care ne agresează, agasanți și insistenți cu orice ocazie! Să ne coborâm și să vorbim, așadar, pe înțelesul minții lor, și așa mult împuținată de ură și năluciri deșarte! Profesorul propune ca să se facă două liste, riguros alcătuite, care să fie făcute publice și să se tranșeze odată și pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligați să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fel. Jura că data viitoare nu o va mai lăsa pe mama să ia însoțitori, vor ieși pe poartă mândre nevoie mare și nu se vor uita măcar o dată înapoi. Să simtă și ceilalți copii amarul, durerea, suferința abandonării. Promisiuni deșarte ce-și dădeau duhul a doua zi când, firea deschisă, dependența de oameni, dragostea de viață împlinită doar în prezența celorlalți, o făceau să le caute în continuare tovărășia. Natură inspirată, de altfel, deoarece, la un moment dat, prezența Emei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ceva femei până atunci. Știuse că arată așa. O citise, prin haine, de la prima întâlnire. Trebuia să aibă grijă dacă se încurca, astfel, cu ea. O femeie frumoasă nu putea iubi un singur bărbat. Învățată să viseze străluciri albastre și deșarte, Luana se trezi în fața unei realități surprinzătoare. Trupul lui Ștefan, puternic, atletic, înalt și cu nerușinare gol în fața ei, afișa cu ostentație catifelate pete negre. Ea întinse mâna și-l mângâie, cunoscându-l cu o pasiune pe care numai frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
serioasă, era convinsă că e făcută pentru o astfel de meserie și pentru că bărbatul nu vroia să-i mai strice inima explicându-i cam ce reprezenta, la ora aceea, o astfel de ocupație, ea se încărca din nou cu speranțe deșarte. În sesiunea de vară a anului V nu se prezentă la examene. Își făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Crezi că poți intra în viața mea, furându-mi rațiunea și inima iar mai apoi să mă arunci, ca pe un gunoi, după bunul tău plac? Să mă lași cu vise și jurăminte neîmplinite, la cheremul unei vieți goale și deșarte? Glumești, nu-i așa? Vrei să mă forțezi să fac ce vrei tu. Nu-i nevoie de asta. De când ai plecat, mă învinovățesc întruna. Știu că ai dreptate. Am să merg la doctor și-am să-ți fac un copil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
decât să vândă, în magazinul instituit ad-hoc la intrare, mărfuri de bazar. În final, se dumiri. Patroana aștepta niște bani pentru a pune pe picioare o linie vestimentară cu care, în mai, intenționa să organizeze o paradă a modei. Planuri deșarte, de altfel, având în vedere că șase din cele opt mașini de cusut pe care le avea în atelier nu funcționau. Atunci când fondul financiar fu virat în cont, Luana se implică cu tot sufletul într-o activitate ce se voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei. Fără Ștefan, Luanei i-ar fi fost imposibil să se descurce. Îl găsise plin de aceeași iubire, cu speranțele renăscute și se temea să facă din el suportul fizic și moral al viitorului ei, oferindu-i, în schimb, iluzii deșarte. Nu era pregătită pentru nimic. Sentimental, se afla la cota zero. Într-o seară, întârziară cu o serie de amenajări în apartament și Luana, văzându-l obosit, se oferi să-l găzduiască peste noapte. A fost cumplit, pentru amândoi. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ar mai putea spune, ce anume i-ar mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la biserica ce mă așteaptă ca o logodnică răbdătoare s-o umplu de imagini sfinte, am citit mult în ultimele luni despre pictura religioasă ortodoxă, despre frescă, am colindat biserici mai vechi și mai noi, sunt plin de-o bibliografie deșartă și nerăbdător să pictez, voi fi în stare oare?! și-mi dau seama cu oroare cum chinul acesta lăuntric al meu seamănă cu teama unui bărbat pândit de suferința patologică a lipsei de vigoare sexuală în apropierea momentului multașteptat, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venim până la mănăstire să-l vedem pe părintele Ioan, se topesc și zăpezile și în curând ne vom putea întoarce definitiv la mănăstire, mi-era dor parcă de camera asta spoită în albastrul cerului în care închis de viu am deșartă speranță că îl voi prinde în culori pe Dumnezeu, trec și prin biserică, strania senzație că pictura de pe perete nu-mi aparține, vine parcă de altundeva, eu nu sunt decât executantul ei, îngerul sau demonul dictează, sentimente contradictorii m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lemn, făcut de el însuși, un tablou uriaș care mă depășea cu un cap înălțime, Theo într-adevăr răcise zdravăn, Batjocorirea lui Iisus, în mijlocul tabloului, Iisus izolat de ceilalți cu cununa de spini rănindu-i fruntea, haina roșie a măririi deșarte peste albul strălucitor al celei de dedesupt, figura lui Iisus o regăsesc întocmai și pe peretele din biserică, Theo pare s-o. fi copiat de acolo dar, ceea ce m-a înspăimântat de moarte au fost figurile mascate ale oamenilor din jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dincolo de voalul subțire al realității, regatul maiestuos al Shambhalei. Ce Înseamnă de fapt Shambhala ? spuse părintele. Faptul că putem fiecare dintre noi găsi un loc al păcii și al bucuriei pe acest pământ și În această viață cu frământările ei deșarte. Da, există acest loc În fiecare dintre noi, În care suntem aceeași copii sau adolescenți de odinioară, dintr-o vacanță de vară, pe Șaman 185 o terasă Îmbrăcată În viță-de-vie, foșnind În vânt, În care, sub soarele blând de august
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fi lepădate 297 Vreme după vreme de către Mielul cel Divin care murit-a pentru toți, Si toti în el murit-au, și el a lepădat întreaga fire muritoare. 480 Tharmas pluti-n înalturi furios prin lumile îndurerate, Mergînd pe urmele Deșartei Umbre a Speranței, fugind de sine În mincinoase-abstracte-Întinsuri ca să nu mai audă Glasul Lui Ahania jelindu-se pe vînturi; zadarnic zboară el, căci totuși Vocea cheamă necurmat pe toți copiii Oamenilor: 485 Căci ea vorbea de toate cîte sînt în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fruntea și fața, așa cum i‑a sărutat mâna14. Ajuns la 72 de ani suferea de piatră la fiere și se simțea torturat față de marea greșeală pe care o făcuse de‑a lungul acestei vieți, exprimată prin cu‑ vintele: Fantezia mea deșartă și ce idol și monarh făceam din artă! Singura slavă care îl mai interesa, era slava lui Dumnezeu, iar opera din ultimii săi douăzeci de ani ai vieții, tinde către același scop: să înalțe temple lui Dumnezeu, iar cea mai
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]