1,962 matches
-
duc pe Dragomir și pe ceilalți copii, cu salvarea?” „La Spitalul orășenesc din Covasna. Acolo vor fi operați sau așa ceva.” Am simțit inima bătându-mi mai tare, căci asta mă aștepta și pe mine. A doua zi dimineață, m-am deșteptat destul de târziu. Nu venise nimeni să mă trezească. Picături mari de ploaie cădeau din crengi pe pervazul ferestrei și eu m-am gândit că în ziua aceea florile n-aveau nevoie de apă. Nu s-a arătat nici o soră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în vreme ce noi îl urmăream cu privirea. Știu sigur: dacă acum are să-mi curgă ceva în pantaloni, o să fie altfel decât atunci, cu Lea. Și nici cârpitul pantalonilor n-o să-mi poată ajuta cu nimic. Azi de dimineață tata m-a deșteptat în mare grabă. Geamantanele erau pregătite, așteptau în fața ușii de la sufragerie, doar câteva geamantane, celelalte lucruri le cărase tata pe ascuns, noaptea. Am mâncat în bucătărie la repezeală, nici unul din noi n-avea chef de vorbă, lângă ușă stăteau rezemate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
medicamente. Așa, bine că trăiești. Mai scrii și tu, te mai plimbi... Cică plmbările fac bine la organism. Stai năuc, disperat, năpădit de gânduri. Televizorul, ca o damigeană albastră, se uită la tine cântând. Bună seara, iubito Un fel de Deșteaptă-te, române, acum În crucea nopții? Departe, cîinii Uranusului, la a nu știu câta generație, latră, păzind orașul. Va veni și vremea lui „Pierdut caniș negru cu fundulițe roșii, zona Piața Revoluției. Găsitorului, bună recompensă” Toate la vremea lor. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
măriei sale doamna Maria. Ea le-a scornit și a plătit slugi să le poarte pe la cafenea, prin Slobozie, prin târg. Vrea să-i strice liniștea și buna faimă lui naș Dinu, unchilor Mihai și Iordache. Scorneală de femeie nu prea deșteaptă, că oricine se poate întreba cât a stat vărul Gheorghiță cu maica mare Ilinca? Cum de mai bine de cinci ani maica mare fusese fie pe la locuri sfinte, fie bolnavă, nu are cum amintirea ei să-i tulbure mintea copilului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sentimentul de izolare în mulțime. Nu trăise întrebarea că poate clopotele nu bat de fapt și că le aude doar el, pentru că dangătul lor îl făcea să se simtă exclus dintr-o comunicare colectivă cu Dumnezeu. Din odihna amiezii îl deșteptaseră tot clopotele. Avea senzația că a înnebunit. De ce să bată clopotele? Porunci să se deschidă ferestrele ca să controleze dacă dangătul este real sau doar o iluzie auditivă. Era real. Sări ca ars de pe sofaua pe care stătuse întins și strigă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
putem sfătui, Selin aga. Ușa se închise în urma celui ce adusese cafelele, pe sală Pylarino ațipise cu capul în piept. Cât o fi dormit? se întrebă, când lumina albtrandafirie a zorilor și pașii gravi ai lui Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite abia mă mai țin pe picioare de somn. Vino să mă ajuți să mă dezbrac. Brr... e chiar frig dimineața, tresări vodă, mâine pe vremea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Puțin după miezul nopții au ajuns la conacul sau mai degrabă palatul fostului mare stolnic Constantin Cantacuzino. Nu erau așteptați, dar boierul cel mare încă nu se culcase, lucra în bibliotecă, așa că nu a durat prea mult până să fie deșteptate slugile ca să-l primească pe fratele suferind, pe care drumul prin ger îl înviorase și-l făcuse surprinzător de sprinten. Rămași amândoi frații la gura sobei în care intrau trunchiuri întregi de stejar, obosiți de nesomn, trăgeau pe rând concluziile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
25. — Așa, Doamne, dăruiește-mi mie să văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu, că bine ești cuvântat în vecii vecilor. Amin, spuse în românește vodă spre cei trei fii ai lui, pentru că între timp Radu se deșteptase, apoi împăturind foaia i-o înmână turcului, rugându-l să i-o dea spătarului Mihai Cantacuzinul în vederea expedierii. Mustafa Aga privi nedumerit și ripostă: — Expedierea scrisorii este treaba mea. Fie ca pacea lui Allah să fie cu voi! Salută protocolar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plutit pe adierile umede, răcoroase, însorite. Era pe la începutul unui iunie răcoros. Dimineață trăsese o răpăială de ploaie, după care se pusese un vânticel iute și curățase cerul de nori. Un miros îndepărtat de ierburi și de pământ reavăn îi deșteptă foamea. Intră într-o cofetărie și mâncă o prăjitură cu frișcă multă. O năpădi o amețeală dulce; era ca adormită, nu-i mai venea să se ridice de pe scaunul ăla, din fața farfurioarei cu lingurița și hârtia prăjiturii în ea. Prăjitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
reținut cum a apărut cu patru ceasuri în urmă. 31. Alegerile din septembrie ’92 parcă i-ar fi readus, în sfârșit, cu picioarele pe pământ, Milică-tată, Rafaele, Octave, Codruțe, Angelico, Doinițo, puteți să vă duceți la culcare, românul s-a deșteptat, a ales pentru a două oară pe cine-i vrea binele, cât ne-om fi dat noi de ceasul morții uitându-ne în gura maestrului Vergilius, care nu e vorbă că știa el ce știa cu misiunea și chemarea ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ajungă din urmă dar chiar când crede că a reușit, din spatele ei soarele se ridică maiestuos, incendiind întinderea de gheață. Lumina intensă o lovește cu mii de pumnale în retină și cercuri negre aștern un zăbranic întunecat în fața ochilor. Se deșteaptă brusc din somn. Buimăcită, deslușește o fâșie de fereastră neacoperită cu perdeaua și, prin crâmpeiul de geam, cerul spuzit de stele ce se întinde tăcut deasupra Bucureștiului. Întinde mâna și dibuie ceasul așezat pe noptieră. Ora trei a unei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pictură numai vizuale, la sculptură iarăși vizuale. Poezia are însă toate plăsmuirile și senzațiile cunoscute. Poezia pe lângă că dezvoltă idei, ca și celelalte arte, dar conține chiar idei. Entuziasm în cel mai mare grad îl produce muzica și poezia. Muzica deșteaptă mai cu greu decât celelalte arte "idei senzuale". 2. Un stil umflat, lipsit de idei, e ca și un corp búget, lipsitde sânge. Precum sângele nutrește, dă viață corpului, așa și ideile dau viață stilului. 3. Literatura românească va fi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
1856-1913). În 1882 îi apare volumul Poezii complete, cu o prefață de G. Sion și o scrisoare de la V. Alecsandri. Adela se așeză pe scaun și începu să răsfoiască: - Ascultă, mămucă: Dă-mi pace, La Coralia mea, De ce m-ai deșteptat? - cântecele colonelului coanei Anicăi... El spune "desceptat", din farfurie, cum ar zice coana Anica. - Cum "din farfurie"? - Așa zice ea când vrea să spuie că ceva e distins. N-ai auzitvorba asta? Se vede că vătafii s-au speriat tare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pe jumătate închiși de lumina soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu privirile albastre... În locul licăririi ironice, aiurare!... O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semi-halucinația tulburătoare. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai apropiate - mai categorice: intrasem în Humulești. Badea Vasile opri la prima crâșmă ca să-și odihnească, zicea el, caii. Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
asta infinită...) Dacă nu-i sunt indiferent, sentimentul ei este o simplă iluzie psihică. Adela ia drept iubire sentimentele ei bune pentru mine, din care a făcut un mănunchi legat în voința de a mă iubi. După realizare, s-ar deștepta și, inconștient, mi-ar reproșa mie iluzionarea și decepția ei. Iar în ipoteza, obraznică și absurdă, că Adela mă iubește cu adevărat, fericirea infinită, care ar sfida legile universului, ar fi trecătoare. În ipoteza asta extravagantă, ar trebui să-i
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
spunîndu-mi nume mici, care ne-ar ridiculiza pe amândoi. Părul meu sur lângă capul ei blond; mâna ei mică în părul meu sur. Dezmierdări arzătoare ca un copil... Întrebarea de fiece moment: Îi sunt ochii legați încă? Ori s-a deșteptat și vede realitatea?" Sentimentul de umilință că abuzez de înșelarea ei de sine ori de mila ei. Și, la apariția lui, durerea mea, și durerea ei că mă ucide ori că renunță la viața ei pentru mine. Nefericirea mea, cauzată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Era frig. Chinul mă obosise. Se obosise și el. Căzusem într-un fel de atonie morală. Un vânt, de aici, din sat, al nostru, fără direcție hotărâtă, șoptea în frunzele copacilor. La șapte am fost chemat la Adela, care se deșteptase. Era palidă și cu ochii obosiți, fără frăgezimea ei de altădată. Temperatura era sub normal. Revenirea sănătății restabilise brusc situația și stările de suflet obișnuite, și Adela, în fața unui bărbat - acum nu mai eram medicul - stătea tăcută, rezervată, cu plapuma
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ăla mi-e depozitul. Huruitul se aude din ce În ce mai tare. Lefty mijește ochii prin ceață. ― Pe vremuri am lucrat la căile ferate. Zizmo scoate din buzunar o caisă uscată și o mănâncă. ― Departe, În vest, În Utah. După aceea m-am deșteptat. Dar huruitul aproape c-a ajuns la ei. Zizmo deschide portbagajul. Și iată că din ceață apare o șalupă slinoasă, cu doi bărbați la bord. Aceștia opresc motorul și lasă barca să alunece prin stuf. Zizmo Îi dă un plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Vrei să dormi cu hainele pe tine? mă Întrebă Scheer, de parcă s-ar fi amuzat. I-am simțit mâna pe spate, masându-mă. ― N-ar trebui să dormi Îmbrăcat, Îmi spuse el. A Început să mă dezbrace, dar m-am deșteptat. ― Lasă-mă să dorm, i-am spus. Scheer s-a tras mai aproape. Cu o voce groasă, m-a Întrebat: ― Te-au dat părinții afară, Cal? Asta-i problema? Dintr-o dată părea foarte beat, de parcă În cele din urmă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ideologia cărții, închizîndu-se la sfârșitul ei, asemenea capacului împăienjenit din poemul lui Baudelaire, și făcând din prima carte apărută după revoluție ultima carte a epocii băltirii și cel mai autentic document despre ea pe care-l cunosc. Ochiu-nchis afară se deșteaptă însă înăuntru. Căci plictisul are un revers fără de care nu poate fi conceput: nostalgia. Deprivarea senzorială duce la revenirea eidetică, imperioasă, a amintirii. Depuse strat peste strat, imaginile străvezii ale plictiselii se îngroașă, golurile suprapuse la nesfârșit încep să sune
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Eteriei și precipitată de războaiele ruso-turce (încă percepute drept lupte ale creștinilor contra musulmanilor), mișcarea de eliberare a popoarelor din Balcani, inițial eroică și percepută drept "legitimă", a conturat pentru prima dată mozaicul multinațional, multiconfesional, multilingv al peninsulei. Popoarele tinere, deșteptate în mod romantic la viață după somnul idilic al copilăriei, au intrat într-o adolescență turbulentă și schizoidă, însoțită de mari distorsionări ale imaginii de sine. Eram eu însumi un adolescent când mă îmbătăm cu lecturi eroice din romanticii români
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Petru dormea între doi ostași, legat de mîini cu două lanțuri; și niște păzitori păzeau temnița la ușă. 7. și iată, un înger al Domnului a stat lîngă el pe neașteptate, și o lumină a strălucit în temniță. Îngerul a deșteptat pe Petru, lovindu-l în coastă, și i-a zis: "Scoală-te, iute!" Lanțurile i-au căzut jos de pe mîini. 8. Apoi, îngerul i-a zis: "Încinge-te și leagă-ți încălțămintele." și el a făcut așa. Îngerul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
laudă lui Dumnezeu; iar cei închiși îi ascultau. 26. Deodată, s-a făcut un mare cutremur de pămînt, așa că s-au clătinat temeliile temniței. Îndată, s-au deschis toate ușile, și s-au dezlegat legăturile fiecăruia. 27. Temnicerul s-a deșteptat; și, cînd a văzut ușile temniței deschise, a scos sabia, și era să se omoare, căci credea că cei închiși au fugit. 28. Dar Pavel a strigat cu glas tare: "Să nu-ți faci nici un rău, căci toți suntem aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
dincolo de lac." Și au plecat. 23. Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stîrnit un așa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă și erau în primejdie. 24. Au venit la El, L-au deșteptat și au zis: "Învățătorule, Învățătorule, pierim." Isus S-a sculat, a certat vîntul și valurile înfuriate, care s-au potolit: și s-a făcut liniște. 25. Apoi a zis ucenicilor Săi: Unde vă este credința?" Plini de spaimă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
cu El doi bărbați: erau Moise și Ilie, 31. care se arătaseră în slavă, și vorbeau despre sfîrșitul Lui, pe care avea să-l aibă în Ierusalim. 32. Petru și tovarășii lui erau îngreuiați de somn, dar, cînd s-au deșteptat bine, au văzut slava lui Isus și pe cei doi bărbați care stăteau împreună cu El. 33. În clipa cînd se despărțeau bărbații aceștia de Isus, Petru a zis lui Isus: "Învățătorule, este bine să fim aici, să facem trei colibe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]