KorAP: Find »[drukola/base=deținută & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...73 >

1,815 matches

Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478

a rușinii. A fi acceptat ca partener de discuție de către acestea cere o relație de încredere care trebuie construită anterior interviului ca atare. Această relație s-a construit în perioada aplicării chestionarelor, în urma discuțiilor individuale și de grup avute cu deținutele. Intervievatorului îi revine sarcina de a crea acel microclimat de încredere, acea relație de comunicare, relație empatică (abilitatea de a trăi sentimentele altora, de a te transpune în locul unei alte persoane ca și cum ai fi acea persoană, fără a pierde condiția

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
determine pe cea intervievată să răspundă sincer la toate întrebările puse. În timp, s-a construit o relație între intervievată și intervievator bazată pe credibilitate, confidențialitate și respect reciproc. Astfel, în momentul când ne-am exprimat cererea ca fiecare dintre deținutele cărora li s-au administrat chestionarele să accepte și un interviu ghidat (concentric, neformal), acestea au răspuns pozitiv, în scris, cu excepția unei singure deținute „V.R.” - condamnată pentru omor deosebit de grav - condamnare pe viață. Au fost intervievate 39 de deținute din

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
credibilitate, confidențialitate și respect reciproc. Astfel, în momentul când ne-am exprimat cererea ca fiecare dintre deținutele cărora li s-au administrat chestionarele să accepte și un interviu ghidat (concentric, neformal), acestea au răspuns pozitiv, în scris, cu excepția unei singure deținute „V.R.” - condamnată pentru omor deosebit de grav - condamnare pe viață. Au fost intervievate 39 de deținute din Penitenciarul T. și 10 deținuți din Penitenciarul R., despre toate faptele, evenimentele, împrejurările care, direct sau indirect, au avut/au legătură cu fapta comisă

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
dintre deținutele cărora li s-au administrat chestionarele să accepte și un interviu ghidat (concentric, neformal), acestea au răspuns pozitiv, în scris, cu excepția unei singure deținute „V.R.” - condamnată pentru omor deosebit de grav - condamnare pe viață. Au fost intervievate 39 de deținute din Penitenciarul T. și 10 deținuți din Penitenciarul R., despre toate faptele, evenimentele, împrejurările care, direct sau indirect, au avut/au legătură cu fapta comisă (interviul nedirecționat). Interviurile au avut loc în cluburile penitenciarelor. Deși deținutele intervievate nu au relatat

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
fost intervievate 39 de deținute din Penitenciarul T. și 10 deținuți din Penitenciarul R., despre toate faptele, evenimentele, împrejurările care, direct sau indirect, au avut/au legătură cu fapta comisă (interviul nedirecționat). Interviurile au avut loc în cluburile penitenciarelor. Deși deținutele intervievate nu au relatat fiecare episod violent din viața lor, nepunându-se accentul pe descrierea detaliată a diferitelor situații, evenimente, prin interviu s-a reușit obținerea unor informații relevante despre ceea ce a marcat viața acestora, despre faptele, împrejurările care, direct

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
analiza informațiilor narative. S-a încercat analizarea atât a informației ca atare, cât și a comportamentului nonverbal - voce, mimică, gestică etc., punându-se accent pe spontaneitatea, autenticitatea discursului. Fiecare intervievată relatează ceva unic, de profunzime, o povestire personală. Însă povestirile deținutelor seamănă între ele. În timp ce ele se diferențiază ca vârstă, nivel de educație, cultură, statut socioeconomic etc., experiențele de viață și efectele actului lor sugerează diferențe minore. Prin cele spuse, femeile intervievate exprimă teme comune și descriu modele de viață și

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
atitudini empatice; selectarea cu atenție a intervievatelor și pregătirea lor pentru a se dezvolta o relație bună; ascultarea activă; observarea; oferirea de feedback; parafrazarea; sumarizarea; reflectarea. Vom prezenta în continuare o analiză calitativă (studii de caz) în cazul a trei deținute din totalul celor intervievate. Studiul de caz 1 M.E. - născută în B. pe data de 15.10.1956. Fiica lui I. și M. Inculpata nu-și cunoaște frații (a auzit de existența unui singur frate). Mama a avut încă două

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
ai mamei, singura care a murit este mama inculpatei. Intervievatorul (In): Descrie-mi, te rog, ce relații au existat între mama dvs. și ceilalți frați, cum se înțelegeau? Inculpata (I): A existat o răceală între ei, certuri în legătură cu diferite lucruri (deținuta vorbește de existența unor relații conflictuale, de o anumită „răceală” între membrii familiei - mamă, frate și surori. Pe frații tatălui nu-i cunoaște, mama despărțindu-se de acesta în perioada primelor două luni de sarcină). In: Care a fost motivul

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
fetiței mele...”. Nu a adoptat nici o strategie de a controla, de a pune capăt și de a scăpa de violență, dimpotrivă, parcă ar fi căutat conflictul „cu lumânarea”. În închisoare se implică în activități, întreține relații amicale cu unele dintre deținute și a devenit o persoană credincioasă, în fapt și-a creat o nouă dependență - crede în puterea Dumnezeiască, văzând viața mai mult ca pe un joc de noroc decât ca pe o situație în care propriile capacități contează mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
și să văd atâta ură, atâta dușmănie, o mie de femei, o mie de caractere, nu te poți împărți la toate, nu poți să le înțelegi pe toate...”. Aici, inculpata vorbește despre climatul din pușcărie, despre tensiunile care apar între deținute, despre nevoia adoptării unor strategii de supraviețuire (instinctul de autoconservare) pentru a putea face față singurătății, dezamăgirilor de tot felul, sentimentelor de abandon, de eșec, de inutilitate, nesiguranței, lipsei prezenței celor dragi... Se confirmă aici afirmația unei alte deținute: C.

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
între deținute, despre nevoia adoptării unor strategii de supraviețuire (instinctul de autoconservare) pentru a putea face față singurătății, dezamăgirilor de tot felul, sentimentelor de abandon, de eșec, de inutilitate, nesiguranței, lipsei prezenței celor dragi... Se confirmă aici afirmația unei alte deținute: C.A. - ,,Domnule, după 15 ani de pușcărie, te eliberezi de aici nebun de tot”. Inculpata are planuri de viitor. Își dorește să se elibereze, să se dedice susținerii, asigurării celor necesare existenței și viitorului fetiței. Profilul psihologic: - vede viața

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
frustrată, excitată, agitată, iritabilă, nerăbdătoare, exces de energie stimulată dar nedescărcată. Studiu de caz 3 M.C. - născută într-o familie tradițională, la 24.02.1938 în comuna S., satul M., județul B., fiica lui B.D. și B.G. Tatăl și mama deținutei provin din familii modeste (tatăl agricultor, mama casnică), cu un nivel material și cultural scăzut. Tatăl mai are doi frați, iar mama patru. Nici unul dintre părinți nu aveau școală. Membrii familiei lărgite, specific familiei tradiționale, au dezvoltat relații de cooperare

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
unui grajd, case... arat... năcazuri ... la care săreau cu toții...”. Nimeni din familia lărgită nu a mai făcut pușcărie. Starea materială a familiei ,,era de mijloc”, toți membrii familiei muncind în gospodăria comună, asigurând cele necesare vieții de zi cu zi. Deținuta, frații și surorile au doar trei-patru clase absolvite ,,așa era obiceiul în sat...”, băieții învățând de la tată obiceiurile ancestrale pentru a deveni și ei producători și cultivatori ai pământului, iar fetele au învățat să țeasă, să coasă și să asigure

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
de mașină soldat cu două coaste rupte și cu unele traumatisme în zona toracală și a bazinului. Consecința cea mai gravă a acestui accident cu repercusiuni în planul sănătății și al relației conjugale va fi descoperită mai târziu, după căsătoria deținutei: M-a lovit o mașină, mi-am rupt două coaste... mă durea partea de jos... pieptul... dar până la urmă mi-a trecut”. În această perioadă nu și-a făcut anumite vise în legătură cu viitorul, învățase din experiența mamei și a femeilor

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
am înțeles bine... eu ocupându-mă de treburile gospodăriei, iar el mergând la muncă...”. Treptat, relațiile dintre cei doi se degradează. Soțul începe să-și neglijeze responsabilitățile legate de gospodărie, vine acasă târziu, în stare de ebrietate, acuzând-o pe deținută fără nici un motiv: ,,Venea acasă beat... a prins gustul băuturii... cred că avea prieteni în oraș cu care bea... mă acuza că nu am făcut aia... și aia... că nu sunt femeie ... nu pot să-i fac copii... făcea scandal

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
și violență din partea soțului: „Cred că își găsise o altă femeie... era beat tot timpul... a început să mă bată...”. Culpabilizându-se, conștientizând că nu poate îndeplini una dintre funcțiile importante ale familiei, cea de procreare, încercând să-și salveze familia, deținuta consultă o serie de medici pentru a stabili dacă are o problemă fiziologică din cauza căreia nu rămâne gravidă. Află în cele din urmă că accidentul avut la vârsta de doisprezece ani i-a afectat aparatul reproducător, fiind în imposibilitatea de

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
copil...”. Nu cere ajutorul nimănui pentru a-și ameliora situația deoarece: „Nu avea rost, nu ar fi schimbat cu nimic în bine... violența bărbatului este normală și nu trebuie să te plângi... nu am vrut să fac familia de râs...”. Deținuta structurează o asemenea atitudine ca urmare a propriei condiționări, mesajelor parentale și religioase specifice familiei tradiționale. Toată această stare de fapt, atmosfera familială tensionată, se prelungește până la vârsta de 30 de ani a deținutei, când aceasta ia hotărârea de a

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
vrut să fac familia de râs...”. Deținuta structurează o asemenea atitudine ca urmare a propriei condiționări, mesajelor parentale și religioase specifice familiei tradiționale. Toată această stare de fapt, atmosfera familială tensionată, se prelungește până la vârsta de 30 de ani a deținutei, când aceasta ia hotărârea de a înfia un copil, sperând într-o ameliorare a climatului familial și într-o reconsiderare atitudinală și comportamentală a soțului față de ea și valorile familiei. „Am înfiat un copil care nu avea părinți... tatăl murise

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
și el câte ceva pe lângă casă... dar când scăpa la băutură... influențat de familie/rude, venea acasă și-mi aducea toate vinile de pe lume, mă bătea, mă amenința cu toporul, cu cuțitul, totul se relua, parcă era și mai nebun...”. Prejudecățile deținutei, obișnuințele socioculturale introiectate, frica de a nu mai fi capabilă să-și întemeieze o familie, nesiguranța, lipsa opțiunilor o determină să revină acasă la agresor, dar mai ales datorită specificului unei relații abuzive avute cu soțul. O relație abuzivă între

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
efuziunilor sentimentale, al unor momente de dragoste și intimitate, ci mai degrabă un stadiu de acalmie, de încetare a scandalurilor și bătăilor, de durată mai lungă sau mai scurtă, după care totul se repetă, dar la o intensitate mai mare. Deținuta, în cadrul relației cu abuzatorul, a parcurs cele trei stadii, ea este ,,prizoniera” acestui ciclu al violenței. Relația abuzivă dintre victimă și abuzator implică un proces de învățare din partea victimei care, treptat, supusă atât presiunilor agresorului, cât și influențelor familiale și

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
acestuia: „Nu avea rost/nu ar fi schimbat cu nimic în bine... violența bărbatului este normală și nu trebuie să te plângi... nu am vrut să fac familia de râs... asta îmi era soarta, nu am avut noroc...”. În continuare, deținuta relatează modul în care s-a implicat în procesul de creștere și educare a copilului înfiat, descrie climatul familial lipsit de securitate, protecție și afecțiune în care acesta s-a format ca entitate biopsihosocială: „Copilașul a crescut cu un nebun

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
la școală... când nebunul venea acasă, fugeam amândoi din calea lui... era speriat sărăcuțul... A urmat după ce a terminat opt clase o școală de turnător... a făcut armata... după care l-am căsătorit...”. În toată această perioadă, relația abuzivă dintre deținută și viitoarea victimă - soțul - își urma ciclicitatea la forme și intensități diferite. Pe măsura avansării în vârstă, băiatul încearcă, „el devenind mai puternic”, să intervină în relația dintre mamă și tată, protejându-și mama. „A încercat să mă apere de

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
eu de frica morții m-am apărat și l-am lovit cu o bară de aluminiu în tâmplă, atunci l-am luat cu salvarea și l-am dus la spital, dar din nefericire soțul a decedat”. Din cele relatate de deținută, gestul ei este rezultatul fricii față de furia soțului într-un moment când Supraeul nu își mai îndeplinește funcția de control, de cenzurare/sublimare a impulsurilor agresive inconștiente. Este condamnată la 15 ani de închisoare. Factorii care au favorizat producerea infracțiunii

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
să justifice actul comis, responsabilizând destinul și soțul: „Regret cele întâmplate... cred că a meritat soarta... m-am apărat de un câine turbat...”. Este o persoană religioasă, se împărtășește, participă la toate activitățile cu conținut religios. Evită relațiile cu celelalte deținute, s-a dedicat muncii pentru „a nu mă mai gândi la problema aia...”, își păstrează sentimentele pentru ea. Lucrează la grădina de zarzavat a penitenciarului, face curățenie, croșetează flanele, căciuli, ciorapi etc. pe care le trimite nepoților. Este de părere

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
muncii pentru „a nu mă mai gândi la problema aia...”, își păstrează sentimentele pentru ea. Lucrează la grădina de zarzavat a penitenciarului, face curățenie, croșetează flanele, căciuli, ciorapi etc. pe care le trimite nepoților. Este de părere că relațiile dintre deținute se structurează în funcție de vârstă, factorul economic, interes, legile nescrise care sunt „respectate cu sfințenie”, recidivă, „îți spurcă pachetul... le ocolesc...”, afinități. Consideră că s-a schimbat într-o oarecare măsură, a devenit capabilă să-și rezolve singură problemele, căutând mereu

[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]