6,303 matches
-
amenajările interioare? —Păi, ăăă, nu știu... m-am bâlbâit. De fapt, îmi imaginasem că fusese una dintre firmele acelea din Chelsea cu nume triplu, dar sigur că nu îi puteam spune ei asta. Ți-a spus cumva Geneviève că a decorat ea casa? a întrebat Suki cu același ton ostil. Nu trebuia să spun nimic ca ea să continue să vorbească, doar să par stânjenită. —Doamne, știam eu! Din cauza asta nu am reușit niciodată să-mi fac o firmă de design
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
intri și de unde știai... — Vino, o să facem focul să te Încălzești. M-a condus de-a lungul coridorului pînă În galeria care prezida curtea interioară. Salonul se Înălța În coloane de marmură și ziduri golașe ce se tîrau spre tavanul decorat În casete, prăbușit pe alocuri. Se zăreau ramele unor tablouri și oglinzi care, cu ceva vreme În urmă, acoperiseră pereții, precum și urme de mobile pe pardoseala de marmură. La un capăt al salonului se afla un cămin cu cîteva lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fost un timp privilegiat pentru reprezentările urâtului utilizate în scop moralizator. Reputația de “ev întunecat” i se trage de la iraționalismul vremii, de la caracterul închis al acestei lumi ce se hrănea din propriile imagini, din propriile deformări arbitrare. Ființe aberante, monstruoase decorează catedralele, făpturi de coșmar invadează artele vizuale; în fine, arta este din ce în ce mai puțin un obiect al contemplării, nu mai există idealuri, ci doar spaime. Concepția dualismului forțelor binelui și ale răului devine principiul de bază al religiei creștine. Dubla natură
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
descriere am urmat tot timpul punctul de vedere al lui Grințu. Mai Întâi a stat Întins pe patul În care a dormit. Ochii lui abia smulși din somn au rămas vreme Îndelungată ațintiți asupra geamului murdar și a cerului cenușiu decorat de câțiva plopi goi de frunze și de firma, ininteligibilă când nu e aprinsă, a hotelului. Apoi el s-a ridicat de pe pat (a văzut deci parcul și partea de jos a hotelului) și s-a dus la chiuveta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că satul e viu dincolo de ea. Sunt copii care se joacă În colbul drumului, sunt femei ocupate cu spoitul gardului cu var, undeva, În zare, un bărbat cu pălărie traversează drumul călare pe o bicicletă semicursieră. Din spatele casei mohorâte și decorate cu o cutie poștală, deci de pe drumul perpendicular pe cel de-a lungul căruia tocmai ai privit, apare o fată de vreo 12-13 ani, foarte frumoasă, cu ochi negri și foarte calzi, umezi, subțirică, Înaltă pentru vârsta pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se născuse tocmai În satul de care vorbesc. E drept că lucra de câțiva ani buni la oraș, dar se născuse acolo. M-am prefăcut interesat și l-am Întrebat cum făcuse rost de abțibildurile alea roșii cu care-și decorase mașina lui galbenă. Ei bine, la schimb! Omul dăduse pe ele un ștergar vechi, brodat de mama lui pe care acum venise s-o viziteze. Mișto șmecherie! Nu voi numi acel sat din respectul pe care i-l port, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nu prea lent pe drumul pietruit care se scurge din câmpie spre deal, dinspre gară spre sat și spre mănăstire. Ceață și frig. Case răzlețe, vechi, cimitir evreiesc pe partea dreaptă a drumului. Locul pe care sunt așezate pietrele vechi decorate cu stele În șase colțuri este ceva mai sus, cu doi sau trei metri, și drumul pare a se strecura pe sub el. Iarbă veștejită de brumă, izlaz, câțiva cai și mai multe gâște În partea stângă. Ceața străvezie Înconjură muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să stau vreo două săptămâni. Poarta masivă de lemn se dă În lături scârțâind. Stați puțin aici s-o chem pe maica stareță - spune paznicul Încuind sertarul mesei care-i servește și de tarabă pentru cărțile poștale, ouăle pictate sau decorate cu mărgele fine, cruciulițele sfințite pe care Încercă zilnic și uneori reușește să le vândă turiștilor. Pe masă au mai rămas numai câteva cărți poștale și fața de masă. Grințu ghicește că omul tocmai se pregătea să plece acasă, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
paginile de bârfe și cele de petreceri, dar abia dacă o auzeam. Din fericire, ajunsese de-abia pe la numărul doisprezece când Kelly țâșni din biroul ei și mă chemă În iadul ei plin de imprimeuri cu animale - toată camera era decorată cu un amestec halucinant de imprimeuri zebră, leopard și tigru, la care se adăugau pernele blănoase supradimensionate și un covor uriaș, de blană aspră cu pete. —Bună, Bette. Cum merge treaba? Îmi spuse veselă, Închizând ușa și făcându-mi semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dădu la o parte în fața legitimației lui, lăsându-l să intre între patru pereți de fum și zbierete distonante, ce merg în crescendo de la intrare spre interior. Barul e în colțul opus, spre stânga, are formă de sicriu și e decorat cu mascota somnambulă a clubului. Danny se postă acolo, urcându-se pe scaunul înalt și făcându-i semn cu degetul albului care ștergea pahare. Barmanul îi puse un șervețel în față. Danny strigă peste zgomotul asurzitor: — Un whiskey dublu! Apăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
gustul acela. Numărul 2307 de pe Tamarind era doar la treizeci de minute de mers cu mașina până la localurile de pe Strip. Asasinul avusese la dispoziție maximum două ore pentru a se distra cu trupul lui Marty Goines și pentru a-i decora apartamentul. Avusese un curaj monstruos, sinucigaș, dacă ucisese alți doi oameni - probabil la aceleași ore și în același loc. S-ar putea ca asasinul să fi nutrit dorința subconștientă de a fi prins, ca mulți alți psihopați. Era un exibiționist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Danny o porni spre Chateau Marmont, o casă ce incorpora un complex hotelier cu apartamente închiriate, clădit ca o fortăreață renascentistă opulentă. Corpul principal al clădirii se înălța falnic, cu parapete și creneluri, și exista o curte interioară, cu bungalow-uri decorate în mod similar, ce erau legate printr-un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de secunde, cât să se așeze, apoi își ridică gulerul și traversă strada în fugă, apărându-se de ploaie. Omul de la intrare îi aruncă o privire ciudată, dar îl lăsă să intre. Danny clipi și văzu niște ziduri aurite și decorate cu catifea roșie, un bar lung, din lemn de stejar, și pe Felix Gordean la o masă alăturată. Își croi drum printr-un grup de oameni de afaceri și se așeză în fața lui. Gordean aproape că înghiți scobitoarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate și era înțesat cu mormane de cărți. Se mai găseau acolo un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea sertare care scoaseră la iveală articole de propagandă. Sub pat nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
apăruse atunci când asasinul-șobolan trebuia să ucidă. Victimele doi, trei și patru trebuiau să facă legătura cu tăticul Reynolds - o tactică infernală de defăimare. Ajunseră pe Central Avenue Strip, o stradă cu fațade multicolore, cuprinsă de liniștea amiezii: Taj Mahal, palmieri decorați cu beculețe de Crăciun, chei muzicale argintii, dungi de zebră și un monstru din ghips cu ochi roșii, sclipitori. Nici unul dintre cluburi nu părea să fie deschis. Portarii și paznicii parcărilor, ce măturau mucuri de țigară și cioburi de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
forma petalelor de floare. - Yata-no-kagami! spuse negustorul În fața căruia se oprise Ștefănel. Deși nu cunoștea limba chineză, tânărul Înțelese că este vorba de cifra opt. O oglindă cu opt petale, lucrată fin, În argint. Lângă ea se aflau alte oglinzi decorate cu lamele sau cu paiete de aur. Mai departe se Înșirau oglinzi Înecate În lac transparent, multe lucrate În sidef incizat. Era un spectacol aiuritor, care transfera lumina dintr-o oglindă În alta și care prelua fragmente din mișcarea bazarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici o teamă de ridicol. Sufletul lui își uita învelitoarea trupească, și rezultatul era un fel de maimuță lirică. Mini aruncă asupra lui Rim o privire de ansamblu, începînd de la fruntea enorm lărgită de părul care, fără chelie, începea să o decoreze departe pe tigvă, blond închis cu fire lungi și grase, așa de periate că păreau lipite. Nasul cu două proeminențe, lung și subțire, mustața rară, din fire mâncate parcă de molii, pe gură cu rânjet neplăcut. Ochii albaștri miopi, subt
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
acea contaminare era dovedită, existența substanței spirituale-materiale era sigură. - Iți închipuiești, doctore, îi spunea, când va fi odată o societate de profilaxie a orgoliului. . . li voi da numele Măriei și dacă mă vei ajuta frumos în cercetările mele, te voi decora cu o floare violetă de butonieră, când voi strânge fonduri. - Numele dumitale! Numele dumitale îl punem! replica Rim, pe care floarea de butonieră îl captiva cu totul. Totuși conștiința savantului îl stăvilea oarecât. Nu o contrazicea, dar ofta amabil. Materializarea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca bază, Tacchini a încorporat și unele elemente din primul set, incluzând contraforturi și o turlă, o copie la scară redusă a unuia dintre turnurile catedralei Chartres. Apoi, cu ajutorul unui manual numit Elemente ale stilurilor arhitecturale, s-a apucat să decoreze structura cu roadele imaginației sale. Capete de balaur, urne, arcade islamice, dale Mugale smălțuite și numeroase copii ale statuilor grecești și romane; toate acestea și-au găsit locul în completarea clădirii. Nababul a fost încântat, a comandat fericit marmură de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o priveliște a dealurilor care-i taie răsuflarea. Pagină separată Khwaja-sara, hijra șef din Fatehpur, stă sub umbrar și privește peste parapetul trandafiriu al palatului, în jos, spre câmpurile uscate acum, iarna. Un chip ofilit, ridat, înfășurat într-un sari decorat cu fir de aur. Își face un paan după o rețetă ce pare complicată. În fața lui se află o tavă cu intarsii de alamă, pe care se găsesc ingrediente, fiecare în bolul său. Alege o frunză moale peste care presară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
într-un sari albastru de mătase. — Iar acum, zice Khwaja-sara, ești așteptat de niște domni care vor să te vadă. Vino. La lumina unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul oglinzilor care împodobesc orice suprafață plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ezită, amintindu-și consecințele lassi-ului pe care i-l administra Ma-ji. Dar văzând cuțitul din mâna lui Khwaja-sara, se hotărăște să-l bea. Asha are gust dulce-amărui, usturător. Deloc neplăcut. Camera chinezească nu este cum s-ar fi așteptat Pran, decorată cu porțelanuri, mătăsuri, imagini cu dragoni sau doamne cu umbreluțe delicate de soare. Nu are fereastră și este complet neagră. Pereții, podeaua, tavanul și cele câteva piese de mobilier sunt lăcuite sau vopsite în aceeași culoare sumbră. Un scaun simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Poți să pleci acum, orăcăie maiorul. A fost bine, băiete! Ține-o tot așa! — Poezie? sare diwan-ul. Ce vrea să spună copilul ăsta jegos? Pran începe să exemplifice: Băiatul stătea... Diwan-ul lovește cu pumnul în masă. În spatele lui, oglinzile încăperii decorate în stil baroc strălucesc malițios. — E vina ta! se repede spre fotograf. A fost o sarcină simplă. — Cum să fie vina mea? E a băiatului. Nu s-a străduit îndeajuns. Ce-a făcut cu tertipurile de la Agra? Ce l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să bea un pahar de ceai rece la invitația chaiwallah-ului, pentru ca apoi să se întoarcă repede, la momentul de dinaintea gloriei finale și s-o ia de la capăt. Nu se aseamănă cu nimic. Nimic pe lumea aceasta. Tânărul PC a fost decorat de Club (pentru zece sulițe bine țintite) încă de când era novice la Abbotabad. N-a câștigat niciodată Kadirul, a pierdut la mustață în favoarea unui individ de la Skinners, dar cel de-al doilea loc, pe care și l-a adjudecat, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
evident că aceasta îl consideră un tip impresionant și execută în jurul lui o spirală de plecăciuni, menite să indice deferență și plăcerea de a-l cunoaște. Muskett o ignoră, prea atent să-și afișeze disprețul față de felul în care este decorat sediul. Când i se oferă un loc în salonul din față refuză, spunând că dacă doamna Lovelock nu se supără, preferă să stea în picioare. Strâmbă din nou din gură cu dispreț, când revine Jonathan, încălțat cu o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]