KorAP: Find »[drukola/base=deliberat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...54 55 56 ...96 >

2,386 matches

Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387

în scopul acceptării ei. Ambele strategii evidențiază lumii drumul dinspre prezent către viitor. Istorie, teorii și metode Pentru a localiza abordarea nostră metodologică în cadrul spectrului larg de abordări posibile, este necesară o scurtă trecere în revistă. Trebuie să menționăm omisiunea deliberată a studiilor ce aparțin unui domeniu numit psihobiografie. Excludem acest domeniu pentru că se ocupă, în principal, cu personalitatea și relaționarea socială - fără să aducem acuze, ci drept o consecință logică a loialității față de cercetarea procesului creativ și a persoanei creative

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
notă de o nevoie care deja se face simțită și care, după toate probabilitățile se va intensifica. Reiese că aceia care aprofundează creativitatea trebuie să găsească noi metode de integrare a unor astfel de preocupări în lucrările lor. Concluzie Alegerea deliberată a metodei studiului de caz în special prin contrapoziție cu celelalte metode ridică dificultăți de ordin epistemologic. În continuare ne vom ocupa de trei dintre ele: locusul creativității, rolul cercetătorului, problema fidelității și validității. Locusul creativității Aprobând întrutotul că procesul

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
dovezi ale faptului că este nevoie de o cunoaștere profundă a domeniului ales înainte de a produce ceva nou. Următoarea întrebare este ce anume se petrece în acești ani de dezvoltare. Cercetările au demonstrat rolul numărului mare de ore de exersare deliberată, însemnând mii de ore pe parcursul multor ani, pentru a ajunge la un nivel superior de stăpânire a unor tehnici complexe (de exemplu, Bloom, 1985; Ericsson, Krampe și Clemens, 1993). În plus, s-a dovedit faptul că viitorii maeștri exersează la

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
contribuție semnificativă (regula celor 10 ani). Cea de-a doua cuprinde dovezi ale faptului că o mare parte din acest timp este dedicată integrării rezultatelor obținute deja în acel domeniu; activitatea la nivel superior apare doar după ani de exersare deliberată și intensă. În plus, există dovezi că persoanele care ating nivelul superior pot funcționa aproape de limita maximă a capacității umane, nu la un nivel intermediar, așa cum ne face să credem teoria tensiunii. Atingerea nivelului superior de funcționare în domeniile creative

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
această concluzie. Informații cantitative despre ceea ce se întâmplă în această perioadă ne aduc lucrările recente ale lui Ericsson și ale colaboratorilor lui (Ericsson și Charness, 1994; Ericsson, Krampe și Clemens, 1993), care au analizat rolul factorului numit de ei „exersare deliberată” în dezvoltarea competenței până la nivelul superior. Exersarea deliberată și atingerea nivelului superior de funcționare Exersarea deliberată constă într-o serie de activități concepute anume pentru a stăpâni mai bine o anumită tehnică (Ericsson et al., 1993). Printre acestea se numără

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
în această perioadă ne aduc lucrările recente ale lui Ericsson și ale colaboratorilor lui (Ericsson și Charness, 1994; Ericsson, Krampe și Clemens, 1993), care au analizat rolul factorului numit de ei „exersare deliberată” în dezvoltarea competenței până la nivelul superior. Exersarea deliberată și atingerea nivelului superior de funcționare Exersarea deliberată constă într-o serie de activități concepute anume pentru a stăpâni mai bine o anumită tehnică (Ericsson et al., 1993). Printre acestea se numără: aplicarea unor metode organizate, nu o activitate făcută

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
lui Ericsson și ale colaboratorilor lui (Ericsson și Charness, 1994; Ericsson, Krampe și Clemens, 1993), care au analizat rolul factorului numit de ei „exersare deliberată” în dezvoltarea competenței până la nivelul superior. Exersarea deliberată și atingerea nivelului superior de funcționare Exersarea deliberată constă într-o serie de activități concepute anume pentru a stăpâni mai bine o anumită tehnică (Ericsson et al., 1993). Printre acestea se numără: aplicarea unor metode organizate, nu o activitate făcută la întâmplare; implicarea unui îndrumător sau instructor, deși

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
situație și de propria activitate pe care le are cel ce studiază. Cu alte cuvinte, respectiva persoană poate să repete, sub supravegherea instructorului, acele părți din tehnică pe care trebuie să le îmbunătățească și apoi continuă să exerseze singur. Exersarea deliberată este analizată în contrast cu alte două forme de activitate: jocul și munca. Jocul este, desigur, desfășurarea unei activități de dragul ei. Multe persoane afirmă că, în copilărie, au început o anumită formă de activitate ca joc, dar apoi au trecut la exersare

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
ei. Multe persoane afirmă că, în copilărie, au început o anumită formă de activitate ca joc, dar apoi au trecut la exersare, când au început să ia în serios posibilitatea unei cariere în acel domeniu. Jocul nu are structura exersării deliberate și, prin urmare, nu poate aduce progrese sistematice. Munca implică realizare sau competiție, pentru o răsplată exterioară, și executantul trebuie să dea randament maxim. Prin urmare, munca nu oferă ocazii de exersare deliberată, deoarece aspectele problematice ale tehnicii nu pot

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
acel domeniu. Jocul nu are structura exersării deliberate și, prin urmare, nu poate aduce progrese sistematice. Munca implică realizare sau competiție, pentru o răsplată exterioară, și executantul trebuie să dea randament maxim. Prin urmare, munca nu oferă ocazii de exersare deliberată, deoarece aspectele problematice ale tehnicii nu pot fi izolate și repetate. De fapt, este de presupus că în această situație persoanele se străduiesc din răsputeri să evite problemele legate de tehnică. După părerea lui Ericsson, nu există, în fond, nici o

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
poate ajunge o persoană în cazul oricărei tehnici (Ericsson et al., 1993; vezi și Bloom, 1985). Există unele limite largi, stabilite de factorii genetici, dar, dacă persoana respectivă este capabilă să desfășoare acea activitate, atunci, cu suficient de multă exersare deliberată, poate să ajungă la cel mai înalt nivel de execuție. Totuși, această exersare trebuie să dureze ani la rând și necesită resurse vaste din partea viitorului maestru și a grupului care îl susține (de obicei, familia; vezi Bloom, 1985, și Feldman

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
această exersare trebuie să dureze ani la rând și necesită resurse vaste din partea viitorului maestru și a grupului care îl susține (de obicei, familia; vezi Bloom, 1985, și Feldman, 1986). Resursele implică timp și energie, precum și accesul la profesori. Exersarea deliberată cere mult efort din partea celui care învață, deoarece, pentru ca exersarea să fie eficientă, trebuie să-și concentreze toată atenția pe întreaga durată a ședinței. Aceasta limitează durata ședințelor; prin urmare, exersarea deliberată poate fi efectuată doar pe o perioadă limitată

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
timp și energie, precum și accesul la profesori. Exersarea deliberată cere mult efort din partea celui care învață, deoarece, pentru ca exersarea să fie eficientă, trebuie să-și concentreze toată atenția pe întreaga durată a ședinței. Aceasta limitează durata ședințelor; prin urmare, exersarea deliberată poate fi efectuată doar pe o perioadă limitată a zilei. Pentru a respecta programul de exersare, cel care învață trebuie să-și poată recupera forțele până la ședința următoare. Cercetările în care lungimea ședințelor de exersare a variat de la unu la

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
săptămână într-un jurnal toate activitățile. Interviurile cuprindeau evaluarea diverselor activități din punctul de vedere al importanței în carieră, al efortului necesar și al plăcerii oferite. În evaluările făcute, violoniștii au făcut distincții între activitățile legate de muzică, iar exersarea deliberată a fost considerată de maximă importanță, dar și foarte obositoare și neplăcută. Cântatul împreună cu alții a fost considerat mai plăcut și mai puțin anevoios decât exersarea deliberată, dar, în același timp, mai puțin important. Aceste rezultate se încadrează în structura

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
evaluările făcute, violoniștii au făcut distincții între activitățile legate de muzică, iar exersarea deliberată a fost considerată de maximă importanță, dar și foarte obositoare și neplăcută. Cântatul împreună cu alții a fost considerat mai plăcut și mai puțin anevoios decât exersarea deliberată, dar, în același timp, mai puțin important. Aceste rezultate se încadrează în structura elaborată de Ericsson și colaboratorii săi, care au presupus că exersarea deliberată este cea mai importantă în dezvoltarea unei tehnici, dar cu prețul unui mare efort. S-

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
neplăcută. Cântatul împreună cu alții a fost considerat mai plăcut și mai puțin anevoios decât exersarea deliberată, dar, în același timp, mai puțin important. Aceste rezultate se încadrează în structura elaborată de Ericsson și colaboratorii săi, care au presupus că exersarea deliberată este cea mai importantă în dezvoltarea unei tehnici, dar cu prețul unui mare efort. S-a descoperit și că violoniștii cu prestigiu mai mare petreceau mai mult timp exersând, dar și dormind. Aceasta confirmă ideea că exersarea este obositoare și

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
studiu, despre pianiști de nivel înalt, a confirmat concluziile trase din studiul despre violoniști. Mai mult, studiile citate de Ericsson et al. (de exemplu, despre scriitori) au arătat, de asemenea, că există limite ale capacității de a efectua o activitate deliberată care implică eforturi mari și că persoanele care au ajuns la cel mai înalt nivel al măiestriei funcționează aproape de propria limită. Aceste rezultate arată că „prea multă exersare” nu pare să împiedice succesul. În domeniile studiate de Ericsson și colaboratorii

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
nevoia de creativitate este mai evidentă (de exemplu, sculptură, neurologie și matematică față de tenis, înot și cântatul la pian), tiparul anilor de pregătire s-a regăsit în toate. Problema creativității S-ar putea aduce obiecția că cercetarea pe tema exersării deliberate nu este relevantă pentru studiul creativității, deoarece unele domenii, cum sunt interpretarea muzicală sau sportul, implică un nivel minim de creativitate. Totuși, așa cum am arătat puțin mai sus, mai multe dintre domeniile cercetate de Bloom și colaboratorii lui (Bloom, 1985

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
pentru realizările creative. Exersarea și creativitatea în activitatea compozitorilor Cine a compus primele șapte concerte pentru pian ale lui Mozart? Analiza modului în care a compus Mozart concertele pentru pian și orchestră ne oferă o dovadă a faptului că exersarea deliberată este importantă pentru a progresa în arta compoziției. Așa cum am spus mai devreme, prima capodoperă a lui Mozart identificată ca atare de Hayes (1989) a fost Concertul pentru pian nr. 9, K. 271. Lucrarea a fost compusă după mai mult

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
declarată capodoperă. Acest tipar al evoluției arată că experiențele muzicale timpurii ale lui Mozart au implicat cunoașterea lucrărilor altora și, probabil, folosirea lucrărilor predecesorilor ca model de rezolvare a anumitor probleme componistice. Această activitate ar putea fi apreciată ca exersare deliberată, efectuată sub îndrumarea tatălui lui Mozart, muzician destul de cunoscut, care poate fi considerat profesor-maestru. În plus, deoarece Mozart era și pianist, a interpretat, probabil, aceste lucrări în concerte, ajungând să le cunoască și mai bine. Un tipar similar apare în ceea ce privește

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
s-a făcut înainte (chiar pe ceea ce noi am făcut înainte), am fi condamnați la eșec de la bun început. Totuși, și în acest domeniu, capacitatea creativă apare abia după ce cunoaștem profund ceea ce s-a făcut deja, tot sub forma exersării deliberate. Interpreții de jazz, chiar și cei care au ajuns la cel mai înalt nivel al virtuozității și sunt celebri, afirmă că învață să cânte din înregistrări, executând, notă cu notă, bucățile solo ale maeștrilor din generațiile precedente (Berliner, 1994; Kernfeld

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
o făceau. Nu există informații amănunțite despre programul efectiv de exersare al formației Beatles, dar ne putem face o impresie despre activitatea lor urmărind concertele. Cu toate că Ericsson și colaboratorii săi (1993) au făcut distincție între spectacol (ca muncă) și exersarea deliberată, această diferențiere s-ar putea să nu fie prea clară în cazul Beatles. Se pare că ei au folosit concertele de la început ca ocazii de a-și îmbunătăți execuția, pe lângă exersarea deliberată și repetițiile pe care se poate să le

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
făcut distincție între spectacol (ca muncă) și exersarea deliberată, această diferențiere s-ar putea să nu fie prea clară în cazul Beatles. Se pare că ei au folosit concertele de la început ca ocazii de a-și îmbunătăți execuția, pe lângă exersarea deliberată și repetițiile pe care se poate să le fi făcut în alte momente (Lewisohn, 1992, p. 23). În concerte, ei cântau de mai multe ori același cântec, având astfel ocazia să rezolve problemele de interpretare ca grup și să-și

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
eds.), The nature of insight (pp. 365-396), MIT Press, Cambridge, MA. Ericsson, K.A., Charness, N. (1994), „Expert performance: Its structure and acquisition”, American Psychologist, 49, pp. 725-747. Ericsson, K.A., Krampe, R.Th., Clemens, T.-R. (1993), „The role of deliberate practice in expert performance”, Psychological Review, 103, pp. 363-406. Eysenck, H.J. (1993), „Creativity and personality: Suggestions for a theory”, Psychological Inquiry, 4, pp. 147-178. Feldman, D.H. (1986), Nature’s gambit: Child prodigies and the development of human potential, Basic, New York

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
au sugerat că creativitatea și inteligența pot fi complet diferite din cauza efectelor exersării (Ericsson, 1996; Ericsson și Faivre, 1988; Ericsson, Krampe și Tesch-Römer, 1993). Conform acestei concepții, înalta calificare de orice fel, inclusiv cea creativă, apare ca rezultat al exersării deliberate, efectuată de cei care se străduiesc să-și îmbunătățească rezultatele. Prin urmare, înalta calificare creativă nu este, de fapt, o aptitudine, ci un rezultat al exersării deliberate într-un anumit domeniu și, mai ales, în desfășurarea unei activități creative într-

[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]