3,498 matches
-
bizarerii, deplasarea intereselor obișnuite către alte direcții etc.); d) modalitatea „schimbării personalității” bolnavului de la starea de normalitate către o „configurație clinico-psihiatrică” specifică prin apariția unor tulburări clinice net manifestate și organizate specific într-o formă sau „tablou clinic” (depresie, halucinații, delir, crize epileptice etc.); e) tipul de evoluție clinică a bolii (acut, continuu și progresiv sub formă de episoade clinice intermitente, cu evoluție ciclică-periodică, crize paroxistice cu intervale libere intraaccesuale etc.); f) modul de prezentare al bolnavului la medic (la cererea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prin asonanță, monoideism etc.; - imaginile mintale: șterse, confuze, imprecise sau bogate, derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate cu halucinații etc. e) Tulburările de memorie ale bolnavilor pot lua următoarele aspecte psihopatologice: - tulburări de evocare mnezică imediată sau a unor evenimente anterioare, depărtate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
confuze, imprecise sau bogate, derulare panoramică, impresii de stranietate etc.; - idei delirante: sistematizate tematic (de grandoare, de persecuție, ipohondriace, mistice, erotice, de transformare corporală etc.) sau nesistematizate tematic, difuze, incoerente, cu tonalitate tristă (delir melancolic) sau cu tonalitate exaltat-pasională, euforică (delir de expansiune), idei delirante, simple sau unice, asociate cu halucinații etc. e) Tulburările de memorie ale bolnavilor pot lua următoarele aspecte psihopatologice: - tulburări de evocare mnezică imediată sau a unor evenimente anterioare, depărtate în timp; - amnezii lacunare, anterosau retrograde; - dismnezii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
temută și ascultată. Luciditatea vizionară a profeților Vechiului Testament, precum și extazul tenebros al profeteselor oracolului de la Delphi sau al sibilelor romane, sunt „semne” trimise oamenilor de divinitate, cărora aceștia trebuie să se supună și pe care trebuiau să le urmeze. „Delirul profetic” se întemeiază la originea sa, ca act cultural, credința că reprezintă o „voce divină”, un „avertisment” dat oamenilor de către divinitatea percepută ca instanța de supremă „cenzură”. De fapt, totul este o vastă „proiecție colectivă” a pulsiunilor acumulate într-o
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ale lui S. Freud. Astăzi, rolul inducției sugestive, al contagiunii psihice prin sugestie, imitație etc., este bine cunoscut și i s-au consacrat studii numeroase și de o importanță deosebită. Patologia psihiatrică cunoaște de multă vreme acele forme specifice de „delir indus” care apare în cazul a două persoane, de regulă a unui cuplu, în care o persoană dominantă, delirantă, reușește să inducă celelalte, dominată de aceasta, propriile sale idei delirante. Același lucru se poate spune despre efectul sugestiei și în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o reprezintă iluziile sosiilor descrise de Capgras, care constau în atribuirea de către bolnav a aceleiași identități mai multor persoane care nu seamănă, fizic între ele sau care se aseamănă foarte puțin. Aceste tipuri de iluzii sunt întâlnite în schizofrenia paranoidă, delirurile sistematizate halucinatorii, sindroamele maniacale, sindroamele depresive. b) Iluziile auditive, constau în a identifica diferite zgomote cu sunete de alta natură. Ele apar în cursul parafreniei, în schizofrenia paranoidă și în melancolie. Iluziile auditive trebuie deosebite de interpretările delirante și de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
temporale, leziuni ale hipocampului, tumori ale lobului temporal; d) Iluziile, tactile sau cenestezice privesc simțul extern și pe cel intern, visceral, fiind iluzii raportate la propriul nostru corp. Ele se întâlnesc în cursul evoluției parafreniilor, al schizofreniei paranoide, precum și în delirurile ipohondriace; e) Iluziile de transformare ale schemei corporale sau a „imaginii de sine” sunt percepții anormale ale imaginii propriului corp, totale sau parțiale. Ele au o extrem de mare varietate și nuanțare. Acest tip de iluzii sunt întâlnite în următoarele situații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
auditive comune, de tipul unor sunete precise; c) halucinații auditive verbale reprezentate prin cuvinte, fraze sau dialoguri; d) după conținut, halucinațiile auditive pot fi: favorabile, nefavorabile, imperative, episodice, continue. Halucinațiile auditive apar cel mai frecvent în aura epileptică, în cursul delirurilor toxice sau infecțioase, în melancolie, parafrenie sau la surzi. 2) Halucinațiile vizuale sunt legate de percepția patologică vizuală a unor obiecte absente din realitatea externă. Acestea pot fi de următoarele feluri: a) halucinații vizuale elementare de tipul fotoamelor; b) halucinații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tonalitatea afectivă, pot fi plăcute, neplăcute sau terifiante; f) halucinațiile vizuale pot apare la adormire (hipnagogice) sau la trezirea din somn (hipnapompice). Halucinațiile vizuale pot fi întâlnite în următoarele situații patologice: migrenă oftalmică, leziuni occipitale, temporale sau pedunculare, sindroamele confuzionale, delirul alcoolic, intoxicațiile cu plumb, atropină, mescalină, în cursul evoluției clinice a schizofreniei, în delirul mistic și în PGP. 3) Halucinațiile gustative și olfactive sunt mai rare ca frecvență și ele se asociază, de regulă, cu stările delirante, fiind deosebit de greu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
adormire (hipnagogice) sau la trezirea din somn (hipnapompice). Halucinațiile vizuale pot fi întâlnite în următoarele situații patologice: migrenă oftalmică, leziuni occipitale, temporale sau pedunculare, sindroamele confuzionale, delirul alcoolic, intoxicațiile cu plumb, atropină, mescalină, în cursul evoluției clinice a schizofreniei, în delirul mistic și în PGP. 3) Halucinațiile gustative și olfactive sunt mai rare ca frecvență și ele se asociază, de regulă, cu stările delirante, fiind deosebit de greu de diferențiat de acestea. Ele pot avea un caracter agreabil sau dezagreabil. Sunt întâlnite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apărea în stările toxice, în cursul intoxicațiilor cronice cu alcool sau cocaină și la bolnavii schizofrenici. 5) Halucinațiile interoceptive și proprioceptive interesează sfera viscerală sau genitală. Au un caracter imprecis, fiind resimțite ca niște stări cenestezice difuze, uneori ca un delir de posesiune sau sunt semnalate în cursul sindromului Cottard. 6) Halucinațiile polisenzoriale, nu sunt modalități rare și ele se caracterizează din punct de vedere psihopatologic prin asocierea mai multor modalități de halucinații prezente simultan la același bolnav psihic. Asupra mecanismelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în confuzia mintală în legătură cu tulburările stării de conștiință. Acest aspect mai poate fi întâlnit și în stadiile de debut ale PGP, în oligofrenii, stările demențiale, melancolie și schizofrenie. O exagerare a atenției este semnalată în cursul crizelor de excitație maniacală, delirurile sistematizate, stările ipohondriace, ideile obsesive. Tulburările de orientare Orientarea este capacitatea unei persoane de a se adapta sau integra în toate situațiile vieții, generale sau particulare, în raport cu timpul, spațiul și propria sa persoană. Orientarea este o aptitudine psihică legată de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de dezorientare raportate la propria sa persoană. Tulburările de orientare sunt deosebit de frecvente în următoarele situații patologice: oligofrenie, în cursul evoluției clinice a demențelor presenile și senile, în psihosindroamele organice cerebrale, în cursul tulburărilor stării de conștiință vigilă (stări crepusculare, delir, epilepsie), în cursul tulburărilor de memorie. Tulburările de conștiință În psihologie conștiința se definește ca fiind starea dintr-un moment dat a sumei de informații pe care le cuprinde psihicul în conformitate cu care spiritul le ordonează sau se lasă ordonat de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trei niveluri psihologice ale proceselor mnezice, care exprimă, de fapt, nivelurile de evoluție, dar și pe cele de disoluție ale acesteia. Ele sunt următoarele: a) memoria senzorio-motorie privind amintirile elementare ale senzațiilor și mișcărilor; b) memoria autistă raportată, la vise, delir, cu un caracter strict personal și care exprimă o funcție a inconștientului; c) memoria socială, caracterizată prin „conduita recitării” (P. Janet) implicând o ordine rațională și o concepție socială asupra timpului, inseparabilă de categoriile logice. Aspectele psihopatologice Tulburările de memorie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specifică persoanelor cu deficiențe de intelect (debili mintali și imbecili), precum și la bolnavii cu stări demențiale. b) Exagerarea imaginației apare de regulă în cazul stărilor de excitație euforică din cursul crizelor maniacale, în beția alcoolică, dar în special în cursul delirurilor. c) Fabulația este tulburarea psihopatologică constând în construcția de evenimente semnificative și în credința bolnavului în realitatea acestor evenimente imaginare elaborate de el. d) Mitomania este construcția imaginară a bolnavului prin care acesta modifică sau înlocuiește voit realitatea existentă în virtutea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fie rezultatul unei regresiuni infantile (debili, isterici, sociopați), fie o formă particulară de fabulație. E. Dupré consideră tendința la mitomanie ca fiind o trăsătură specifică a „construcției patologice” pe fondul căreia se dezvoltă o structură mintală de tip isteric, un delir de imaginație, presbiofrenia sau sindromul Korsakow. 4) Gândirea xenopatică Aceasta reprezintă o tulburare particulară de gândire grupând toate fenomenele psihopatologice parazitare de adiție sau de inhibiție resimțite de un individ, dar pe care acesta nu le recunoaște ca venind din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
perplexitate fără obiect, impresia de stranietate; c) automatism perceptiv: zgomote, cuvinte fără semnificație, cifre, aluzii și insulte la adresa bolnavului etc.; d) automatismul de activitate: constă în formularea unor ordine sau decizii impuse, gesturi forțate, gesturi inhibate, automatism verbo-motor sau grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse în grupa stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire și procesele psihice înrudite (reprezentarea, intuiția, expresia, percepția). Ideea delirantă este cea care se opune realității șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grafic. Delirul Falsele interpretări patologice sunt cuprinse în grupa stărilor delirante. Acestea cuprind tulburările de gândire și procesele psihice înrudite (reprezentarea, intuiția, expresia, percepția). Ideea delirantă este cea care se opune realității șocând evidența faptelor. Este destul de greu de delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delimitat delirul în raport cu o trăire normală, sau cu alte manifestări psihopatologice. Acesta poate apare în cursul evoluției clinice a unor variate boli psihice, în special în cazul schizofreniei, a prihozelor organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau convingerile ireale ale bolnavului. Importante din punct de vedere psihopatologic sunt trăirile acestor bolnavi, relațiile care se stabilesc între delir și Eul acestora. În această privință sunt admise următoarele situații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
organice acute, psihozelor delirante cu evoluție îndelungată, melancoliei. Pentru diagnosticarea delirului nu sunt suficiente numai aspectele externe, formale, concepțiile false sau convingerile ireale ale bolnavului. Importante din punct de vedere psihopatologic sunt trăirile acestor bolnavi, relațiile care se stabilesc între delir și Eul acestora. În această privință sunt admise următoarele situații: - un tip de reacție particulară a Eului (Gruhle); - interpretări false, anormale (Jaspers); - falsuri patologice în legătură cu Eul (Kehrer). Fenomenele delirante trebuie considerate ca atare în momentul în care conștiința subiectivă a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sa apară și în viața unei persoane sănătoase. În felul acesta pot apare numeroase „impresii false” care să ducă la „interpretări delirante”. Un lucru însă îi deosebește pe cei sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se manifeste din momentul în care individul nu mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sănătoși de bolnavii deliranți și anume, relațiilor lor cu lumea. Caracteristicile delirului, din punct de vedere psihopatologic, sunt următoarele: - prezintă o contradicție internă; - are o ireductibilitate funciară; - este expresia desocializării gândirii morbide; - natura autistă; - verbalismul special al formei de exprimare. Delirul începe să se manifeste din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a-l putea învinge, acesta transformându-se în convingere, iar individul devenind prizonierul său, este incapabil de a se putea desprinde de acesta. Din acest
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
să se manifeste din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a-l putea învinge, acesta transformându-se în convingere, iar individul devenind prizonierul său, este incapabil de a se putea desprinde de acesta. Din acest moment delirul devine incorigibil. Delirul este rezultatul unei transformări psihopatologice a gândirii care sfârșește prin a transforma întreaga personalitate, activitate și conduită a bolnavului respectiv. Ceea ce caracterizează delirul nu este faptul ca e este neinteligibil pentru ceilalți oameni din punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
din momentul în care individul nu mai dispune de critică pentru a-l putea învinge, acesta transformându-se în convingere, iar individul devenind prizonierul său, este incapabil de a se putea desprinde de acesta. Din acest moment delirul devine incorigibil. Delirul este rezultatul unei transformări psihopatologice a gândirii care sfârșește prin a transforma întreaga personalitate, activitate și conduită a bolnavului respectiv. Ceea ce caracterizează delirul nu este faptul ca e este neinteligibil pentru ceilalți oameni din punct de vedere logic, ci faptul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
prizonierul său, este incapabil de a se putea desprinde de acesta. Din acest moment delirul devine incorigibil. Delirul este rezultatul unei transformări psihopatologice a gândirii care sfârșește prin a transforma întreaga personalitate, activitate și conduită a bolnavului respectiv. Ceea ce caracterizează delirul nu este faptul ca e este neinteligibil pentru ceilalți oameni din punct de vedere logic, ci faptul că bolnavul îl acceptă ca real, autentic, ca pe o certitudine care nu poate fi schimbată cu nimic, mai cu seamă că în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]