27,984 matches
-
totul banală, iar dimensiunile lor vor fi fiind, de asemenea, neînsemnate În raport cu ale noastre, Încît să trecem pe lîngă ei fără să-i vedem, ba chiar să lucrăm alături, sau să-i mîncăm din greșeală, ceea ce le ar leza sentimentul demnității și i-ar determina să se răzbune. Dar, pe de altă parte, experiența militară și bunul-simț Îi șopteau insistent că niște bacterii n-ar putea să taie gîtul unui soldat american, decît dacă ar fi ajutate de oameni dotați cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
condiția ca din asta să iasă ceva bani. Ceea ce maiorul nu bănuia Însă, cu toată perspicacitatea lui, era că pe doctor Îl plictisea la culme sarcina primită de la Nut și Feder, de a le hrăni pisicile. I se părea sub demnitatea lui și mult prea departe de ambițiile științifice cu care pornise la drum. Perspectiva realizării telepatiei totale și a transferului de memorie se Îndepărta cu fiecare nouă zi În care trebuia să le ducă sacoșele cu resturi de alimente, sustrase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dezmințire. Totuși, despre ce e vorba? Înainte de a răspunde propriu-zis la Întrebare, Împăratul oftă din tot sufletul. — Întrebarea dumneavoastră atît de sinceră Îmi ușurează, Într-un fel, misiunea, spuse. Nu știam cum să vă abordez pentru a nu vă leza demnitatea de militar. Totuși, un cetățean american a fost implicat În crima oribilă despre care vorbesc toate ziarele, posturile de radio și televiziunea. Este vorba, din cîte mi s-a spus, chiar de soția unuia dintre ofițerii aflați sub comanda dumneavoastră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pretențiile lui n-a mai rămas nimic. Ce-i drept, l-am luat și eu mai tare, l-am certat un pic, i-am amintit de cîte ori Îi dădusem bani și nu mi-i Înapoiase, am făcut apel la demnitatea lui, iar cînd i-am amintit de iluziile adolescenței noastre, s-a apucat de bocit; mai Întîi În șoaptă și fără curaj, numai cît Își trăgea din cînd În cînd mucii. M-am alarmat, neștiind ce s-a Întîmplat, l-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fițuicile, paginile de ziar, listele colorate, prinse la colțuri cu ace de gămălie. Citate din Marx și Lenin bătute la mașină, fotografii cu muncitoare în timpul lucrului în mijlocul atelierelor Tricotajul. Nu mai puteau trăi într-o asemenea mizerie, sub limita oricărei demnități umane, a început să-i explice. Toți cei care știau despre ce era vorba se întrebau ce-i trebuia lui să intre într-un joc atît de riscant, nu avea tot ce-și dorea, nu era Bătrînul destul de influent, nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Liberal și Partidul Național Țărănesc, vor ieși din nou la lumină după aproape o jumătate de secol, regele Mihai își va face într-un fel sau altul apariția în prim-planul vieții politice și sociale. Armatei îi va fi redată demnitatea și tradiția care i-a fost furată, Diplomația va apuca într-o cu totul altă direcție și va răspunde altor orientări de politică externă. Alegerile vor fi libere, se va pune punct sistemului de votare dirijat de PCR, în urma căruia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cauți ghinturile alea care trebuiau să-ți înșurubeze glonțul în piept. Tu însă habar n-aveai nici cîte cartușe îți rămăseseră în încărcător, ai făcut-o de mîntuială, ca să te speli pe mîini și să scapi repede, fără pic de demnitate. Ce ironie a sorții că numai pe Cap de Piatră, omul cu care aveai afinități, l-ai luat prin surprindere. Nu vă ieșise manevra, dar el n-a vrut să înțeleagă asta nici cînd tu deja erai rece. Asta-i
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rost asemenea cuvinte grele. -Taci dracului, arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
arătare afurisită! Din cauza voastră ne arată curul toată Europa. -Păi tocmai spuneai că vine peste noi. Dacă ne arată ce spuneai, de ce mai vine? -Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-Vine să ne dea o lecție de maturitate politică și demnitate umană, pocitanie. Maturitate politică, zici? Demnitate umană? Antoniu Își pipăie buzunarul paltonului, În care a aruncat cei doi bănuți amărâți. Și ce, eu Împiedic politica să fie matură? Împiedic demnitatea să fie umană? N-au decât să fie mature și umane cât or pofti! Dar ascultă la mine: cerșetorii nu dispar cu una cu două! Să știi dom-le: eu sunt un vagabond care a citit vreo două mii de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
boli mintale la marginea unei păduri de pini, și-ți vei dicta memoriile, unei infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune Europeană va fi ca o mamă pentru noi. Își va descheia bluza și ne va da să sugem lapte de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să știu că stau lângă unul care a omorât, am acceptat că trebuie să ai parte măcar la bătrânețe de cineva cu mintea așa mai luminată, dar să te plictisești de istorisirile mele, mi se pare o gravă ofensă adusă demnității de om care a citit atâtea cărți...,, Kawabata izbucnește În râs și fumul de țigară se Împrăștie În Încăpere ca bătut de suflul unei pale de vânt. -Tu nu pricepi, că eu, Înafară de câteva pagini din Biblia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fi Întâmplat, nimic din existența ei materială nu ar fi fost clintit nici măcar cu un deget. De aceea Îi dădea libertatea să-și facă ori de câte ori avea nevoie propriul program, nu-l sâcâia cu Întrebări inutile și se bucura cu multă demnitate de avantajele unei vieți Îndestulate și de calitatea ei de mamă pe care o credea cel mai important lucru de pe lume. Trecuseră câteva săptămâni și dragostea lui Ben creștea În intensitate ca un strigăt de ajutor. Fata blondă se prostitua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu mai citești ziarele? Îl Întreabă vânzătoarea. Ce curat ești astăzi! Nu cumva a dat norocul peste tine și te-ai Însurat? -Nu râde, mărită prințesă a cotidianelor, nu râde de un bătrân jalnic și ipocrit care-și suportă cu demnitate condiția de cloșard numai ca să profite de voi, bieții concetățeni. Va veni o vreme când noi, ce-i care stăm cu mâna Întinsă așteptând ca mila celor din jur să rodească În palmele noastre nespălate, va trebui să dăm socoteală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În acest loc părăsit de civilizație și, de aceea, năvala oamenilor, a avut forța unui uragan și vuietul vântului. Antoniu a asistat de pe margine la acest ,,cataclism,, , a Încercat chiar să potolească ,,furtuna,, , a făcut apel la calm și la demnitate, strigând că Dumnezeu are grijă de toți, dar vuietul a crescut paroxistic, iar păruielile și călcatul În picioare, s-au consumat fără să țină cont de etichete și de rugămințile Înlăcrimate ale celor trei mesageri. Mașina din burta căreia fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să duc viața de vagabond, am Înlăturat din ea două lucruri, care făceau din mine un bărbat Întreg: rușinea de-a nu munci, pentru a-mi câștiga existența și apropierea fizică de femei. În momentul În care am devenit cerșetor, demnitatea mea, onoarea, s-au dus naibii. Am câștigat totuși ceva: mă concentrez mai mult asupra mea. Și acum, după atâția ani trăiți cu mâna Întinsă, Îmi Înfrânez pe cât pot rușinea de-a cerși, purtându-mă cu cei cărora le pretind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pleacă, nu Înainte de-a scoate din gâtlej, un lătrat scurt. Antoniu se apleacă din nou asupra caietului... Anticarul din Piața Sfantul Gheorghe, era bătrân ca și cei care-i aduceau cărți, vestigii ale unor biblioteci cândva Înfloritoare, străjuind cu demnitate pereții caselor. În vitrina prăvăliei, se aflau tomuri deschise, cu file Îngălbenite de la soarele care bătea vara În ele și pline de musculițe moarte, pe care bătrânul anticar nu le culesese, de parcă ar fi conservat un spațiu arheologic. Pe bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uitat la ea. Mai avea puțin și izbucnea în plâns, avea fața secătuită și uscată, ca un obiect ce a stat mult timp în bătaia vântului; dar mai era acolo, în încercarea ei de a se stăpâni, un dram de demnitate emoționantă. Încă nu puteam să o cred, nu puteam să cred că aveam de-a face cu ceva ce nu putea fi înlăturat prin forța naturală a voinței mele. Am rostit calm: — Ești într-o stare de surescitare, dragostea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității și rațiunii mele. „Ei” mă lăsaseră gol pușcă. Acum speram să-mi recompun o jalnică aparență de respect de sine jucând, în fața lui Rosemary și Alexander, rolul soțului înșelat. Exprimat mai simplu, aveam nevoie de timp ca să mă pot gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
aura comuniunii lor tulburate. Am intrat și eu după Honor Klein. În clipa aceea s-a întâmplat un lucru ciudat. Când m-am întors și am privit-o, părea transfigurată. Fără paltonul greoi părea acum mai înaltă, mai plină de demnitate. Dar ceea ce m-a izbit a fost expresia ei. Rămăsese în cadrul ușii, extrem de palidă, cu ochii țintă la perechea aurită de lângă foc și capul dat mult spre spate; pentru o clipă mi s-a părut a fi asemeni unui căpitan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de clipa de putere. Astăzi însă vedeam cu multă claritate că acesta nu era decât un vis amăgitor, apanajul searbăd al rolului meu de victimă perfectă. Nu puteam face nimic; adică tot ceea ce puteam face era să-mi joc cu demnitate rolul care mi se atribuise - acela de a fi rațional și caritabil; un rol ale cărui merite, nu prea numeroase, probabil aveau să scadă pe măsură ce calitățile mele de persoană rațională și caritabilă vor deveni lucruri de la sine înțelese și acceptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
va ieși la lumină sentimentele vor fi mai puternice și mai pure, iar acest lucru chiar s-ar fi putut întâmpla dacă mi s-ar fi îngăduit să o dezvălui când și cum aș fi crezut eu de cuviință, cu demnitate și cu seninătate. Dar felul în care fusesem judecat de către Palmer și Antonia, felul în care mi se aruncase totul în față de parcă ar fi fost o crimă, fiind în același timp alinat și alintat în imaginația lor nespus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei ar fi trebuit să-mi liniștească temerile. Era mult prea preocupată de propria ei persoană, de dorința de a fi corectă, de a păstra - așa cum numai tinerii o pot face, fără pic de milă, într-un moment ca acela - demnitatea afirmațiilor precise. Cred că ar trebui să plec, rosti ea. Vii cu mine, Martin, sau mai rămâi? Drept să-ți spun, nu mă interesează ce faci. A fost foarte amabil din partea dumneavoastră că m-ați invitat, spuse ea adresându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Simțeam și exasperarea lui Georgie, fiecare nuanță a acestei trăiri precum și izolarea ei de om atent la detalii. În același timp mă revolta reacția ei, modul ei de a judeca lucrurile - precaut, scrupulos și, în maniera ei personală, plin de demnitate. Trebuia să mă despart de Georgie, dar trebuia să mă întorc la Antonia. Am dus-o pe Georgie acasă cu mașina. N-am vorbit, eram epuizați. Când am intrat în apartament m-a întrebat dacă nu vreau să mănânc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rău, Martin. Rămas-bun! Se înclină, către Georgie de data aceasta, și ieși din cameră. Am închis ușa după el. M-am apropiat de Georgie și am plesnit-o peste față cu toată palma. Ea făcu un pas înapoi, cu multă demnitate, și toată fața i se aprinse. N-o mai lovisem niciodată la mânie. Se întoarse cu spatele la mine și spuse cu glas încărcat de emoție: — A început domnia groazei. Am prins-o de umeri și am întors-o către mine. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]