2,176 matches
-
ale evitării confruntării militare prudența în afacerile externe este o constantă a realismului clasic reprezentat, de exemplu, de Hans Morgenthau. Bipolarismul Războiului Rece, de exemplu, poate fi considerat unul dintre factorii sistemici cu o influență covârșitoare asupra absenței războiului între democrații în ultima jumătate a secolului XX. Conform acestei linii argumentative, democrațiile occidentale au cooperat și s-au abținut de la atacul reciproc într-un efort colectiv de a îngrădi și, eventual, de a reduce pericolul reprezentat de comunism. Din moment ce formarea zonei
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
Michael Williams, care atrage atenția asupra rolului percepției subiective și al proceselor de construire a identității în funcționarea logicii pacifismului democratic: Teoria conform căreia democrațiile nu inițiază război împotriva altor democrații este fundamentată pe pretenția recunoașterii reciproce a democrațiilor ca democrații și, dincolo de aceasta, este condiționată de acțiunea ambelor părți în conformitate cu această recunoaștere. Concluzii Prima concluzie cu care am putea încheia se referă la cauzele războiului. Dacă într-adevăr natura regimului politic intern are consecințe în direcția reducerii (democrație) sau accentuării
Teza pacifismului democratic. In: RELATII INTERNATIONALE by Daniel Biró () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1525]
-
constituire a Prtidului Social Democrat al Muncitorilor din România; inițiativa Cercului Muncitorilor din București, a unui grup de inițiativă alcătuit din: Alexandru Ionescu, C. Mille, V.G. Morțun și Alexandru Bacalbașa. Acest eveniment s-a desfășurat la 2 mai 1892 Social democrații români aveau un cult pentru luna mai, fiindcă ziua muncitorilor era chiar în prima zi a acesteia. După acest prim pas către constituirea partidului, în februarie 1893, a aparut un manifest cu un titlu mobilizator: ”Către organizațiile Partidului Muncitorilor din
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
unde principalii combatanți erau armatele română și rusă împotriva celei germane. Victoriile de la Mărăști, Mărășești și Oituz n-au putut să schimbe situația României, mai ales datorită evenimentelor din Rusia, unde revoluția bolșevică va instaura puterea sovietelor. Socialiștii și social democrații din România au fost primii care s-au bucurat de această schimbare de regim politic în marea țară de la răsărit. Revoluționarii români au avut ca centru principal orașul Odessa, începând cu toamna anului 1917. Aici, vor activa, în cadrul unui comitet
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
zi , detasându-se un grup destul de numeros, cel al Zimmerwaldienilor, care se vor detașa după 1919 de dispozițiile Moscovei. Nu întâmplător, conducătorii Komintenrului numeau pe cei din acest grup ca ”reprezentanți ai Internaționalei falimentare” Despre atitudinea antirăzboinică a socialilor și social democraților vorbesc articolele publicate în ziarele și revistele de stânga. Cel mai important cotidian al Partidului Social Democrat, ”România muncitoare”, își va schimba numele în ”Jos războiul!” În paginile acestui cotidian erau publicate articole, cu vădit caracter antirăzboinic. Într-un articol
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
încordare și de concurență, este opera nimicitoare și neînlăturabilă a exploatării capitaliste” Articolul, pe lângă mesajul său antirăzboinic, are și conotațiile luptei de clasă. Mulți istorici români, care s-au remarcat după evenimentele dramatice din 1989 afirmă că socialiștii și social democrații români erau împotriva eliberării teritoriilor aflate sub dominație străină, lucru ce nu este conform cu realitatea. Chiar dacă unelteau împotriva orânduirii de stat, unii socialiști se pronunțau pentru înlăturarea dominației străine și eliberarea acestor teritorii. Cristian Rakovski, unul dintre cei mai înfocați
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
neutralitatea”. Manifestații împotriva războiului și a unei eventuale intrări a României în luptă, alături de unul dintre cele două blocuri militare, s-au desfășurat în multe orașe ale țării precum: București, Brăila, Galați, Iași, Ploiești, Turnu - Severin, Buzău, Botoșani. Indignarea social democraților români este îndreptățită în anul 1915, când socialiștii germani vor vota creditele de război, lucru ce arată adeziunea acestora la dezlînțuirea și escaladarea conflagrației. Este adevărat, nu toți socialiștii germani s-au pronunțat pentru acest vot pozitiv. Un exemplu de
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
un miting balcanic , la care va participa și Ecaterina Arbore, membră a P.S.D. acest eveniment va avea loc la 1 martie 1915 și va fi organizat de socialiștii bulgari, în frunte cu Dimităr Blagoev. La rândul lor, socialiștii și social democrații români vor organiza la 1 mai 1915 o mare manifestație de solidaritate cu confrații lor din Peninsula Balcanică, elaborând și un manifest în care se spunea că: ”burghezia din toate țările își închipuie că a putut îngenunchea socialismul, silindu-l
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
simpatie față de manifestanții gălățeni, cărora li s-a răspuns cu gloanțe din partea autorităților. În perioada 1916 - 1918, în care România a fost angrenată în război, având de suportat și ocupația germană în două treimi din suprafața sa, socialiștii și social democrații , cu toate restricțiile impuse de ocupant, au desfășurat acțiuni, uneopri clandestine, în vederea soluționării unor probleme stringente ale clasei muncitoare. Cu toate că s-au pronunțat împotriva războiului, liderii celor două partide muncitorești vedeau în acțiunile militare de pe Frontul de Răsărit un mod
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
și datează încă de la sfârșitul sec al - XIX - lea, când în marea țară de la răsărits-a organizat, în 1898, Partidul Muncitoresc Social Democrat din Rusia (P.M.S.D.R.), cu organul său de presă ” Iskra” (Scânteia). În capitolul următor voi prezenta relațiile dintre social democrații și socialiștii români cu omologii lor din Rusia. CAPITOLUL AL - XIII - LEA LEGĂTURILE DINTRE SOCIAL DEMOCRAȚIA ROMÂNĂ ȘI CEA RUSĂ ÎNTRE 1883 șI 1918 Între socialiștii și social democrații români și cei din Rusia s-au stabilit relații încă de la
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
presă ” Iskra” (Scânteia). În capitolul următor voi prezenta relațiile dintre social democrații și socialiștii români cu omologii lor din Rusia. CAPITOLUL AL - XIII - LEA LEGĂTURILE DINTRE SOCIAL DEMOCRAȚIA ROMÂNĂ ȘI CEA RUSĂ ÎNTRE 1883 șI 1918 Între socialiștii și social democrații români și cei din Rusia s-au stabilit relații încă de la sfârșitul secolului al - XIX- lea. Unii dinte cei care au activat în rândul social democrației românești precum Constantin Dobrogeanu Gherea, om de cultură critic literar și gazetar de prestigiu
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
și București, ofițerii ruși găsiră expuse în vitrinele librăriilor toate cărțile interzise în Rusia și a căror citire avea atragerea fructului oprit” Toate acțiunile greviste și demonstrațiile de protest din marea țară de la răsărit erau privite cu interes de social democrații români. Ziarul ”Drepturile omului” arăta că în Rusia, avântul mișcării muncitorești s-a datorat în primul rând măsurilor dure și persecuțiilor guvernului, mai ales după moartea țarului Alexandru al - II - lea, în anul 1881. Adăpostirea pe teritoriul României a elementelor
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
persecuțiilor guvernului, mai ales după moartea țarului Alexandru al - II - lea, în anul 1881. Adăpostirea pe teritoriul României a elementelor revoluționare rusești, expulzate din dispoziția Ohranei țariste a reprezentat un act de solidaritate. și deportările rusești erau privite de social democrații și socialiștii români ca niște fapte abuzive, de subminare a dreptului la libertate și la o viață demnă. Unul dintre bunii și documentații scriitori socialiști, Constantin Stere, sublinia în paginile ziarului ” Lumina” că în Rusia prigoana la care sunt supuși
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
schimbat denumirea în Forța Civică 36. PARTIDULDEMNITĂȚII NAȚIONALE - P.N.D. 37. PARTIDUL INIȚIATIVA NAȚIONALĂ 38. PARTIDUL VERDE P.V. 39. PARTIDUL STÂNGII UNITE (PSU) 40. PARTIDUL COMUNIȘTILOR (NEPECERIȘTI) 41. PARTIDUL POPULAR AGRAR (P.P.A.) - la 15.06.2012 schimbat denumirea în "Mișcarea Verzilor - Democrați Agrarieni" prescurtat "MV-DA" 42. MIȘCAREA CONSERVATOARE DIN ROMÂNIA (MC) 43.UNIUNEA POPULARĂ SOCIAL CREȘTINĂ - U.P.S.C. 44. PARTIDUL LIBERAL DEMOCRAT - P.L.D. Radiat 26.03.2008 45. PARTIDUL ROMÂNIEI EUROPENE - P.R.E. 46. PARTIDUL CIVIC MAGHIAR - MAGYAR POLGARI PART - PCM-MPP 47. PARTIDUL
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
adeziunea militantă la drepturile omului și cetățeanului, nostalgia societății civile de dreapta sau de centru? prin integrarea, participarea și responsabilitatea directă a individului sunt și rămân aspirațiile perfect legitime ale oricărei societăți post-totalitare. Ele fac parte din însăși ființa adevăratului democrat. În România, în țările din Răsărit în general, acest tip de gândire și de cultură nu este, orice s-ar spune, nici perimat, nici epuizat, nici utopic. Mai mult: el reprezintă o mare necesitate, o adevărată alternativă. Singura care se
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
care s-au aflat în U.R.S.S. au fost libere să-și decidă un nou viitor, majoritatea acestora optând pentru democrație, pentru eliminarea sistemului dictatorial și pentru o apropiere față de statele occidentale europene. Deși voința acestor popoare pentru a crea democrații, asemănătoare statelor Europei Occidentale, este puternică, influență comunismului nu este ușor de șters. În plus, din punct de vedere economic datorită economiei centralizate și a subordonării față de Moscova, ; aceste țări sunt foarte slab dezvoltate în comparație cu cele care nu au avut
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
activitatea României pentru colaborarea în domeniul afacerilor și pentru investiții.” Sorin Ducaru consideră că „din perspectivă istorică, aderarea efectivă la N.A.T.O. reprezintă o schimbare geopolitică fundamentală pentru România, o garanție a securității și integrității țării, o reîntoarcere la familia democraților de tip occidental, precum și o poartă spre modernitate și implicit spre prosperitate”. Emil Boc „Intrarea în N.A.T.O. reprezintă probabil cel mai important succes al clasei politice românești de după 1989 și reprezintă în același timp cea mai importantă garanție de
România în NATO by Mihaela Rauschi () [Corola-publishinghouse/Science/91628_a_92325]
-
Națiunile dezbinate [Le Seuil, 1995]), l'Union europîene: ouverture à l'Est? (Uniunea Europeană: o deschidere către Est?) și l'Autre Europe, crise et fin du communisme (Cealaltă Europă, criza și sfârșitul comunismului [Odile Jacob/Points Seuil, 1993]) • „Lovitura de la Praga”; Democrații populare; Primăvara de la Praga. YVES SANTAMARIA, conferențiar, profesor de Istorie contemporană la Institutul de Studii Politice de la Grenoble și de la Sciences-Po. Este autorul mai multor lucrări, îndeosebi al volumului Parti de l'enemi? Le PCF dans la „Lutte pour la
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
eșec total, iar PC brazilian este decapitat. Cele mai bune rezultate le obține strategia frontului popular* în Chile. Format, la inițiativa comuniștilor, în 1936, în timpul unei convenții a stângei care reunește 400 de radicali, 300 de socialiști, 160 de comuniști, democrați și sindicaliști, Frontul Popular Chilian reușește să-l aducă la președinția țării, după niște alegeri foarte disputate, pe radicalul Pedro Aguirre Cerda (1938-1941). Cu începere din 1941, și odată cu intrarea URSS în război, noua politică este cea de unitate națională
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sandiniștilor, grup comunist care, în alianță cu o vastă mișcare populară, îl alungă de la putere prin luptă armată pe dictatorul din Nicaragua, Anastaio Somoza; ca și în Cuba, în 1959, sandiniștii și șeful lor, Daniel Ortega, îi înlătură rapid pe democrați și instaurează o dictatură „socialistă” care ruinează țara; în urma alegerilor libere din 1990, ei pierd puterea, dar păstrează controlul asupra forțelor armate. La începutul anilor 1980, stânga mai avea încă de tras învățămintele din înfrângerea lui Allende. Ea mai are
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
celui de-a II-a Internaționale unde el se străduia să dețină monopolul reprezentării sindicaliștilor ruși. în timpul revoluției din februarie 1917, bolșevicii, reduși la un grupuscul de 5000 de membri, îi urmează pe menșevici în susținerea guvernului provizoriu format din democrați liberali. întors din exil în aprilie, Lenin își impune vederile: el atacă guvernul provizoriu, refuză menținerea Rusiei în război și cere ca partidul său să pună mâna pe putere pentru a instaura dictatura proletariatului. După o primă tentativă de insurecție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Jerzy Borowicz. în 1956, Tadeusz Kantor lucrează, la Cracovia, la o adevărată renaștere a teatrului polonez, sprijinindu-se pe anumite inovații ale regiei de avangardă dintre cele două războaie înfierată de realismul socialist. începând din 1956, în mai multe democrații populare se dezvoltă un gen literar nou: reglarea de conturi cu trecutul stalinist. Puține sunt operele produse de acest curent care să-și găsească un public în Occident, unde nu sunt cunoscute decât romanele lui Milan Kundera. Dar anumite opere
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Judecând după practica constantă și concordantă a tuturor regimurilor comuniste, fără excepție, ea este pur și simplu liberticidă. Raportându-ne la soclul lor fondator, doctrina lui Marx*, ea este mai ambiguă, societatea comunistă fiind adesea prezentată ca înfăptuirea unei „adevărate” democrații. Practica comunistă ar fi pervertit întrucâtva nobilul ideal al emancipării care era la baza marxismului*. Care să fie realitatea? Marx și Lenin contra democrației parlamentare De la Marx până la Lenin*, a fost elaborată o critică metodică a gândirii democratice. Mai întâi
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Rusia de către Lenin, care despovărează rapid gândirea de tip marxist de posibilele ei virtualități democratice. în ianuarie 1918, el nu ezită să dizolve o Adunare Constituantă aleasă conform procedurilor democratice dar defavorabile bolșevicilor*. El se resemnează tactic cu emergența unei „democrații sovietice” înainte de a deschide larg calea domniei exclusive a Partidului Bolșevic asupra statului și a societății. Profitând de Revoluția din Octombrie* și de stalinizarea ulterioară a Internaționalei comuniste*, se oficializează un prototip de edificare a socialismului care calcă în picioare
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
altundeva” unde economia de piață n-ar mai fi suverană și unde emanciparea muncitorului ar rămâne plauzibilă. Odată cu dispariția acestei „alte lumi”, imaginarul unei revoluții violente și totalitare este atins mortal, iar dinamica democratică își afirmă, cel puțin provizoriu, universalitatea. DEMOCRAȚII POPULARE „O CORTINĂ DE FIER A CĂZUT PESTE EUROPA” Sunt numite democrații populare cele opt țări din Europa Centrală și de Răsărit, care între 1944-1945 și 1989, au fost sub controlul direct al URSS, au fost supuse unei sovietizări forțate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]