1,551 matches
-
lucruri. Eroul romantic mai este „fatal” și pentru că, pe măsură ce el crește ca forță și geniu, puterea răului crește și ea În sufletul lui. Orice putere, orice exces se scuză atunci prin „Asta este”. Faptul că artistul, În special poetul, este demonic, această idee foarte veche Își găsește o formulare provocatoare la romantici. Există chiar, În această epocă, un imperialism al demonului care vrea să acapareze totul, până și geniile ortodoxiei. „Ceea ce face Milton, observă Blake, să scrie cu stinghereală când vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
din trecut, cu apropieri și amănunțiri fermecătoare de câte ori i se Întâmpla să povestească de călătoriile lui prin ținuturile străvechi ale Răsăritului; sau prin ostroavele pierdute ale oceanului liniștit, unde domnește primăvara veșnică”. Povestitorul proiectează peste existența „eroului” său o aură demonică: „Așa, de pildă, am Înțeles că se Îndeletnicea cu cercetări oculte Îndrăznețe, pentru cari era hărăzit, pe lângă o Înclinare Înnăscută rară, și cu cea mai uimitoare pregătire. Părea chiar să fi avut mai multe legături cu duhurile decât cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
suntem de apologia din Le peintre de la vie moderne! Baudelaire Își descrie În acest text cu ironică luciditate propriul său dandysm, pus sub semnul disperării. Dar nici dandysmul lui Aubrey de Vere nu este Întru totul sigur de sine. Armura demonică nu i se aplică perfect. Din când În când, nevoia de a comunica, de a se smulge din osânda singurătății morale se face resimțită. Există Însă talismane oculte care Îi amintesc că destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ne mai puteți sălta puțin... ARTUR (Intransigent.): Nu! Nu! Nu! GARDIANUL (Hohotind): Ho-ho-ho! N-aveți pic de recunoștință... ARTUR (Din buze.): Țttt! GARDIANUL: Sunteți o haimana, un monstru, un vampir! Sugeți sângele gardienilor! Îl mâncați de viu pe călău! ARTUR (Demonic.): De o mie de ori nu! GARDIANUL: Sunteți un trădător, un mincinos ordinar! Mi-ați dat speranțe ca să mă vedeți cum mă chinui, cum mă consum... Ho-ho-ho... De fapt asta ați vrut, asta v-ați dorit dintotdeauna... să muriți ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
iată ce v-aș fi spus... întâi v-aș fi privit drept în ochi, m-aș fi lipit de sufletul dumneavoastră, m-aș fi aruncat direct sub pielea dumneavoastră, m-aș fi înecat în adânc, în sângele dumneavoastră, persuasiv și demonic, v-aș fi făcut să vibrați în fața cuvintelor mele... pentru că noi, da... suntem atât de triști, atât de singuri de la începutul lumii... noi, care suntem începutul însuși, un început pe măsura sfârșitului ei grandios... În sfârșit, cam așa aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cetăților erau consacrate prin ritualuri spre a sluji de apărare împotriva Demonului, a Bolii și a Morții. De altfel, în gândirea simbolică, dușmanul-om este în chip firesc asimilat cu Demonul și cu Moartea. De fapt, rezultatul atacurilor, fi ele demonice ori militare, este întotdeauna același: distrugerea, nimicirea, moartea. În zilele noastre se folosesc aceleași imagini când se face referire la primejdiile care amenință un anumit tip de civilizație: se vorbește așadar de "haos", "dezordine", de "bezna" în care se va
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la care Întotdeauna te puteai aștepta la o acțiune și mai aberantă. Se hotărîse să-i oblige să Înainteze Împotriva acelui curent subtil și implacabil și erau conștienți că, atîta vreme cît mai aveau un singur strop de viață În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
artizanul loviturii de stat din 18 Brumar care l a propulsat la putere pe vajnicul Napoleon, și-a dedicat întreaga avere și credință psihanalizei și amorului trupesc (Monologues devant la vie et la mort, 1951) - și asta cu o energie demonică. Freud însuși a fost izbit, ba chiar contrariat, de un asemenea fenomen. La 30 septembrie 1925, Marie coboară din Orient Express în gara din Viena, a doua zi sună la nr. 9 din Berggasse Strasse. „Întâlnirea cu Freud se dovedește
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
izbîndă : fac ce vrea mușchii mei ! Nimeni nu mai comunică, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, vorbele sînt folosite doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o gură demonică peste o realitate pe care nu mai știu să o exprime. Limba însăși se stîlcește, iar vocabularul se împuținează, vociferînd fără să mai rostească. Acum douăzeci de ani chiar ne-am cîștigat Libertatea Cuvîntului, dar nimeni nu a inventat încă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sufletele noastre și în cărțile altora. În artă, numai posteritatea corelează prețul cu valoarea. În alchimia criticii de artă intră uneori și destulă mitocănie. Artistul este un scafandru care încă ar mai putea salva ceva. Arta autentică tulbură. Cealaltă plictisește. Demonicul fertilizează cu precădere creația. Artiștii și - au privatizat rugul. Arunci o piatră într-un câine și lovești un poet. Capodoperele ne răvășesc abisurile. Creatorii sunt, evident, puțini. Fani ai creației ar trebui să fim toți. Cultura încearcă să mai atenueze
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a omului antic elen-timpuriu de a percepe imperceptibilul. Așa cum e creștinul, bunăoară. Și nu exagerăm apropiindu-le până la un loc. Între zeitățile antice păgâne și sfinții creștini e însă o mare prăpastie. Primele au acces numai la apariții, la încarnări demonice (după părerea mea, ele se încadrează în ceea ce am putea numi sacrul negativ), pe când ceilalți se bazează pe ancorarea în concret a lui Dumnezeu. Fără antropomorfismul grecilor, n-ar fi fost posibilă perceperea și transpunerea în formula trinității dumnezeirii și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un cuvant groaznic, care îi făcea să se cutremure. Ieșiseră din carena distrusă a corabiei, înotaseră până pe insula și puseseră stăpânire pe ea, iar atunci când ochii lor străluceau în întuneric, reflectând scânteierea focului, te duceau cu gândul la niște ființe demonice, care nu s-ar fi dat înapoi, daca foamea le silea, să se arunce la unison asupra oricărei ființe vii și s-o devoreze. Miti Matái și Roonuí-Roonuí căzură de acord că nu puteau accepta ca niște oameni aflați într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aerul, să nu se simtă. Se aplecă pe brațul fotoliului. Reuși să-și acopere urechile cu palmele. Dar n-ar fi vrut să adoarmă. Trebuia să se mențină trează, să gândească. Excelența ținea să pară mai slab, dar și mai demonic decât era. Surpat, însă, de momente reale de prăbușire, bine ascunse, între cele simulate ; greu, imposibil să le separi. Bolnav, furios, ca un copil. De fapt, doar un unchi, iepuraș cabotin și naiv ? Gata să spună, într-o clipă de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
putere. Este rândul lui s-o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut asprimea, demonicul, convertite în fragilitate. Merită contemplat îndelung chipul pe care ziua și-l alege în această clipă ! Imaginea rulează intermitent, în ore bizare. Totul pare stătut, pulverizat, lâncedă nemișcare. Timpul își înclină brusc unghiurile, un fulger perforează, pe neașteptate, văzduhul de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului de iarnă; a poposit, blînd și tăcut, aducînd cu sine presimțirea neîndoielnică a bucuriei sălbatice coborîte din cerul Întunecat și moale, Încărcat de zăpadă, a zăbovit În noapte, sălbatic, Întunecat și tainic, peste pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Transcendentul în încercarea de a găsi o cale de mântuire (pentru sumeția și rătăcirile mele / trebuie să existe o răscumpărate). Gestul pocăinței, în acest moment, pare a fi total, dacă sinele s-a îmbogățit prin experiența cunoașterii, inclusiv a ademenirilor demonice, în voia cărora chiar s-a lăsat un timp, rătăcitul revenind acum la dumnezeire: dorul meu cel mai fierbinte a fost să mă întorc / în genunchi la tine! Suprasaturat de rătăcirile lumii contemporane care, firește, îl includ, poetul își clamează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
noroc, îl vânduse pe Titus în piața de sclavi. Fusese cumpărat de un lanist, un oarecare Manteus, care avea o școală de gladiatori în Gallia. Manteus îl vânduse apoi ca secutor lui Vitellius. Titus oftă. — Vitellius... Ticălosul ăla! Are ceva demonic în el. — Ai supraviețuit foamei, gerului și lupilor. Vrei să te ucidă teama pe care ți-o provoacă bunul nostru Vitellius? El, care vrea să ajungă împărat? N-ați auzit cu câtă nerăbdare îi punea întrebări lui Ausper? — Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
i-a revenit tot lui. "Lucrezzia Karnabatt, zisă și mî-Calina, și mî-Donna Sol, și mî-Felyne, supralicita Milucă. Cine se mî-...? O băgăm și pe principesa Nocturna în lucrare? Luăm gîsca drept ibis?" a încercat Aurel Tîrziu. "Zur c-am citit Demonica și mi-a plăcut, a zîzîit Violeta. Lucrezzia a fost o hipersenzuală. L-a anticipat pe... cum îi zice, cu fecioara de 24 carate. "Pitigrilli", a tunat Mistrie, intrînd în fieful lui Milucă, deus (s)ex machina. A urmat decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
las stăpânit de o voință/forță mult mai intensă decât acelea cu care mă Înfruntasem până atunci În asemenea Împrejurări. La un moment dat, am simțit cum altcineva, un alterego al meu, a preluat lupta; aerul vibra turbionar, mișcându-se demonic; am rezistat Îndelung, apoi Duică și-a plecat privirile, Învins: s-a supărat că l-am dovedit, nu se aștepta. Episodul este foarte important pentru adolescentul care eram; de aceea, l-am reținut, l-am conservat În memoria latentă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se pare că femeile de excepție apar rar și el se conservă cu egoism pentru aceste unice și revelatoare experiențe amoroase. Un zâmbet distant și rece Îi dă un aer de misoginism; este ocolit de damele ușuratice, exercitând o atracție demonică, inexplicabilă prin calitățile exterioare, dar tiranică asupra femeilor rafinate. Contranotă Am citit nota la roman de ieri. Oare așa or fi procedând romancierii? Tot ce am spus acolo mă reprezintă: „Madame Bovary c’est moi“ Înseamnă că nimic din ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e nimfa ce așteaptă faunul; mă reped s-o Înhaț. (sâmbătă) Ziua nu facem niciodată dragoste, căci trebuie să citesc; acum lecturez din Moby Dick tocmai pasajul În care Ahab se-nfruntă cu destinul său În pofida rezistenței celorlalți; forța aceasta demonică aureolează doar naturile ce-și depășesc limitele impuse de condiționarea speciei. A. nu poate Înțelege Încleștarea mea În altceva, dincolo de arsurile cărnii; mă gâdilă, mă sărută, inventează mici ghidușii prin care speră să mă distragă, dar, cum nu se Întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Închipuire; a fi În stare să-ți renegi propria-ți participare pentru a te bucura de plăcerea corpului de lângă tine, ce numai atunci, exprimat complet În act, este al tău, ți se abandonează total numai ție; e ceva pervers și demonic aici: a te Înfrâna, a te amâna pe tine, pentru a face să se manifeste plinul (dumnezeiescul) În celălalt. (azi) Mi se pare foarte modern Platon În Banchetul, când vorbește despre „explicația pasiunii dragostei“. Fiecare dintre noi este o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Bette, ești acolo? Casca Începu să-mi păcăne, iar vocea lui Kelly o străbătu ca un tunet. Iar luase căștile cuiva și Începuse să reconstituie tot ce se Întâmplase. Șefa cea drăguță dintotdeauna dispăruse și fusese Înlocuită de un monstru demonic. Ești conștientă că avem aici copii arestați sub acuzația de deținere de droguri? Oamenii nu sunt ARESTAȚI la petrecerile noastre, m-ai auzit? Se opri o clipă, dar reveni tare și apăsat. —Bette? Mă auzi! Trebuie să te duci la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de goți să fi rămas pe loc, dar ei vor fi asimilați de populația locală, dacică sau daco-romană. Invazia (migrația) hunilor nu a avut un caracter atât de catastrofic și imediat. Istoricii Ammianus și Ambrosius ne-au lăsat o imagine demonică asupra lumii hunice. Primul șoc asupra locuitorilor Europei a fost foarte puternic, în condițiile strămutării masive a goților la sud de Dunăre, cu toate consecințele pentru partea răsăriteană a Imperiului. Apariția unor grupuri umane aparținând unor neamuri distincte sub aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spiritualizate, izbăvitoare ale neamului omenesc. Ce sunt femeile? Pentru bărbați, ele sunt în mod necesar ori madone, ori drăcoaice; ori mame, ori târfe... Seducătoarele, niciodată cu-adevărat inocente, mai curând egoiste decât generoase, tind să aparțină în imaginația romancierilor registrului demonic. De vreme ce nu sunt angelice, sunt în mod necesar diabolice, niște desfrânate devoratoare și malefice... La fel, de vreme ce contravine idealului creștin de iubire, flirtul este un flagel trimis de diavol și transmis de femei, pentru a semăna vrajbă între oameni. Pentru
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]