1,535 matches
-
Prin urmare, locuitorii acestuia erau obligatoriu făpturi ale iadului. Mitologia modernă a vampirilor metamorfozați în lilieci ori cea contemporană nouă, a eroului din umbră, Batman, din această tradiție își trag rădăcinile. Un alt aspect care a condus la această reputație demonică a liliacului este alcătuirea aripilor sale. Acestea au atras atenția, de altfel, tuturor autorilor care au scris despre straniul animal: aripilor solare, din pene, ale păsărilor, menite să ridice către cer, către lumină, li se opun cele membranoase, acoperite cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un om care este slab dar îndrăzneț, ei înfățișează un liliac, căci acesta zboară, deși este lipsit de aripi"29. Să revenim la întrebarea implicită a acestui capitol: de ce-i rezervă Cantemir tocmai acestui animal, suferind de pe urma unei reputații negative, demonice chiar, rolul atât de important de a se face mesagerul adevărului și de a oferi pilda verticalității într-un climat al compromisului generalizat? Mesajul său este unul care trebuie citit printre rânduri: adevărul, dreptatea nu au nevoie de prestigiul unor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în fața unui lucru otrăvit de un dragon, face semnul crucii cu cornul său și purifică astfel lucrul acela: cornul unicornului, căruia i se atribuiau în Evul Mediu puteri antitoxice, a devenit, în plan spiritual, simbolul crucii salvatoare care îndepărtează veninul demonic". 61 Roger Caillois, op. cit., p. 50. 62 Bruno Faidutti, op. cit., Tome II, p. 299. 63 Idem, pp. 142-143. 64 Idem, p. 43. Cea mai detaliată și mai extinsă rezumare a acestor lucrări este de găsit în această sinteză. 65 Antoine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în fața unui lucru otrăvit de un dragon, face semnul crucii cu cornul său și purifică astfel lucrul acela: cornul unicornului, căruia i se atribuiau în Evul Mediu puteri antitoxice, a devenit, în plan spiritual, simbolul crucii salvatoare care îndepărtează veninul demonic". 348 Roger Caillois, op. cit., p. 50. 349 Bruno Faidutti, op. cit., Tome II, p. 299. 350 Idem, p. 142-143. 351 Idem, p. 43. Cea mai detaliată și mai extinsă rezumare a acestor lucrări este de găsit în această sinteză. 352 Antoine
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un nepot de frate (care, în general, se logodesc). Este adesea polivalent (chimist, fizician, astronaut, biolog, istoric și mecanic). El provoacă aventura, iar povestirea este cea a peripețiilor acestei incursiuni în necunoscut. Un alt tip întâlnit este cel al savantului demonic, care urmărește puterea absolută pe pământ (și în cer), sau al politicianului savant care râvnește la dictatura supremă. Dihotomia celor două figuri ale științei, una pură și dezinteresată, cealaltă orientată spre aservirea umanității, constituie totalitatea mitului științific înfățișat în textele
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
în ciorne Flaubert valorifică prezența unui diavol licențios ca o umbră purtată, diavol ce se găsește în trei compartimente ale vitraliului și căruia Langlois nu-i poate găsi o explicație. În ciorne, Flaubert îl plasează pe Iulian în fața unei realități demonice a unui Isus-lepros-ispititor-sodomit, un Isus-diavol. Dacă dispare din versiunea finală, rămân totuși câteva urme din el în imaginile cerbului cu săgeata, a mamei cu coarnele și coada ei335 , a tentațiilor inspirate de către diavol și chiar în apariția finală a ființei
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
de înțelegere repetată (" Era ceea ce nu puteam să înțeleg"). "Dar ce puteam să fac eu față de această casa atât de puțin primitoare, chiar vrăjită?"432. El ajunge să presupună că locuitorii casei pot să nu fie ființe umane ci făpturi demonice: "O anumită tulburare puse stăpânire pe mine și, din când în când, lucrul acesta mi se părea posibil". Ca și locuința Usher, casa sperată este și o amenințare care irită nervii. "Mușcătura imperioasă a foamei, o dorință nesfârșită de odihnă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
crede universală, atemporală și este agresiv egocentrică, intolerantă față de contraziceri, presupune un "efort violent de omogenizare și universalizare". Dar "pretenția de a avea o legătură cu valorile, dacă nu este guvernată de memorie, de nostalgie, de rugăciune, este o pretenție demonică". în centrul teoriei lui Vattimo despre gândirea slabă se află noțiunile heideggeriene de Andenken (reamintire, regîndire) și Verwindung (vindecare, convalescență, resemnare, acceptare). Un alt termen-cheie este pietas, semnul sub care se ordonează etica gândirii slabe. Gadamer sugerase o "slăbiciune metodică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în acest fenomen irevocabil. Omul cultivat își dirijează energia spre înăuntru, omul civilizat spre în afară. (...) Cuvântul lui de ordine ,,expansiunea este totul", închide în forma sa napoleoniană tendința pură a oricărei civilizații mature. Tendința expansivă este o fatalitate, ceva demonic și fantastic. A trăi înseamnă a realiza posibilul, mintea umană nu cunoaște decât posibilități extensive". Moneda din hârtie, ca monedă a încrederii, nu numai că susține aceste procese, dar le și multiplică. Efectul pacificator al comerțului și economiei este unul
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
găsesc soluții, se caută noi modele în teorie și practică. Jaspers arată: ,,Este ceva care se manifestă numai prin contradicții și de aceea nu poate fi prins într-un singur concept, cu atât mai puțin într-un singur cuvânt"26. Demonicul, subliniază C. I. Gulian, este prezent în om, în individualitatea lui, în acțiune și situații. La Goethe, de exemplu, demonicul este tot ceea ce contravine logosului, armoniei, dar nu numai în chip negativ, ci ca parte componentă a acestora. ,, Într-adevăr
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
și de aceea nu poate fi prins într-un singur concept, cu atât mai puțin într-un singur cuvânt"26. Demonicul, subliniază C. I. Gulian, este prezent în om, în individualitatea lui, în acțiune și situații. La Goethe, de exemplu, demonicul este tot ceea ce contravine logosului, armoniei, dar nu numai în chip negativ, ci ca parte componentă a acestora. ,, Într-adevăr, Goethe are intuiția sensului negativului, al răului. El ajunge să afirme fără șovăială că "ceea ce numim răul nu este decât
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
suedez" cam așa au sunat elogiile celor care au scris în presa suedeză despre lunga viață a regizorului și mai ales despre vitala activitate a lui Bergman, regizor, scriitor, atât de cunoscut pentru filmele, cărțile și reprezentațiile sale teatrale. "Regizorul demonic" din tinerețe a devenit azi numai zâmbet și bunătate, mai visător ca niciodată, cu noi proiecte în minte, căci adevărata forță creatoare nu se stinge cu vârsta, dimpotrivă, se amplifică, se esențializează, tentând alte dimensiuni. Viața regizorului s-a simplificat
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
bubuitul armei//... pașii Fiarei clipă de clipă în limba pămîntului/ îți strigă numele sub ceruri de cranii/ ehei anii anii anii se duc omule bun:/ azi vei muri în visul Fiarei: azi doi ianuarie" ( Visul fiarei). Scriind cu mîna stîngă, demonică, poetul livrează cu dărnicie imagini crunte, inconfortabile, la modul performant în care s-ar prezenta cuiele unui pat de fakir. Voluptatea sa e una categoric masochistă: "azi trăsnetul/ în patul rîului va naște femeia mea din sud" ( Petic flămînd de
Un (post) expresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13711_a_15036]
-
diferit de la caz la caz. Cu adevărat tristă, dar nu de neînlăturat, ideea că poezia se scrie cumva degeaba. Că e un lux inutil. Că tot nu o citește nimeni acum, din lipsă de timp, din ignoranță, dintr-un dispreț demonic dirijat împotriva celor blânzi, care merg încet, care mănâncă puțin, hrană uscată. A celor care nu se simt nefericiți și singuri rămași în urma tuturor. Ci milostivi în sărăcia lor, oferă și stăruie în ceva ce nu stă nicidecum, acum, în
Întrebarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13717_a_15042]
-
4 iulie, ziua independenței SUA, e cel puțin o gafă. Un semnal limpede că rămânem adepții dublului standard, că una zicem și alta facem. Întreaga cultură a comunismului a fost, de altfel, una a simbolurilor și a parabolelor, o întrupare demonică a teoriei formelor fără fond, astfel încât alegerea acestei zile nu e absolut deloc întâmplătoare. Rușii au dorit să ne mai arate, încă o dată, că au un cuvânt de spus inclusiv în pro-americanismul nostru sans rivages. "Sunteți alături de americani doar pentru că
Testamentul politic al lui Ilici cel Mare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13730_a_15055]
-
a murdărit/ prea cinstitele obrazuri" (Cineva). Uscăciunea catastrofica a unor asemenea versuri nu reprezintă decît o stare-limită, o conținuta disperare care dezvăluie orizontul valorilor descompuse. Ne aflăm într-o lume de-valorizată, ca într-una lipsită de soare, într-o demonica beznă ce anulează omenescul. Astfel utilizat, absurdul ni se prezintă că o metaforă a ironiei. O metaforă cărnoasa, zemuind de neant, menită deopotrivă a înfrunta realul insuportabil și a corija idealitatea prea avîntata, însă fără a contesta nici esteticul, nici
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
absurdului obiectiv. Încearcă a-l surprinde, a-l capta, a-i da o replică favorabilă în sfera limbajului liric. Dacă lumea pare produsul unui duh malefic, poeta o îngîna, înscenînd un duh creator similar. Revelația d-sale (apocalipsa) fiind una demonica, i se supune construind, la rîndu-i, un peisaj, teratologic, bazat pe oribilităti în serie, precum o subversiune de gradul doi. Totul e întors pe dos, ansamblul că și detaliile, într-o cascadă de negații agresive, nu o dată scabroase, într-un
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
mareea, chip s-a/ Legat în ia-l de unde nu-i./ Și Marea Neagră strepezindu-mi dinții.../ - Per ipsam, cum ipsa, în ipsa!/ Lui-lui-lui, bulbul, lui-lui-lui/ Și-n bulb apocalipsa". Aidoma unei subiective încununări a crizei universale, are loc scindarea eului, demonica schizofrenie al carei dialog vestește dispariția umanului ros de ură, violență, indiferență glaciala: "- Cine ești? Cine ești? Șunt orb.../ - Nu mă cunoști? Șunt vocea ta din urmă./ Am străpuns decenii betege/ Pînă la tine să te sorb,/ Să te spulber
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
La Iași a fost mai simplu: l-au anexat, cu șmecheria lui cu tot, pe Simirad, iar la Cluj nici n-a fost nevoie să ridice vreun deget: Funar face de bunăvoie ceea ce în alte locuri necesită mobilizarea întregii energii demonice a puterii. Ghimpele Băsescu i-a determinat pe năstăsioți (de când cu lupta la baionetă între Palatul Victoria și Cotroceni, mă feresc să identific partidul cu vremelnicul său președinte) să sacrifice totul: curățenie, șosele, parcuri. în viziunea cinică a șefilor țării
Victimele coerenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14347_a_15672]
-
re și cum devine iar și iar, împotriva cumințe- niei și ascultării... * Știam că acesta ar fi putut fi prețul unei mântuiri îndepărtate. Dar cum să rămână numai în- tr-o lume sălbăticită de-ale ei? Câtă nebunie în acest handicap demonic defilând pe toate țărmurile sub cerul hipnotic al lunii văzută ca o țintă de neatins? Cum să nu mă aspresc, larma e de neîndurat unde Marea depune pe nisip texte efemere, fără urmași și fără cititori. Câtă ză- dărnicie. Lumea
Despre derută by Constanța Buzea () [Corola-website/Imaginative/8625_a_9950]
-
numai cu simțămintele, constituie și pentru Johann Gottfried von Herder o premiză a filosofării. Filosoful și artistul cu darul poeziei sunt predestinați, asemeni lui Orfeu, să conducă națiunile spre umanitate. Poezia însăși este la Herder o „filosofie a vieții”. Latura demonică, dionisiacă a personajului îl interesează pe Georg Friedrich Creuzer, filolog care l-a influențat în mod hotărâtor pe tânărul Nietzsche. În opera sa "Dyonisus sive Commentationes academicae de verum bacchiarum orphiarumque originibus et causis" din 1802, Orfeu nu este văzut
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
preia atmosfera cărților horror. Personajele sunt astfel vampiri, vârcolaci, fantome, oameni morți etc. Anne Rice este poate cel mai cunoscut exemplu, cu „Vampire Chronicles” („Cronicile vampirilor”). Michelle Sagara West este o altă scriitoare remarcabilă, datorită romanelor ei care prezintă figuri demonice : seriile „The Sundered” („Spintecatul”) și „The Sun Sword” („Sabia soarelui”). În încheiere, merită menționate direcțiile pe care o ia fantezia în ziua de astăzi. Prima este ceea ce numim fantezie contemporană, care merge spre povestea fantastică gen Eliade studiată la orele
Fantezie (gen artistic) () [Corola-website/Science/298713_a_300042]
-
pentru a acoperi restul seriei manga și s-a încheiat pe 29 martie 2010. De-a lungul seriilor, Inuyasha este în mod constant situat între dorința de a avea Giuvaerul Sacru și sentimentele sale pentru Kagome, considerând că latura sa demonică este cea care îi conferă cea mai multă putere; cu toate acestea, se dezvăluie că latura sa umană este cea mai puternică, latură exploatată atunci când Inuyasha găsește sabia Tessaiga. Aceasta poate fi mânuită doar de către o ființă care are compasiune
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
și spațiu. Punctul forte al acestei serii este distribuția vastă, care permite poveștii să nu degenereze într-o simplă prezentare săptămânală a unor demoni; statutul de semidemon al lui Inuyasha conduce la o dramă privind natura sa umană și impulsurile demonice. Reanimarea supranaturală a iubitei sale Kikyo conduce la un triunghi amoros, complicat de faptul că Kagome este reîncarnarea lui Kikyo; cele două seamănă fizic, cu toate că personalitățile lor diferă - Kagome este o fată modernă, încrezătoare, în timp de Kikyo este mai
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]
-
ale lucrării InuYasha, compania care îl înconjoară este constituită din personaje care sunt cu mult mai interesante decât eroii acestei serii. Cu toate acestea, cel mai interesant personaj este fratele lui Inuyasha, Sesshomaru, un demon pur care, în ciuda naturii sale demonice periculoase, începe să arate semne ale umanizării, luând sub tutela sa o copilă. Scrisă și ilustrată de Rumiko Takahashi, "InuYasha" a avut premiera în Japonia în 13 noiembrie 1996 ca număr al "Shōnen Sunday", unde a fost emis până la finalizarea
InuYasha () [Corola-website/Science/298706_a_300035]