22,068 matches
-
platforma șasiului după înlăturarea trapei de acces. Neefectuarea acestei operații conduce la funcționarea diferențialului interaxial, mișcarea netransmițându-se către arborele cardanic în funcțiune; se învârte numai axul de ieșire de la care s-a demontat arborele cardanic, iar drezina nu se deplasează. Situația este similară cu circulația auto atunci când una din roțile unei punți motoare pierde aderența (groapa cu noroi fluid, gheață, polei etc.) f. Transmisia cardanică este formată din câte un cuplaj cardanic între cutia de viteze inversor cutia de distribuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ar face un atac de cord când îi voi povesti soarta lui Olaf și aș moșteni o avere. Doamna Sildur se numea Latifa, era o tânără marocană a cărei frumusețe m-ar vrăji. Doamna Sildur era o paraplegică și se deplasa în fotoliu cu rotile. Nu exista nicio doamnă Sildur, ci un domn Sildur care se numea Bjorn. Mi se părea imposibil ca un bărbat să aleagă această vilă: asta poate pentru că nu-l cunoșteam pe Bjorn. Recensământul acesta mă pasionă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
bună. Sigrid, Versailles, 24/07/2006. Se iscălise cu prenumele pe care i-l atribuisem eu. Mă întrebam ce impresie îi făcuse. Aș fi sunat-o cu plăcere ca să-i pun această întrebare, dar m-am gândit că ar fi deplasat, că un bărbat foarte important nu-și pierde vremea cu astfel de gesturi. Biscuit veni să mă privească fix în timp ce-mi mâncam cornurile. I-am întins câteva bucățele pe care le disprețui, părând să spună că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
acolo în spatele său, cu privirea ațintită la cărțile pe care le ținea evantai în mînă. Că ar fi fost mai cuminte să așteptăm cu toții încetarea tirului de pe clădiri și apoi să ne încolonăm în liniște și ordine și să ne deplasăm fiecare în direcția sa? Noi la Coloane, unii acasă la căldurică, Monte Cristo la Televiziune, Petrică și Sena la Ministerul Apărării, restul care pe unde, dracu’ să-i mai știe. Și ce-a fost rău în asta? Mai puțină bravadă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au concluzionat că nu trebuie să bage în seamă și omuleții de talia lui Niculiță. Nu lătrau nici provocați, înjurați, insultați și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași ploaie, prin glodul Uliței Padocului, o imensă grămadă de crengi se deplasa, împotriva tuturor legilor fizicii și matematicii. Motor nu avea, cai nu avea, pînze nici atît și totuși moviloiul acela se deplasa. Dacă ai fi privit mai atent, nestresat de ploaia aceea care te îndeamnă spre sinucidere, ai fi observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și chiar zădărîți. După două ore, pe sub aceeași ploaie, prin glodul Uliței Padocului, o imensă grămadă de crengi se deplasa, împotriva tuturor legilor fizicii și matematicii. Motor nu avea, cai nu avea, pînze nici atît și totuși moviloiul acela se deplasa. Dacă ai fi privit mai atent, nestresat de ploaia aceea care te îndeamnă spre sinucidere, ai fi observat că în față, camuflată excelent, era o mogîldeață de om. Cu siguranță că n-ai fi observat dacă împinge sau trage, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
1985, probabilitatea masculină a celor de 65 de ani de a supraviețui 5 ani era de 0,865. Aceeași probabilitate îl privea, în 1900, pe un francez de 56 de ani. Noi indicatori Pentru că pragul de intrare în bătrânețe se deplasează în decursul timpului, indicatorii tradiționali ai îmbătrânirii unei populații nu sunt pertinenți. A trage concluzia că populația franceză îmbătrânește pentru că vârsta medie a crescut nu este satisfăcător, dacă admitem că vârsta de intrare în bătrânețe s-a mărit. Bourdelais propune
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
mai rezistat o vreme, s-a zvîrcolit, a refuzat să cedeze odată cu lumina. Dar nu există paradis În absența luminii, drept care strălucirile și curcubeiele mele de după unsprezece ani au lunecat pe alte ceruri, mai joase. Pe retina interioară s-au deplasat ele, menținîndu-se acolo pînă În ziua de azi. Căci omul poate să-și piardă vederea, dar nu și memoria vizibilului, funcția ochiului poate să dispară, Însă nicidecum amintirea lumii arate cu privirea. În spatele pleoapelor, Învie lumea ca reprezentare. Nu o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
voiau să meargă să se Închine pentru sufletul acelora și În semn de mulțumire că ei scăpaseră, la Mănăstirea Maria Einsiedeln din Elveția. Dar cei care se sta biliseră la Gros smaitingen (Moftinu Mare) nu aveau nevoie să se mai deplaseze nicăieri, cîtă vreme aduseseră cu ei sta tuia din lemn a Madonei cu Pruncul, aflată și azi În biserica satului. Le fusese dăruită, ca să-i ocrotească În purcesul lor spre răsărit, de parohia din Weingarten unde se Înalță cea mai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
care se arăta cam Îndărătnic, l-a invitat pe acesta din urmă la primărie pentru o discuție de spre chestiunile curente ale comunei. L-a rugat, Între altele, să dea o mînă de ajutor evenimentului În pregătire și să se deplaseze pînă În comuna vecină. Preotul, cel cu catehizarea mea cu ajutorul paradisului ca pătlăgea, avansa tot felul de pretexte pentru a se eschiva și era greu de combătut. Atunci, primarul a recurs la un argument biruitor: — Partidul, a spus el, se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fi luînd pentru sex oral!“ Adresanta A tresare, conștientă că tocmai ea este posesoa rea unei voci precum cea visată și dorită de solicitant. Coinci dența o flatează, dar ea nu se oprește aici: intrigată de iritarea prietenei sale, se deplasează la sursă să vadă cu ochii ei cum se produce o carte audio. Îi scrie lui E: „Ei bine nu știu dacă Înaintea sau În urma ta pe Ruba l-am Întîlnit și eu. M-a-mpins ispita ce să-i
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de oțel - a apreciat Nicu. ― Păi cum dar? - a răspuns tata Toader... ― În timp ce ne puneam aceste Întrebări, o adiere de vânt a adus zvon de motor... De motor ușor... „Asta-i ceea ce așteptam, Petrache. Dă semnalul și hai să ne deplasăm spre cărarea patrulei” - a vorbit Toader bucuros... Nu a durat multă vreme și au apărut patru puncte cenușii pe albul omătului. Nu alergau cu viteză mare... În clipa următoare, a apărut și Păpădie. „Ai reușit să faci ce trebuie?” - l-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zâmbi șăgalnic. CAPITOLUL V 1 Cu toate strădaniile sale, Virgil nu reuși să obțină în cursul acelui an mult doritul transfer. Zadarnic îi tot scrise el tatălui său, cu rugămintea reînnoită de a grăbi cu rezolvarea problemei și zadarnic se deplasă el însuși, într-o zi ploioasă și rece de toamnă, la Vidra, în același scop. Ușile transferului său rămâneau mai zăvorâte decât o poartă de cetate. Din acest motiv, el avu tot mai dese dispute și chiar certuri cu Mariana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
miște buzele, să întrebe cu glas tare: "Oare unde mă aflu ?", dar cuvintele rămân captive ale cămășii care o înveșmântă. Dintr-odată, are senzația că nu este singură, că fulgerele care străbat universul sunt traiectoriile unor forme ciudate, care se deplasează palpitând și emanând zumzet și parfum proaspăt. Se pare că noua formă a Dorei are capacitatea de a percepe prezențe și mesaje transmise de celelalte făpturi diafane care străbat acest univers necunoscut. Simte o vibrație intensă atunci când o formă bordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bine... Totuși câte ceva am mai învățat și eu... De la mama, ea știa multe... Ne aflăm într-o lume a antimateriei, o lume opusă celeia din care venim, de care ne desparte inversul gravitației adică antigravitația, dacă vrei... Putem să ne deplasăm oriunde gândim, într-un fel de plutire la care visează omenirea ferecată în lanțurile gravitației. Deși nu chiar oriunde... Sau mai exact, sunt și aici niște reguli și niște ierarhii... Eu, de pildă, am statutul de suflet reîncarnabil. Cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Ai văzut-o, nu o poți ajuta cu nimic mai mult. Eu mai rămân până mă dau afară..." Degetul lui Victor îndrăznește să se strecoare sub elasticul verde care fixează masca de pe gura Dorei și simte șanțul săpat în carne. Deplasează ușor poziția strânsurii și masează brazda de pe obraz. Oare i se pare sau vede sub mască buzele Dorei care se mișcă și citește pe ele : Nu pot încă vorbi... Mai povestește-mi..." Inima lui Victor a pornit-o într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
alte vremuri. Gândul că satul Arbore la care dorește să ajungă este probabil un sat izolat, departe de linia ferată, nu o sperie. în mintea ei nu s-a conturat un plan precis despre unde se duce, cu ce va deplasa, cât va dura acest imprevizibil voiaj a cărui țintă nu se poate exprima în cuvinte, căci a pornit, de fapt, în căutarea unor fantome. A plecat de acasă fără să îi poată răspunde lui Victor la întrebările lui insistente : "Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a putut aduce Atanasie ?" Dar tatei, care era foarte discret, nu i-au scăpat decât odată câteva vorbe: "Sărmanele ființe ! Sărmanul Simion !" Dar, iată-l pe Andrei că apare și el, tot călare, se pare că doar așa se poate deplasa acum. Omătul a depășit jumătate de metru dar nu mai ninge și s-a făcut frumos. E o zi minunată ! Medicul pare un adolescent abia ieșit de pe băncile școlii. Își leapădă șuba, își încălzește mâinile la sobă. Schimbă câteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așa că a ales varianta de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor prejudecăți: Iertare, Silvico! Iertare, copii! * * * Pensionat pe caz de boală, la nici cincizeci de ani, Ghiță Solovăstru, zis Ghițescu, se deplasa agale prin centrul urbei către și dinspre nicăieri, cu privirea ațintită spre înainte, și repeta la nesfârșit pentru sine și pentru trecători: Nu știam că sârma-i coardă! Nu credeam că sârma-i coardă! Nenicule! Neanicule! Să știi că Maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Și mi-au adus în preajmă un șoim, dar i-am cârâit pre limba lui că în curând va scăpa de obligațiile de torționar al zburătoarelor pentru că cei de după ei îi vor reda libertatea și că el se va putea deplasa oriunde va dori, chiar și în țări mai depărtate de unde a fost adus. Și atunci șoimul s-a prefăcut că nici nu mă vede. La fel s-au petrecut lucrurile și cu motanul care a urmat. Supărat foarte, m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
-i criză. Nu uita să le spui bunicilor să te aducă acasă odată cu seara. Bunicule, da ce-i o nălucă? S-a interesat nepoțica în timp ce se descheia la nasturii de la paltonaș, după ce a refuzat ajutorul bunicii. Este ceva ce se deplasează foarte repede, ca vântul și ca gândul. Aproape că nu îl vezi pe acel ceva și de aceea se mai zice că năluca este o arătare, o vedenie sau o închipuire, ceva ce nu există în realitate, ci numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
În consecință, se părea că tovarășii l-au slăbit din atenție, dar nu a fost decât o simplă impresie. Că l-au urmărit pas cu pas până ce l-au dibuit că-și repară dantura la Cabinetul din Marginea, unde se deplasează cu bicicleta. Știindu-l gelos pe medicul dentist, au trimis la el mesaje cum că profesorul s-ar fi exprimat că nevastă-sa, profesoară și ea, ar fi o ușuratică. Și s-au găsit nu unul, ci mai mulți asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de cordon de capot tip țață, la unica sa pereche de pantaloni speciali (scurți de tot), îi spuneam Brăcinariu. Omul era, în felul său, cel mai reușit terorist pe care școala reușise să-l zămislească. Avea un calm proverbial. Se deplasa de ici-colo, cu o viteză care te făcea să crezi că nu a fost inventată încă mișcarea. Când te-asculta, aveai impresia că vrea să te ucidă, dar întârzie, pentru că nu s-a hotărât asupra metodei. Aceasta era atitudinea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cerul admirativ. Seninul bleu, pe care însă identificai dificil unde se găsea soarele, acoperit de o cupolă din nori groși, fumurii, recreați altfel la fiecare bătaie a vântului. Cele două straturi își mișcau marginile înspumate ca marea sălbatică în mijlocul furtunii, deplasându-se ca o masă unită și compactă înspre partea cerului rămasă pierdută și pală. Era marșul nupțial al câtorva lucruri lipsite de viață, însă respirând iubire prin fiecare combinare dramatica a nuanțelor. Înaltul cerului părea mândru și fastuos, însă încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mergea prin ger, zăpadă imensă. Deși aproape îl acoperea, se simțea ca pe un imens continent înalt, pustiu. Îi părea că a orbit într-un fel alb. Tone întregi de miracol alb îi îngreunau mersul, până nu se mai putea deplasa. Nu știa nici cum ajunse acolo, nici de ce înaintase. Sclipiri în masă, un alb apos și pur și zări apropiindu-se de el cristaluri. O femeie din cristal limpede, scump, desăvârșit, splendid, suplă. Cristal și atât. Alături de ea, venea Mercur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]