1,935 matches
-
substituțiile multiple), sunt aproximativ aceleași ca și între secvențele neînrudite. Secvențele unice, ce constituie 60% din genomul uman conțin doar 3%-7% exoni. Astfel, chiar și printre secvențele unice, proporția secvențelor funcționale este foarte scăzută. Majoritatea moleculelor de ADN unic derivă, probabil, din secvențele repetate și din pseudogene, motiv pentru care structura nu mai este în ziua de azi identificabilă datorită mutațiilor. Cromozomii metafazici nu reprezintă decât un stadiu particular al ciclului celular, în timpul căruia este super condensată și nu este
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
mi?carea �eclectismului� postmodern. Oricum ar fi, este frapant contrastul dintre calitatea arhitectural? a construc?iilor recente, inclusiv �n ceea ce prive?te locuin?ele sociale, ?i dec?derea material? ?i uma-n? a at�tor cartiere din periferiile urbane. Cauzele acestor derive s�nt adesea imputate lucr?rilor, arhitec?ilor. F?r? �ndoial?, cadrul construit ac?ioneaz? asupra comportamentelor locuitorilor, dar amploarea ?i profunzimea acestor probleme, esen?ialmente sociale ?i economice, dep??esc cu mult responsabilitatea inerent? op?iunilor arhitecturale. Adev?raț
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
De-a lunaul măduvei spinării se dezvoltă un lanț de aanalioni simpatici, parasimpatici și ortosimpatici paravertebrali. Din celulele derivate din creasta neurală se dezvoltă și structuri nonneuronale: celulele piamentare ale epidermului (melanocite), unele dintre componentele inimii, cartilajele arcurilor farinaelui. Axial derivă din ectoderm și axul cerebro-spinal. Acesta se va scufunda sub ectoderm, care se reface la suprafața sa în procesul de neurulație. în urma procesului de fuzionare mediană a endodermului embrionar se formează un tub intestinal. Inițial, intestinul are două porțiuni: - una
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cea mai oprimată 23. Venirea la putere a lui Stalin a schimbat concepția bolșevicilor despre rolul pe care femeia trebuia să-l joace în societate. În 1930, Jenotdel, care începuse să fie numit bab-kom (comitetul babelor), a fost acuzat de derivă feministă și desființat. Femeia care se dedicase complet partidului și care își neglijase complet bărbatul și copiii a devenit acum obiectul criticilor 24, Stalin numindu-le pe astfel de femei "heringi cu idei". Fiica sa, Svetlana Alilueva a caracterizat astfel
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
la baza acceptării noastre a postulatelor euclidiene stau experiențele noastre legate de mișcarea corpurilor rigide și de traiectoriile razelor de lumină, deoarece aceste postulate afirmă posibilitatea unor anumite construcții în spațiu, iar convingerea noastră intuitivă că acele construcții sunt posibile derivă din experiențele amintite. (DiSalle 2006a). 58 În engleză, termenul este "differentiable manifolds". 59 Se consideră, de asemenea, că și Gauss ar fi avut o concepție empiristă cu privire la geometrie. 60 Acest paragraf justifică oarecum afirmația făcută la începutul acestei secțiuni cu privire la
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
câteva cazuri a fost remarcată pozitivitatea pentru unii hormoni ai celulelor insulare, ca insulina. Citokeratina este inconstant și focal pozitivă, iar cromogranina - cel mai specific marker neuroendocrin - este negativă. Globulele citoplasmatice conțin α1-antitripsină [23]. Aceste date sugerează că tumora solidăpseudopapilară derivă din celulele pancreatice epiteliale primitive, cu predominanța trăsăturilor exocrine, dar având capacitatea unei diferențieri duble, exocrine și endocrine [3]. Astfel, modelul de colorare imunohistochimică al majorității cazurilor de tumoră solidă-pseudopapilară este distinct și diferă de cel al altor tumori pancreatice
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Ofelia Şuteu, Daniela Coza, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92186_a_92681]
-
se afirme prin faptele proprii în toate darurile vieții. A propăvăduit rațiunea până la idolatrie. Știința explică, școala și- a construit morala ei. Biserica a fost prigonită, ateismul a lovit-o cu săbăticie. Lumea este rătăcită de la ordinea morală, este în derivă, se zbate pe orizontală. Totul este învălmășit, oamenii nu mai deosebesc binele de rău pentru că s-au depărtat de Dătătorul a tot binele. Calea de ieșire este ridicarea prin toate puterile, pe verticală „prin refacerea sufletească a omului. în sufletul
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Sacrul este ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu determinanți nehotărâți), într-o mișcare neîntreruptă "pe verticală, în sus și în jos, de la om la zei, de la "derivă" spre "primordialitate", de la denominabil la de-ne-numit"181. 4.5. Spre "mitologia mitului". Numele transparent În legătură cu disocierea dintre proza fantastică și cea mitică, Ștefan Borbély făcea o subtilă distincție metodologică, pornind de la două scrisori ale lui Eliade: una către Mircea Handoca
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
crește Turnul dacă nu din însăși exfundarea oricărui fundament? Turnul este dubla figură a suspensiei: a evacuării și a înălțării. Ceea ce e fără fundament (în suspensia timpului și a spațiului) este, pe de o parte, facere nefondată, nefundamentată, în aparentă derivă. Pe de altă parte, fondează el însuși prin simplul fapt că apare și semnifică, se arată la înălțime, la nivelul de survol până la care poemul aspiră. Turn a cărui creștere e nelimitată, precum aspirația poemului și a nesfârșitei sale faceri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
aceea ne-mărginitul este ne-țărmuritul, nu negativitate ci pozitivitate, afirmare a desprinderii, a despărțirii de orice calificare limitativă: "Îndemn făpturii, ce de țărmurit se desparte,/ Frângând întoarcerea, pentru mai departe,/ Crește blândețea unei vremi de moarte". Putem imagina această derivă a condițiilor ființării, până la evacuarea lor deplină în departele transcendenței? Să ni-l închipuim pe poet cu ochii ațintiți spre mare. Ceea ce el vede este un peisaj al apelor învăluite în lumina palidă a nopții. Imaginea poetică a mării - așa cum
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de lumină, sufletele globulare par să fie singurele încă vii, conștiințe pure, descărnate de orice urmă a existenței sensibile. Intuiția nu surprinde aici decât imaginea epurată a unei suspensii sau, altfel spus, epura unei ființări încă posibile, abia răzbătătoare prin deriva pustiirii și a absenței. Cât despre "alb pe clișeul negru al lacului", contrar aparențelor, nu e imaginea-clișeu a unei antinomii facile, ci expresia developării imaginii interioare în camera obscură a exteriorității. Cu cât exteriorul se voalează mai intens, cu atât
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transparent pe care putem citi semnul viu al ne(mai)văzutului. Ce spune acest semn care se dă spre citire, imaginea prin care vedem până în adâncul deschis al inaparentului? Semn de neprivit în spectacolul formelor sale care duc înțelegerea în derivă, ci de văzut în chiar donația prin care el se dă vederii, ne atinge în propria sa dezvăluire. A-l între-vedea implică a te situa în vederea lui, în perspectiva pe care el o deschide, a te lăsa pătruns, expus ochiului
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
urmă", "acolo, unde nu mai curge decât necursul"92. Acolo, Cuvântul se face trup al poemului, urmă de lumină a Altuia invizibil. Ce e făcut să crească Un poem iconic este Mysterium tremendum, în care lumina vocală a Celui-cu-totul-Altul provoacă deriva, blândul cutremur al transmutației: "Și-n somn și-n veghe și-n pace și nepace/ Crește ceva în mine de necuprins". Stă în firea lucrurilor ca ceva de natura nedeterminatului să crească în noi, să ne pună într-un orizont
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
cer și aceste răni extatice". Suflet mai e, ochi mai sunt, care nu are ce însufleți, care nu au ce vedea, cufundați în absență, în ștergerea oricărui semn, precum această lume rănită de moarte, ieșită - extatic - din sine, aruncată în deriva sensurilor. În aparență, fântânile înghețate din cer e o imagine care nu se vede; la nivel poetal însă, ceea ce nu se pune în vedere dă de văzut; în ochii înghețați vederea e absentă, dar însăși absența vederii conturează imaginea, arată
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
manifestării, deja-dat ca figură a realului imaginat. Putem însă imagina ceva pornind de la ceea ce se arată în poem? Mai ales atunci când ceea ce se arată e devierea, abaterea din vedere, calea rătăcitoare a falsei vederi. Cum putem porni din nonsensul acestei derive? Văile înflorite și peisajele pictate țes pânza iluziei, ecranează - cu intenție - nevăzutul. Ele se impun în vedere tocmai pentru a umple golul apariției, intră în rețelele scriiturii imaginarului drept imagini care acoperă imaginea. Ceea ce se arată e, prin urmare, ceea ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
atât de zadarnic, unde/ între glasul păsării și colină/ e o indiferență de pajiște". Contrar aparenței, nimic nu dăinuie, nu rămâne în structura unei închegări, în rama poetică a tabloului. Singura subzistentă - și rezistentă - este desfacerea, desprinderea, decurgerea. Peisaj al derivei, scena unei dislocări. În chiar substanța poemului, ceva se rupe, se îndepărtează, ia distanță. Dacă râul se desprinde de poem, se mai arată el în chipul poetic al imaginii, mai este el un râu al poemului? Dar destrămarea se consumă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nicio îndoială/ niciun cuvânt nu-mi mai întrerupe vuietul capului/ apa din lighean se face neagră și tare/ fața îmi intră cu putere în pământ". Ceea ce se vrea un exercițiu compensatoriu de liniștire sau un simplu joc care să dejoace deriva limbajului se dovedește o aventură existențială organică ce pune în scenă o veritabilă anatomie a suferinței, dar și o cale fenomenologică a devoalării. Cale pe care chipul se cufundă, coboară în sine, în imaginea de sine; intrarea în acest nou
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în camera sub strada unde făcusem/ imaginea soarelui spart", "atât, o imagine", în claritatea căreia nu transpare "modul de existență al ființei", ceea ce apare fiind doar spectrul unei prezențe artificiale nechemată la existență. Imagine fără ancoră în ființă, plutind în deriva reprezentării (cf. O imagine veche, dar clară, vol. Poeme vechi, nouă, 1989, VH, p. 348). "Spre amintirea aceasta/ iată că te poți acuma reîntoarce, să o privești. -/ Însă de data aceasta nu mai simți chiar nimic" (Imagine veche, vol. Alte
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
are, loc: dislocarea și depunerea decurg cu o indolență exasperantă, ce evocă mai mult dezertarea și pierderea neglijentă de sine. Grija supremă și nepăsarea se confundă în ea. Și totul se petrece foarte jos - sub nivelul apei, în domeniul unei derive bazale cu referențiale vraiște. Insondabilă vâltoarea peste care se arcuiește, încrezător, un zâmbet. Arhitecții tocmai discutaseră între ei, pe drum, de muchiile vechilor acoperișuri chinezești, ce se încovoaie către cer aproape de streașină - spre a reconduce înapoi în tării excesul energiilor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
parchetul din camere fusese scos și pus pe foc, sigur că ușile ce compartimentau exagerat spațiul (și așa insuficient) fuseseră sparte cu toporul, sigur că pe scări fuseseră aduși caii și că în scurt timp totul intrase într-o periculoasă derivă politică! Atâta neînțelegere a nevoilor specifice modului nomad de viață nu putea veni decât dintr-o indiferență și ignoranță condamnabile. Acum priceperea lui era chemată să remedieze pe cât posibil lucrurile, deși în cadrul unui buget foarte restrâns; era vorba de a
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
aglomerație! Așteptară la intrare, în rând cu mulțimea cosmopolită. Când, în cele din urmă, răzbiră înăuntru, Ondine, bine documentată, o porni întins spre sala cu gravura Minotauromahia a lui Picasso. O găsiră repliată într-o așteptare de insulă plutitoare în derivă, ce-a uitat până și pe cine, sau ce anume, așteaptă. Din cauza porțiunilor întunecate ce-acopereau din abundență hârtia, geamul ei protector reflectă chipurile celor două privitoare, suprapunându-le în palimpsest peste urmele lăsate de inciziile plăcii și căutându-le
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
sub inspirația realității înconjurătoare, mintea unuia dintre arhitecți se lansă discret în încercarea de a distinge modul cum cele trei lucrează împreună. Pe măsură ce omul deznădăjduiește, el devine insensibil la diferența dintre eșec și reușită, din ce în ce mai lipsit de grijă, mai nepăsător. Deriva lui socială înspre margine se accentuează, iar obscuritatea crescândă îi protejează metamorfoza periculoasă. Nu mai primește atenție - implorări, solicitări, somații, avertismente, sfaturi - ceea ce îl descurajează de la a-și mai acorda el însuși o asemenea grijă lipsită de ecou social. Un
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
întâmplă că, proaspăt întors din drumul cel de pe urmă, și Rică fu mult prea încântat de redescoperirea lumii pentru a-i regăsi imediat vechile cusururi. Așa că, înecați într-un extaz eterogen, cei doi se-mbrățișară mai mult a naufragiați în derivă decât a îndrăgostiți. Uitaseră până și că există conturi, spre a nu mai vorbi de reglarea lor. În acea rotire aberantă a lumii, băiatul apucase un acordeon găsit prin preajmă și, ca pentru a pune bărbătește umărul la covorul fermecat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pasă-mi-te, sătulul care nu crede flămândului îi ia acestuia din urmă interviu, și-l descoase până ce foamea lui, adusă în cuvânt, devine un reper distinct în mijlocul nedeterminării cu care până mai adineauri se confunda, o insulă cartabilă sustrasă derivei de armături conceptuale retentive, un banc închegat și prevăzut cu far avertizor prin simpla numire. Nemărturisită, mizeria s-ar mai amăgi singură cu leacuri băbești împotriva certitudinii că există, și s-ar lăsa, poate, dusă pe picioare vreme mai îndelungată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
exotice numai spre a-l lăsa apoi cu ele goale, scursă printre degete înapoi, înspre largul ei de baștină. Ceva din ea era în permanență pe fugă, asemeni zării, iar privirea ei albastră oferea și ea o perspectivă marină către derive în care drumul ți-l decid curenți ampli, greu perceptibili, venind de departe și depășind cuprinsul. Ghețuri ale unui miraj născut de nisipul fierbinte pe care Rică naufragiase, dinții ei albi sclipitori apăreau și dispăreau discret îndărătul buzelor. Îi era
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]