3,227 matches
-
iubirea și respectul, Înțelegerea și Îngăduința. Între persoană și valori există o permanentă relație. Valorile nu implică numai o simplă satisfacere a unor trebuințe, ci ele corespund și unor atitudini sufletești și morale ale persoanei. Persoana se formează și se desăvârșește, În plan uman, prin interiorizarea valorilor, construind din ele atitudini, conduite, modele de gândire. Rezultatul acțiunii valorilor asupra persoanei umane este formarea Supra-Eului moral și spiritual, care devine depozitarul acestora. Acțiunile umane sunt profund marcate de influența valorilor fundamentale, care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Rezultatul este caracterul. Referitor la acesta, Heraclit spunea: Ethos anthropo daimon, Întărind astfel afirmația socratică prin recunoașterea faptului că „daimonionul” interior al omului, cel care-l mobilizează, este caracterul acestuia. Ca și sentimentele morale, ideile morale se formează și se desăvârșesc pe niște structuri interioare ale persoanei umane. Sunt ceea ce I. Kant numește „idei apriorice”, desprinse de orice fel de experiență anterioară sau posterioară a individului, fiind atributele rațiunii pure. Ideile morale sunt cele care concentrează și exprimă valorile morale. Ele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
boli etcă. Sufletul Însă nu-l percep material. Îl intuiesc ca prezență În interioritatea mea, În planul conștiinței mele. Neavând caracter material, nu-i pot atribui perisabilitate, ci continuitate. În mod egal, eu simt că sufletul tinde permanent să se desăvârșească, să se proiecteze dincolo de trup și de lume. Calitatea de a fi transcendent este specifică sufletului nu și trupului. Însă, descoperind și Înțelegând aceasta, eu Îi voi atribui, În mod firesc, sufletului meu calitatea de a fi sau de a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și unic de a simți, de a gândi, de a acționa, În comun și În aceeași direcție, unindu-ne , fără Însă a ne dizolva unul În celălalt. Intimitatea este prin urmare acordul reciproc dintre mine și tine, acord care se desăvârșește prin iubire. Ea este atracție și Întâlnire interioară a dorințelor reciproce. Se poate observa faptul că intimitatea se construiește din sentimentele morale, În primul rând de factură pozitivă, a două persoane Între care simpatia reciprocă, dar mai ales iubirea, ocupă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
lor. Fiecare Își păstrează propria sa identitate, dar, prin prezența celuilalt În el, se Îmbogățește și iese din Închiderea sa egoistă. Comuniunea prin iubire este dăruire, iar dăruirea Înseamnă Împlinire și progres al propriului meu eu este o stare care desăvârșește altruismul psihologic, plasându-se În sfera acceptării morale și sufletești a celuilalt ca pe o valoare. Prin comuniune, persoana umană se valorifică, iar valorizarea mea este posibilă numai prin iubirea pentru celălalt, pentru că și celălalt, la rândul, său mă iubește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
fondului. S. a devenit cunoscut cu deosebire prin nuvelele sale, pe care începe să le scrie încă din perioada studenției vieneze. Cea dintâi este Popa Tanda, redactată în 1873, dar publicată abia în 1875, în „Convorbiri literare”. Prozatorul continuă și desăvârșește nuvelistica română anterioară și pregătește apariția, în prima jumătate a secolului al XX-lea, a nuvelelor lui Liviu Rebreanu, Ion Agârbiceanu, Pavel Dan. Cunoscând bine realitățile rurale ardelene, e atent în special la viața socială și la particularitățile ei. Cele
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
invizibilătc "Marea turnantă invizibilă" În gigantica și ilizibila istorie a descoperirii și explorării intimității prin literatură, poate că nuvela are o poziție absolut atipică. Faptul că Zerlendi Își continuă jurnalul și după ce a dispărut, deci când experiențele sale yoghinice sunt desăvârșite, aruncă În aer tiparele transcrierii intimității. De la introducerea mărturiei - acolo, Într-un teritoriu de o vastitate perfect silențioasă - și până la perpetuarea ei sub semnul unei stranii pedagogii (căci de aceea, În fond, Încă scrie), Zerlendi e un personaj care Își
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
redactor pe Al. Cerna-Rădulescu. Principalul obiectiv al publicației îl constituie „continuarea luptei de idei pentru dărâmarea vestigiilor arbitrajului de la Viena, care persistă cu îndrăzneala în unele domenii, inconștient în altele, dar care fac un imens rău pacificării spiritelor, ce trebuie desăvârșită în Transilvania” (În prag de drum). Sunt prezenți cu versuri Vlaicu Bârnă, Lucian Valea, Petre Păscu, Traian Dragoș, Ion N. Voiculescu, Virgil Olteanu, iar articole de critică și istorie literară semnează Emanoil Radian, Nicolae Albu, Victor Papilian, Al. Cerna-Rădulescu, Corneliu
TRIBUNA TRANSILVANIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290262_a_291591]
-
sancțiunile eternului „însoțitor” Rânzei, care cenzurează orice încercare de autoiluzionare a personajului. Spre deosebire de Căderea în lume, asemenea trucuri lasă însă acum impresia de autopastișă. De aceea, mai importantă este dimensiunea erotică: deși marcată adesea de artificiozitate și trivialitate, aceasta se desăvârșește în scena dezvirginării tânărului Cezar, considerată, datorită amestecului rar de sexualitate, tandrețe și umor, „o capodoperă a genului” (Alex. Ștefănescu). Privite în ansamblu, numeroasele cărți de publicistică ale lui Ț. au caracter memorialistic, moralist și livresc, fiind o extensie a
ŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290210_a_291539]
-
microunde (Romanul unui bloc în zece secvențe horror) (1995) pare să întoarcă foaia cu bruschețe. Reperele celor zece povestiri de aici ar fi cu totul altele: romanul de groază și mister, epicul de aventură, polițist sau SF. De fapt, se desăvârșește o mișcare deja existentă la Ț., fie că este vorba de proza scurtă sau de romane. Substanța din care scriitorul își confecționează lumea fictivă e cotidianul sufocant, banalul, lumea din provincia abrutizantă și din blocurile-dormitor, pensionarii resemnați, micii funcționari, gospodinele
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
trei coordonate. Mai întâi, în Imediata noastră apropiere, II (1990), autorul își dezvoltă, prin aceeași alternanță a comentariului cu evocarea, intuițiile din primul volum, beneficiind acum de o contextualizare mai fermă în spațiul central-european. De altfel, această reprezentare se va desăvârși prin teoria „cercurilor” culturale, pe care criticul o va expune în Mitteleuropa periferiilor (2002). În al doilea rând, prin volumele Mircea Eliade și literatura exilului (1995; Premiul Uniunii Scriitorilor) și La vest de Eden. O introducere în literatura exilului (I-
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
și informații inedite despre viața, activitatea și scrierile marilor clasici români. După studiul G. Coșbuc. O privire asupra operei literare (1967), un an mai târziu realizează prima parte a unei ample monografii, Ioan Slavici și lumea prin care a trecut, desăvârșită în 1970 de volumul Ioan Slavici. Opera literară. Cercetare de întinsă erudiție, începută în 1947 ca prim subiect al unei teze de doctorat cu D. Popovici, lucrarea din urmă a fost concepută ca o panoramă de sociologie literară a celei
VATAMANIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290463_a_291792]
-
acasă cu profesori particulari și prin lecturi. Manifestă un talent poetic precoce, lăudat și încurajat de Titu Maiorescu și de Vasile Alecsandri, care îi îndeamnă pe părinți să-i ofere posibilitatea unei educații serioase în această direcție. Din 1879 își desăvârșește studiile la Paris, audiind, la Sorbona, cursuri de literatură, filosofie, estetică, istorie, ținute de Gaston Paris, Ernest Renan, Paul Janet, Gaston Boissier ș.a., iar în arta prozodiei îi are ca maeștri pe poeții parnasieni Sully Prudhomme, Leconte de Lisle și
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
care preia situații și personaje în Stăpânirea de sine și în Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș (1990), cu aceleași schizoide evadări în lumi imaginare și cu aceeași iluzie a (re)devenirii. În „La anii treizeci...” (1989) Alexandru Martin desăvârșește ideea din basm: revenind la Comana, loc echivalent cu trecutul de care se rupsese, în goana după „viață fără moarte” îmbătrânește brusc și devine cenușă. Prins în jocul ielelor, el fusese avertizat de drăgaica Tania Mitrofan, cea care îi desăvârșise
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
desăvârșește ideea din basm: revenind la Comana, loc echivalent cu trecutul de care se rupsese, în goana după „viață fără moarte” îmbătrânește brusc și devine cenușă. Prins în jocul ielelor, el fusese avertizat de drăgaica Tania Mitrofan, cea care îi desăvârșise transformarea: „Dacă te întorci, o să suferi cumplit”. În metamorfoza sa ireversibilă, dinspre ieri către azi - nu invers -, protagonistul repetă parcă istoria lui Gavrilescu din La țigănci sau a lui Viziru din Noaptea de Sânziene, prozele lui Mircea Eliade. Din nou
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
cange-eschimos, sarbacană-indigen american, bumerang-aborigen australian) și arta mânuirii lor se învăța de la părinți. Mai târziu, în Antichitate, situația a evoluat. Bineînțeles că familia va avea rolul său de bun simț, dar intervin învățații, filosofii, preoții și conducătorii militari care vor desăvârși această educație. Existau școli particulare, dar puțini își puteau permite să le frecventeze. Copiii vor fi pregătiți pentru practicarea unor profesii sau meserii, însă de acum se văd foarte bine ambițiile părintești și clasa socială din care provin aceștia și
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
cunoașterii și educației mai ales prin literatură, muzică, pictură. În Epoca modernă și contemporană, diamantul nostru pe care l-am numit educație, începe să capete strălucire. Asistăm la o diversificare a acestui domeniu: în Anglia victoriană guvernanta era cea care desăvârșea educația copilului și nu părintele, în Japonia sau Tibet maestrul, iar în Africa colonizatorul, chiar și cu forța. Prioritate aveau cunoștințele și deprinderile, dar se urmărea și o idolatrizare a unor eroi: mari conducători, aventurieri. În America și acum se
ARTA DE A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Lămîiţa Măcieş, Tatiana Grigoraş () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1395]
-
interferențe” ale istoriei cu limba, literatura, lingvistica, creația populară, melosul folcloric, iconografia, comparatismul, memorialistica, economia, publicistica, asociază arheologia cu arta. Îi va plasa, de exemplu, adunând tot felul de mărturii, pe Kogălniceanu, Xenopol, Pârvan sau Iorga „în universul muzicii”. Z. desăvârșește o scriitură elevată, care se supune deopotrivă rigorilor stilului științific și plasticității celui literar, devenind, prin expresivitate, de neconfundat. Dintre istoricii generației mele, cel mai mult mi-a plăcut și îmi place, în continuare, Alexandru Zub, un eminent teoretician al
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
și copii, dintre adulți și tineri, apare mai vădită în considerația pentru copilul ce (Osterrieth). Activitatea educativă ce se realizează în școală nu poate fi separată, izolată de alte influențe educative ce se exercită asupra copilului. Educația este cea care desăvârșește ființa umană, educația pe care copilul o primește în familie, în școală și de la comunitate. Aspirațiile, rezultatele și sprijinul social și familial constituie trei aspecte ale unei interacțiuni dinamice între copilul individual și cercul său imediat. Implicarea părinților joacă un
FAMILIA ŞI ŞCOALA PARTENERI EGALI ÎN EDUCAŢIE. In: Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
se apropie de operă cu atitudinea simpatic ipocrită a unui Păcală: ce-o mai fi și asta?” - Tania Radu), cu un scepticism „frust”, care nu intră în conflict cu agilitatea manevrării lor. Stilistic, abundă neaoșismele, regionalismele, integrate cu o artă desăvârșită în țesătura textului - pe care o inervează, o pun în alertă. O încercare de revizitare a poeziei românești, din păcate nefinalizată, este antologia comentată Biblioteca de poezie românească (1997), concepută în două părți: „de la începuturi până la Eminescu și mai departe
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
1925/1991, p. 48-99). Scurt inventar al schimbărilor declanșate de procesul de modernizare Începuturile revoluției burgheze în România semnifică transformări în structura social-economică, politică și culturală a societății agricole primitive, declanșate de un agent social nou - burghezia apuseană - și apoi desăvârșite împreună cu „nou-născuta” burghezie românească. Expresia condensată a acestor schimbări este dată de construcția mercantilismului în societatea românească. Cele mai spectaculoase transformări mercantiliste generate de programul pașoptist sunt Unirea Principatelor, Reforma Rurală, Constituția liberală, Independența de Stat, Regatul, Statul național unitar
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aceea protejarea cadrului ecologic este responsabilitatea noastră, a tuturor, nu numai față de contemporani, ci și față de generațiile viitoare. Este deosebit de important ca în amplul proces de formare a omului , viața din afara școlii să continue să completeze, să consolideze și să desăvârșească opera educativă într-un adevărat comportament european. Formarea elevilor cu o conștiință și o conduită ecologică devine o cerință deosebit de importantă pentru orice demers educativ școlar și extrașcolar. Implicarea elevilor în activitățile de cunoaștere, înțelegere a unor fapte și fenomene
Educaţia pentru conservarea şi protejarea mediului înconjurător. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Vasiliu Violeta, Rojezuc Cristina – Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1193]
-
a necesității acestui lucru dăunează muncii educative fiind, una din cauzele principale ale eficienței scăzute ale acestei activități. Este deosebit de important ca în amplul proces de formare a omului, viața din afara școlii să continue să completeze , să consolideze și să desăvârșească opera educativă într-un adevărat comportament european. Cercetarea mediului în mijlocul naturii cu elevii permite îmbogățirea volumului de cunoștințe , lărgirea orizontului științific , sesizarea legăturilor reciproce între fenomene , modul cum se interferează și se influențează reciproc și de asemenea permite formarea unei
Educaţia pentru conservarea şi protejarea mediului înconjurător. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Vasiliu Violeta, Rojezuc Cristina – Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1193]
-
piramidei trofice a ecosistemelor naturale și nu-i este permisă ucidera biosferei fiindcă moartea ei ar însemna sinuciderea omului ca specie. Confruntarea actuală dintre OM ȘI NATURĂ, manifestată în dauna amândurora, constituie o dramă a conștiinței umane, omul își va desăvârși adevărata sa menire atunci când confruntarea sa cu natura nu va avea semnificația unei drame. A sosit momentul ca omul să judece despre influențele dezvoltării sale la un nivel planetar asupra solului, apei și aerului. Societatea trebuie să acorde o atenție
Educaţia pentru mediu - un atu pentru viitor. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Ignatovici Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1215]
-
instanțe ale aparatului psihic al personalității, sunt inseparabile. Conștiința morală „dublează” Eul persoanei. Aceasta este atât de importantă, încât putem spune că nu se poate vorbi în mod deplin despre un Eu în absența conștiinței morale. Ea este cea care desăvârșește Eul. În mod egal, nu putem vorbi despre suferințe psiho-morale, decât la persoanele care au conștiință morală. Cele cu o conștiință perversă, sunt structuri anormale, imorale, lipsite de sensibilitate morală, care nu cunosc, nu simt și nu pot înțelege binele
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]