5,982 matches
-
pe care se baza stabilirea hotarelor departamentului ci vin în propriile lor mașini! În ciuda acestor îndoieli, poziția departamentului ca structură intermediară cheie a fost întărită în mod continuu de-a lungul perioadei celei de-a Cincea Republici, până la reformele de descentralizare din 1982. A existat un moment de tensiune pentru departamentaliști când de Gaulle și-a susținut referendumul pentru înființarea regiunilor și pentru a reforma Senatul în data de 27 aprilie 1969, deoarece mulți dintre aceștia credeau că însuși departamentul era
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
attachés et dont j'ai pu mesurer, pour avoir été l'un des vôtres, combien elle est vivante et irremplaçable" ("...departamentul a devenit una dintre bazele democrației noastre locale... este unul dintre cele mai importante elemente ale marelui proiect al descentralizării... Departamentul este o comunitate înrădăcinată în istoria noastră, față de care cetățenii noștri sunt profund atașați; personal, [fiind eu însumi președinte al unui consiliu departamental] am fost capabil să estimez în ce măsură acesta este activ și de neînlocuit"). Așadar, au fost puține
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cetățenii noștri sunt profund atașați; personal, [fiind eu însumi președinte al unui consiliu departamental] am fost capabil să estimez în ce măsură acesta este activ și de neînlocuit"). Așadar, au fost puține șansele de a fi desființat ca urmare a reformelor de descentralizare din 1982 în ciuda creării noilor consilii regionale. Fiind încă un exemplu de millefeuille institutionnel français, a fost, în schimb, păstrat împreună cu acestea. Acest lucru nu este surprinzător atâta timp cât, probabil, majoritatea celor de stânga (socialiștii, radicalii de stânga și comuniștii) care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
baza circumscripțiilor electorale cantonale, adică, departamentale, a jucat un rol important în asigurarea protejării intereselor departamentului și municipalității împotriva posibilelor pericole care ar putea veni atât din partea regionalizării cât și a mișcării către asociațiile intermunicipale.9 Departamentul după reformele de descentralizare din 1982 Unii au argumentat că departamentul a fost autoritatea locală care a câștigat cel mai mult de pe urma reformelor de descentralizare.10 Cel mai important câștig a fost probabil schimbarea funcțiilor prefectului și ale președintelui consiliului departamental (conseil général). Anterior
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
care ar putea veni atât din partea regionalizării cât și a mișcării către asociațiile intermunicipale.9 Departamentul după reformele de descentralizare din 1982 Unii au argumentat că departamentul a fost autoritatea locală care a câștigat cel mai mult de pe urma reformelor de descentralizare.10 Cel mai important câștig a fost probabil schimbarea funcțiilor prefectului și ale președintelui consiliului departamental (conseil général). Anterior, prefectul era cel care exercita tutela a priori (tutelle à priori) asupra activităților consiliului și care reprezenta și organul executiv al
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ale președintelui consiliului departamental (conseil général). Anterior, prefectul era cel care exercita tutela a priori (tutelle à priori) asupra activităților consiliului și care reprezenta și organul executiv al acestuia, hotărând agenda de lucru, prezidând întâlnirile și implementând deciziile luate. În urma descentralizării acest rol a fost preluat de președintele consiliului. Putem afirma că, în acest fel, consiliul a trecut pragul maturității devenind o autoritate locală cu puteri depline alături de municipalitate. Această trecere a pragului maturității a fost de asemenea reflectată în "clauza
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
văzut ca "lider" (chef de file) în anumite zone politice, așa cum sunt văzute regiunile și municipalitățile în alte zone politice. În cazul departamentului, această arenă reprezintă programe politice sociale și de infrastructură. În practică, cel puțin la începutul reformelor de descentralizare, departamentul a avut mai mult de câștigat, în comparație cu regiunile și cu municipalitățile, în ceea ce privește numărul și importanța sarcinilor transferate către acesta și a bugetului corespunzător necesar pentru implementarea acestor sarcini. În plus, responsabilitățile departamentului au continuat să crească pe măsură ce, treptat, au
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
stânga le venea greu să intre într-o relație de complicitate cu prefectul care era văzut mai mult ca reprezentantul guvernului de dreapta decât al localității. Toate acestea au creat condiții pentru schimbările ce au avut loc odată cu reformele de descentralizare, dintre care cea mai importantă a fost transferul autorității executive de la prefect la președintele departamentului. Președintele consiliului departamental Președintele departamentului, ca și primarii în municipalitățile lor, este ales de o majoritate absolută a consiliului, în două runde ale alegerilor și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și telecomunicațiile. Creșterea complexității administrației statale a subliniat faptul că simplul model iacobin al statului și sistemul prefectoral nu erau pe deplin adecvate pentru adiminstrarea acestei complexități. Se știa că statul era excesiv de centralizat și cel puțin câteva măsuri de descentralizare și regionalizare erau necesare. Totuși, în cele din urmă, au existat puține încercări de regionalizare și descentralizare politică, însă au existat căteva încercări de descentralizare administrativă.17 Trebuie să distingem între regionalismul moderat precum cel susținut de Briand și elitele
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
prefectoral nu erau pe deplin adecvate pentru adiminstrarea acestei complexități. Se știa că statul era excesiv de centralizat și cel puțin câteva măsuri de descentralizare și regionalizare erau necesare. Totuși, în cele din urmă, au existat puține încercări de regionalizare și descentralizare politică, însă au existat căteva încercări de descentralizare administrativă.17 Trebuie să distingem între regionalismul moderat precum cel susținut de Briand și elitele politice ale celei de-a Treia Republici, și mișcarea mai radicală susținută de unele elite din aceste
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
acestei complexități. Se știa că statul era excesiv de centralizat și cel puțin câteva măsuri de descentralizare și regionalizare erau necesare. Totuși, în cele din urmă, au existat puține încercări de regionalizare și descentralizare politică, însă au existat căteva încercări de descentralizare administrativă.17 Trebuie să distingem între regionalismul moderat precum cel susținut de Briand și elitele politice ale celei de-a Treia Republici, și mișcarea mai radicală susținută de unele elite din aceste regiuni. Aceste grupări, destul de mici din punct de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
tradiției și presiunilor iacobine din viața politică. De Gaulle a plătit pentru eșecul din referendumul improvizat din 1969, iar reformele care au avut loc după, au fost ezitante și inadecvate. Schimbările mult mai radicale aveau să aștepte până la reformele de descentralizare din 1982. Poziția regiunii în cadrul reformelor de descentralizare din 1982 În capitolul trei am atins pe scurt problema potrivit căreia socialiștii s-au convins de necesitatea descentralizării în anii 1960. Aici vom examina mai amănunțit trecerea acestora la regionalism. În timpul
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Gaulle a plătit pentru eșecul din referendumul improvizat din 1969, iar reformele care au avut loc după, au fost ezitante și inadecvate. Schimbările mult mai radicale aveau să aștepte până la reformele de descentralizare din 1982. Poziția regiunii în cadrul reformelor de descentralizare din 1982 În capitolul trei am atins pe scurt problema potrivit căreia socialiștii s-au convins de necesitatea descentralizării în anii 1960. Aici vom examina mai amănunțit trecerea acestora la regionalism. În timpul anilor 1960 și 1970, socialismul francez și-a
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
ezitante și inadecvate. Schimbările mult mai radicale aveau să aștepte până la reformele de descentralizare din 1982. Poziția regiunii în cadrul reformelor de descentralizare din 1982 În capitolul trei am atins pe scurt problema potrivit căreia socialiștii s-au convins de necesitatea descentralizării în anii 1960. Aici vom examina mai amănunțit trecerea acestora la regionalism. În timpul anilor 1960 și 1970, socialismul francez și-a dezvoltat propria teorie regională în contextul unui conflict social și ideologic. Aflîndu-se în opoziție pentru o perioadă lungă de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
apariție importantă în partid a fost liderul PSU, Michel Rocard, care a fost un apărător înflăcărat al "decolonizării" regiunilor.36 În cele din urmă, trebuie menționat și numele lui Gaston Defferre, primar al orașului Marsilia și ministru al Internelor și Descentralizării în timpul primului guvern Mitterrand, care a avut propriul tip de regionalism (de fapt un fel de regionalism "metropolitan" premergător) și care a încheiat contracte cu mișcările federaliste franceze. Ar trebui să se observe că, așa cum existau mai multe tipuri de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
problema regională. Acest lucru poate fi găsit în câteva poziții adoptate în perioada care a precedat alegerile prezidențiale din mai 1981. Astfel, regionalismul a constituit parte integrantă dintr-un program mai amplu de a restructura societatea franceză prin autogestiune și descentralizare politică, după cum s-a afirmat în una dintre tezele asupra autogestiunii adoptată de convenția națională a PS în iunie 1975: Les régions doivent devenir des collectivités démocratiques avec leurs assemblées élues au suffrage universel, leurs exécutifs et leurs propres services
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
les autre, que l'on appellera, selon l'objet, décentralisation, responsabilité à la base, organisation des contre-pouvoirs, autogestion" (ceea ce constituie poate punctul central al acțiunii noatre, din noment ce condiționează pe toate celelalte acțiuni, este ceea ce vom numi, în funcție de obiect, descentralizare, sau responsabilitate la bază, sau organizare a contra-puterilor, sau autonomie"). Acest lucru s-a bazat pe o reevaluare a rolului centralizării în crearea națiunii franceze: "si le pouvoir central a servi, naguère, l'unité nationale, aujourd'hui il lui nuit
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
trecut. Din acest principiu de bază vor rezulta câteva măsuri concrete legate de regiuni și de populația acestora. Câteva dintre ele au fost menționate în cele 110 propuneri, îndeosebi în propunerile 54-59. Propunerea 54 a promis un program general de descentralizare, un statut special (Statut Particulier) pentru Corsica și pentru unirea celor două departamente din Țara Bascilor franceză. Acest fapt s-a adresat câtorva dintre cererile regionaliste de reorganizare a structurilor administrative franceze. Propunerea 56 avea în vedere problema culturală: "La
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
semnificativă. Aceasta chiar a avut loc, deși prin mijloace neprevăzute de către reformatori, iar, în cazul regiunilor, cel puțin câteva dintre obiective au fost atinse. Ridicarea regiunii la rangul de "collectivité territoriale" Una dintre cele mai importante inovații ale reformelor de descentralizare din anii 1982 a fost aceea de a oferi regiunii, pentru prima dată, același statut judiciar ca al departamentelor și municipalităților.43 Acest statut nu era încă recunoscut de Constituție, însă a fost acordat în 2003 odată cu revizuirea articolului 72
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
CPER. Aceast fapt reprezintă o schimbare importantă în modul în care este făcută politica publică franceză. Înainte, conform tradiției legii publice, politica era decisă prin legislație. De fapt, am văzut deja cum această abordare a fost adoptată pentru reformele de descentralizare din 1982. Și planurile naționale au fost adoptate prin intermediul parlamentului, adică prin procesul legislativ. Chiar dacă această abordare ar putea avea avantajul de a oferi politicilor adoptate legitimitate democratică puternică, are dezavantajul de a fi lentă, stânjenitoare și nepotrivită complexității și
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
importantă, aceea că deja are un nivel înalt de dezvoltare socio-economică, centrată pe zone precum Valea Ronului și a complexului industrial high-tech din jurul Grenoble. Consiliul regional se poate baza pe acestea două cu succes. Într-o anumită măsură, reformele de descentralizare, au recunoscut în cele din urmă asimetria care există în Franța prin acordarea unui statut special câtorva dintre regiuni, precum Corsica și DOM-TOM, care le recunoaște specificul.54 Regiunile în opinia publică franceză Mare parte din ceea ce am descris redactarea
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
opiniei publice. Concluzii Ceea ce am arătat în această analiză a celor două niveluri "mezo" de guvernare franceză este faptul că atât regiunea cât și departamentul sunt la momentul actual ferm ancorate în peisajul politico-administrativ al țării. La începutul reformelor de descentralizare în 1982, departamentul era în mod cert "câștigătorul" în ceea ce privea puterea atribuită acestuia și resursele fianciare oferite pentru exercitarea acestor puteri. Mai mult, la acea vreme, cei mai mulți reprezentanți ai clasei politice, atât de dreapta cât și de stânga, erau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
două imperii și două republici de-a lungul secolului, sistemul democratic și republican a fost cel care s-a consolidat prin înființarea celei de-a Treia Republici între anii 1870-1875. În timpul fiecărui regim politic, actorii din opoziție tindeau să sprijine descentralizarea dar, cum ajungeau la putere, uitau de cererile făcute anterior și se foloseau de statul centralizat ca modalitate de a-și consolida puterea. Totuși, tradițiile ample ale istoriei politice franceze 1 sunt asociate fie cu o orientare predominant iacobină sau
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mai bine spus, între revoluționari, și reformatori, atâta timp cât cei din urmă foloseau uneori retorica marxistă. În practică, ramura reformistă a socialismului francez, chiar dacă erau iacobini înflăcărați, în propriile discursuri retorice simpatizau cu dimensiunea locală a politicii franceze și chiar cu descentralizarea moderată. Nu este surprinzător, dat fiind faptul că, încă din secolul al XIX-lea, au construit feude locale puternice în zone precum Nord, Pas-de-Calais și Marsilia. Pe de altă parte, socialismul revoluționar, reprezentat de Partidul Comunist Francez (PCF Parti Communiste
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
a promova votul contra în cadrul referendumurilor asupra Tratatului de la Maastricht din 1992 și care era activ în opoziția față de ratificare, prin referendumul Constituției Europene din 2005. Chiar dacă UMP pune accentul pe importanța statului central francez, partidul este deschis atât spre descentralizare cât și spre integrarea europeană. Celelalte două partide se opun acestor tendințe și se definesc ca fiind "suveraniste". Pe lîngă aceste partide ale dreptei gauliste "clasice" se află mișcarea de extremă dreapta centrată pe Front National (FN), condus de Jean-Marie
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]