2,083 matches
-
osteoblastelor și osteoclastelor ce duce la demineralizare. Bolnavii prezintă dureri osoase și articulare. Fracturile pe os patologic sunt frecvente. Sindromul urologic Se caracterizează prin litiază renală și nefro-calcinoză, fiind prezente tulburările funcționale: scade resorbția bicarbonatului, scade capacitatea de concentrare. Apare deshidratarea și acidoza. Sindromul hipercalcemic La valori ale calcemiei cuprinse între 11 și 14,5 mg% bolnavul prezintă: letargie, anorexie, slăbiciune, fatigabilitate, pierdere ponderală. Criza hipercalcemică reprezintă o urgență maximă, instalându-se la valori de peste 15 mg% ale calcemiei. Tabloul clinic
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
cuprinse între 11 și 14,5 mg% bolnavul prezintă: letargie, anorexie, slăbiciune, fatigabilitate, pierdere ponderală. Criza hipercalcemică reprezintă o urgență maximă, instalându-se la valori de peste 15 mg% ale calcemiei. Tabloul clinic se caracterizează prin febră, tahicardie, dureri abdominale, poliurie, deshidratare, azotemie, delir, comă. În absența tratamentului decesul este rapid. Sunt necesare: reechilibrare hidroelectrolitică, investigații rapide pentru descoperirea cauzei hipercalcemiei, diureză forțată cu soluții saline izotonice și furosemid, dializă în caz de insuficiență renală. Intervenția chirurgicală de urgență este justificată când
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
prin acțiunea KF asupra unei soluții de sulfat sau diclorură de cupru. Dimerul diclorurii anhidre de cupru Cu2Cl4 sau Cu[CuCl4] se obține prin acțiunea unui exces de clor gazos asupra cuprului fin divizat sau asupra monoclorurii de cupru, prin deshidratarea diclorurii hidratate de cupru sub acțiunea căldurii sau în vid, prin acțiunea unui curent de HCl gazos asupra sulfatului anhidru de cupru CuSO 4 și prin tratarea diclorurii hidratate de cupru cu H2SO4 concentrat. Cu2Cl4 se prezintă ca pulbere cristalină
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
bazic sau a hidroxidului de cupru divalent cu apă saturată cu SO2 gazos. Se cunosc sulfiții bazici 2CuSO3 ∙ Cu(OH)2 ∙ 1⁄2 H2O galben și CuSO3 ∙3CuO ∙ 7H2O galben - verzui. Sulfatul anhidru al cuprului divalent CuSO4 se obține prin deshidratarea hidraților săi la 250°C sau sub acțiunea H2SO4 concentrat, prin acțiunea H2SO4 concentrat la cald asupra cuprului metalic și prin acțiunea sulfatului neutru de metil sau de etil asupra monoxidului de cupru CuO . Combinația CuSO4 se prezintă în prisme
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
la prepararea alcoolului absolut, deoarece este avid de apă și este greu solubil în alcool. Se cunosc mai mulți cristalohidrați ai sulfatului de cupru divalent CuSO4∙ nH2O, unde n = 1,3,5,6 si 7. Monohidratul CuSO4 ∙ H2O rezultă prin deshidratarea CuSO4∙ 5H2O la 100°C sau în vid pe H2SO4 concentrat ( sau pe P4O10 ) si se prezintă ca pulbere albă - verzuie, care are denistatea 3,2 g/cm3, este avidă de apă și se descompune prin încalzire peste 200°C.
Abordarea ?tiin?ific? ?i metodic? a temei "Cuprul-propriet??i ?i combina?ii by Irina Ecsner () [Corola-publishinghouse/Science/83657_a_84982]
-
urmată de creșterea activității electrice a nucleului supraoptic și eliberare de hormon antidiuretic în torentul sanguin. Coitul și suptul produc, pe de altă parte, motilitatea uterină crescută sau ejecție de lapte prin mecanismul excitării neuroreflexe a secreției predominante de oxitocină. Deshidratarea, setea, temperaturile înalte și stresul de diverse tipuri provoacă de asemenea depleția materialului neurosecretor. Deplasarea sa spre hipofiză se realizează sub formă de granule coloidale de-a lungul elementelor axonale ale tractusului hipotalamohipofizar cu viteză relativ redusă. La șobolani, de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ei la reacțiile umorale compensatoare a fost dovedită experimental de cazurile de scădere marcată (60 mmHg) a tensiunii arteriale. Hormonul antidiuretic (ADH, vasopresina), secretat în hipofiza posterioară, este eliberat de neuronii hipotalamici ca răspuns la stimularea osmoreceptorilor hipotalamici, ca în deshidratare sau în ingestie salină excesivă. Acestea determină și senzație de sete, stimulând ingestia de apă, după cum am menționat. ADH determină retenția de apă (emisia de volume mici de urină concentrată), prin creșterea reabsorbției apei în tubii distali și colectori, datorată
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nu este bine compensată prin ingestie de apă, deoarece setea și secreția de ADH nu sunt stimulate suficient, iar apa ingerată este pierdută mai ales prin urină. Procedeul adecvat constă în ingestia programată de lichide sărate și dulci pentru prevenirea deshidratării și menținerea performanței generale circulatorii și fizice. Factorul natriuretic atrial (ANF) sau atriopeptinul (AP), eliberat de cardiomiocitele atriale sub influența distensiei auriculare, este un peptid format din 28 de aminoacizi, care are acțiuni vasodilatatoare, hipotensive, diuretice și natriuretice. El participă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sațietății. Vagotomia subdiafragmatică blochează efectul de sațietate produs de colecistokinina. Un rol similar de inhibare a ingestiei i s-a descris și colecistokininei din nucleul paraventricular hipotalamic. Dintre alți factori care contribuie la reglarea aportului, menționăm acțiunea dinamic-specifică a alimentelor, deshidratarea celulară și secreția gastrică care favorizează sațietatea. Distensia tractului gastro-intestinal inhibă ingestia de alimente, în timp ce contracțiile o stimulează (fig. 116). Mecanismele reflexe digestive participă la realizarea ritmului de alimentare. În anumite condiții, mecanismele termoreglatoare pot afecta ingestia de hrană independent
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dacă se ingeră lichide, spre deosebire de foame, care se potolește după trecerea orei de masă. Rezistența la sete este dependentă de temperatura mediului și suprafața corporală. La suprafețe corporale mai mari, în raport cu greutatea corporală, cum este cazul copiilor mici, rezistența la deshidratare este mai mică și poate prezenta aspecte grave. Balanța hidrică a organismului este reprezentată de raportul dintre eliminarea de apă pe de o parte, și de înlocuirea acesteia prin ingestie, pe de altă parte. Alături de ingestie mai trebuie adăugată și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
adăugată și cantitatea de 300-400 ml/24 de ore de apă provenită din sursă endogenă. În condițiile privării intense de lichide, setea devine intensă și se însoțește progresiv de neliniște, teamă și delir. Apariția senzației de sete este determinată de: - deshidratarea extra- și intracelulară, cauzată de pierderea de lichide și hiperosmoză, în general; - scăderea debitului cardiac și a masei sanguine, în caz de hemoragie, insuficiență cardiacă acută etc. Centrul setei se află în hipotalamusul anterior, latero-caudal față de nucleul supraoptic și suprapus
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
determine și hipersecreția hormonului antidiuretic, mărind reținerea apei în organism de către rinichi. Stimularea centrului setei se face pe două căi independente, una determinată de hipertonia osmotică a lichidelor organismului și cealaltă, de scăderea volumului lichidelor extracelulare (hipovolemie). În funcție de gradul de deshidratare intra- și extracelulară determinat de pierderea de lichide sau hiperosmoză se realizează dereglări hidroelectrolitice declanșatoare de reacții subiective și neurohormonale induse de dereglările osmotice și volemice. Hipertonia osmotică. Injectarea de soluții hipertone de NaCl în centrul setei produce polidipsie intensă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reglat de osmolaritatea plasmei în aceeași manieră ca și vasopresina (vezi capitolul “Glande endocrine”) s-a reușit, totuși, să se obțină prin stimulări diferențiate separarea senzației de sete de reducerea diurezei apoase. O consecință importantă a hipertoniei lichidului extracelular este deshidratarea intracelulară, care contribuie, de asemenea, fundamental la necesitatea ingerării de lichide, setea de natură hiperosmotică mai fiind denumită și sete intracelulară. Deshidratarea celulară este percepută nu numai de osmoreceptorii hipotalamici, ci și de cei de la nivelul mucoasei buco-faringiene, sub formă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
stimulări diferențiate separarea senzației de sete de reducerea diurezei apoase. O consecință importantă a hipertoniei lichidului extracelular este deshidratarea intracelulară, care contribuie, de asemenea, fundamental la necesitatea ingerării de lichide, setea de natură hiperosmotică mai fiind denumită și sete intracelulară. Deshidratarea celulară este percepută nu numai de osmoreceptorii hipotalamici, ci și de cei de la nivelul mucoasei buco-faringiene, sub formă de uscăciune a gurii, care, obișnuit, este asociată cu senzația de sete. Stimulii buco-faringieni sunt considerați a fi declanșatori ai comportamentului adecvat
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de depresie, în care subiecții își stopează alimentarea cu apă, ceea ce dovedește și implicarea altor factori în comportamentul setei, cum ar fi cei psihologici. Și în aceste cazuri, dacă nu se iau măsuri de restabilire a echilibrului, se ajunge la deshidratare. O problemă interesantă de control este cea a stopării spontane a ingestiei de lichide la limita necesității. Unele animale, ca pisica, câinele, cămila, în condiții de deshidratare beau exact cât au nevoie pentru a-și completa deficitul. Oprirea băutului înaintea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cazuri, dacă nu se iau măsuri de restabilire a echilibrului, se ajunge la deshidratare. O problemă interesantă de control este cea a stopării spontane a ingestiei de lichide la limita necesității. Unele animale, ca pisica, câinele, cămila, în condiții de deshidratare beau exact cât au nevoie pentru a-și completa deficitul. Oprirea băutului înaintea absorbției, când plasma este încă hipertonică, presupune existența unui sistem de contorizare faringian și/sau gastro-intestinal, pentru care există dovezi că ar fi prezent și la om
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
generați de destinderea stomacului, cu efect de durată mai mare (mecanism dovedit prin experimente cu balon intragastric). În concluzie, homeostazia hidrică a organismului este menținută datorită intervenției unor mecanisme neuro-umorale complexe, în care stimulul „princeps” al senzației de sete rămâne deshidratarea neuronilor din centrul setei, asociată cu creșterea nivelului de activitate a osmoreceptorilor centrali și periferici, hipotalamusul constituind o zonă de reglare atât a aportului, cât și a eliminărilor lichidiene. Centrul hipotalamic al setei suprapunându-se parțial cu nucleul paraventricular secretor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
suprapunându-se parțial cu nucleul paraventricular secretor de hormon antidiuretic retrohipofizar, controlează atât ritmul ingestiei de apă. cât și al eliminării ei pe cale renală. Controlul ingestiei apei se realizează cu participarea osmoreceptorilor de la nivelul mucoasei bucofaringiene detectoare a gradului de deshidratare locală pe de o parte și a stimulării zonelor secretoare de hormoni circulanți - ADH retrohipofizar și sistem renină-angiotensină renal pe de altă parte prevăzuți cu binecunoscutele proprietăți antidiuretice și stimulante a secreției de aldosteron și ingestiei de apă în cazul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
potasiu la nivelul tubilor colectori, hormonul antidiuretic (ADH) determină creșterea reabsorbției tubulare a apei ca urmare a permeabilității crescute pentru apă a celulelor epiteliale din tubulii distali, colectori și ductele colectoare. Contribuind la retenția apei în organism când există riscul deshidratării, ADH reprezintă factorul hormonal de bază în controlul gradului de diluție sau de concentrare a urinii. La deplasarea rapidă a apei din celulele epiteliale în spațiul interstițial produsă de ADH contribuie formarea de canale apoase cu participarea aquaporinelor de la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
La realizarea modificărilor enzimatice de permeabilizare membranară participă aquaporinele. Cea de a doua acțiune a ADH are la bază proprietățile sale vasoconstrictoare și hipertensive. Reglarea secreției de ADH este asigurată de osmolaritatea plasmei, care depinde de gradul de hidratare sau deshidratare a organismului. La omul normal hidratat, cu presiunea osmotică a plasmei de 310 mOsm, se găsesc cantități mici, de sub 1 mU pe ml plasmă. Acestea variază în limite largi, în funcție de gradul de stimulare a osmoreceptorilor Verney din imediata vecinătate a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
presiunea osmotică a plasmei de 310 mOsm, se găsesc cantități mici, de sub 1 mU pe ml plasmă. Acestea variază în limite largi, în funcție de gradul de stimulare a osmoreceptorilor Verney din imediata vecinătate a nucleului supraoptic din hipotalamusul anterior. Hidropenia, determinând deshidratare și hiperosmoză, provoacă excitarea osmoreceptorilor hipotalamici și eliberare de ADH, urmată de efecte antidiuretice compensatoare, în vederea reținerii apei și restabilirii echilibrului hidric. Creșterea presiunii osmotice doar cu câțiva miliosmoli este suficientă pentru a produce antidiureza în mai puțin de 1
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
a permite utilizarea ei de către creier. Nu mai puțin importantă este autoreglarea glicemiei în cazurile în care aceasta are tendință la creștere, din cel puțin trei considerente: a) glucoza crescând, presiunea osmotică a plasmei extracelulare peste valorile normale va cauza deshidratare celulară (diureză osmotică); b) glucoza fiind substanță cu prag renal de eliminare, concentrațiile înalte de peste 1,8 g/l o vor duce la pierderea prin urină a unei părți din glucoza sanguină; c) hiperglicemia determinând diureză osmotică poate crea depleție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în homeostazia volemică; acest tip de acțiune este inhibat de stimularea receptorilor de întindere auriculară eliberatori de factor natriuretic atrial (ANF). Ang II circulantă ar participa la producerea setei prin concentrații mult mai înalte și în situații extreme, cum sunt deshidratarea intensă și hipovolemia severă. Comportamentul la sete implică, de asemenea, activitate motorie și memorare. Unele din structurile nervoase răspunzătoare de aceste funcții, precum nucleul olivar și respectiv hipocampul, prezintă receptori pentru Ang II, dar mecanismele de intervenție ale acesteia nu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
biologică fundamentală amenință existența organismului, mai ales pentru unele nutriente indispensabile vieții, cum ar fi oxigenul și apa. Iată de exemplu; lipsa oxigenului, amenință viața În cinci minute de la sistarea aportului prin moartea celulei nervoase, iar lipsa apei conduce la deshidratare extrem de rapid, cu riscul morții de la câteva ore până la 72 de ore prin colaps hipovolemic. La rândul lor, lipsa principiilor alimentare de bază pot avea același deznodământ Într-un interval de aproximativ 30 de zile. Nutriția fiind așadar o chestiune
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
oxigen pentru orice ființă viețuitoare care, cel puțin pentru om, produce moartea neuronului În maximum cinci minute, iar manifestările care Însoțesc această stare sunt de-a dreptul dramatice. Efectul este același pentru lipsa apei, cu corectivul că este mai lent, deshidratarea ca rezultat ducând la moarte În 24-72 ore. Deficiența alimentară cantitativă sau calitativă la rândul ei va cauza situații particulare care se pot constitui În factori stressori cu impact asupra organismului și prin urmare va solicita capacitatea de adaptare a
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]