17,663 matches
-
Vino într-o noapte în hotelul nostru și te crucești. Tragem câte un chiolhan de nu se mai vede om cu persoană, iar deștepții de ziariști se întreabă de ce moțăim în Parlament, Dumnezeii mamei lor de bandiți! Poate nu mă despărțeam de Lucica, dar devenisem... incompatibili, era prostuță săraca și nu a făcut nimic să se schimbe. Neam de neamul lor n-au dus-o cum a dus-o ea, dar țăranca tot țărancă a rămas. I-am spus să se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
suport.“ Vorbea pentru sine dar, totodată, și cu ceilalți. „Sunteți sigur că e cineva înăuntru?“ „Ba bine că nu. Au fost doi, probabil porumbei, îndrăgostiți, nu glumă, dacă și treburile astea intime le fac împreună. Nici la budă nu se despart.“ „Bateți mai tare. Cineva tre buie să le bage mințile-n cap.“ „Bate tu, cucoană, dacă ești mai deșteaptă.“ Ne-am pus, într-un târziu, să tragem toți zdravăn de ușă. Mi-am amintit de povestea cu ridi chea uriașă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcut mari acum și au descoperit vinul îmbuteliat, dar nu mă lasă inima să-i spun asta. O las să viseze la vremuri trecute și pornesc spre galben. Iubesc floarea soarelui. Alerg spre culoarea ei care, pe măsură ce mă apropii, se desparte în cercuri galbene. Unele, rămase fidele iubi tului lor, îl urmăresc cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scufund între faldurile acelea de carne și să le gust. Înfiorat și incapabil să scurg măcar câteva picături de urină, m-am întors tăcut în sala de clasă. N-am mai îndrăznit să o privesc. Vacanța de vară ne-a despărțit pentru totdeauna. Deși am mai întâlnit-o în anii facultății, cu aceleași cearcăne, aceiași dinți a căror strungăreață se accentuase, cu același păr blond-cenușiu, dar cu o voce care distona puternic cu imaginea mea despre ea, cu același nume de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prost cu vârcolaci. Te-ai împerecheat cu femela lor Alfa. Asta te face masculul Alfa. Acum nu se vor mai lua de tine și nici nu se vor mai bate între ei pentru mine. Sunt numai a ta. M-am despărțit de multă vreme de NT, dar și acum o legendă din cartier spune că în grădina din spatele casei cu vagă vedere spre mare se află trupurile neînsuflețite a doi câini din ale căror boașe își trag seva rădăcinile celor mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu tot. Respir în fiecare om, mă legăn în vânt ca frunzele copacilor. E timpul, îmi spune o voce interioară, și deschid ochii. Femeia se îndreaptă spre banca pe care mă aflu. Mă ridic ușor și pornesc spre ea. Ne despart aproape trei sute de metri. E frumoasă, constat, cu părul lung și șaten, minionă, un corp zvelt de dansatoare, deși știu bine că nu e dansatoare. Mi-aș putea petrece tot restul vieții cu o astfel de femeie. Poate în eter
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
că nu există așa ceva pe o rază de sute sau mii de kilo metri, nu știam cum arată un pub, dar trebuie să fi fost însă ceva super mișto dacă merita să orbecăi noaptea ca să-l gă sești. Ne-am despărțit bolbo rosind câte un salut. Rămas singur, în noapte, am străbătut apoi un coridor de vată neagră și am ajuns pe 1 Mai. Mergeam întins, știind că mai e puțin, când deodată din urmă s-a auzit un șuierat care
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cunoscător al tuturor jocurilor din afară și interior, bun meseriaș, bine Înfipt În realitate și cu cei șapte ani de acasă bine construiți de o mamă adevărată și Învățată. Și chiar dacă, În cursul anilor, Președintele a fost obligat să se despartă de mulți colaboratori cinstiți, acum Îi va recupera pe toți și-i va trimite acolo unde le e locul: să conducă bine destinele acestei țări și s-o refacă din propria cenușă, mai frumoasă, mai bogată, mai bună. Asta va
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
intensitate, cu ochii mijiți de încordare, și buzele groase i se subțiară dureros și disprețuitor, parcă ar fi fost gata să izbucnească în plâns. Ce bal? Lămurește-mă! Prefectul județului dă un bal în cinstea foștilor noștri musafiri. Pleacă. Te desparți de diavol râzând, cam așa ceva, spuse ea repede, cu gândurile în altă parte, și el simți mai mult decât își dădu seama că, pe măsură ce vorbea, se înstrăina și se îndepărta de el, dispărându-i acea nerăbdare, grabă și bucurie nestăpânită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
să-i nenorocească mai rău ca războaiele. Că harța între armate începe și se sfârșește, dar zurba dintre femeie și bărbat nu se mai încheie niciodată, și toate potrivelile astea sunt alcătuite să-i înstrăineze pe fii și să le despartă pe bietele mame de lumina și sprijinul bătrâneților lor. Când le vin băieților mințile la cap, e prea târziu. Sunt ca mânjii închiși în țarcuri străine. Mama nu mai poate ajunge să le dea drumul, să-i strângă în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
paie împuțită, de curg paiele din ea, și câte-un cearșaf și o pătură de grajduri, de miroase a cai de te tâmpește, și câte-o pernă, tot din paie, îmbrăcată într-o față de pernă de mort, și m-au despărțit din prima zi de Astrid, să n-o mai văd nici pe ea, ceea ce mă înnebunește cel mai mult, de-mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ajuns aici? Te-am căutat la Prefectură. M-am întâlnit astă-noapte cu Tom. Știu. Ai dat un bal, spuse ea. Tot orașul vorbește. Orașul ar face mai bine să-și vadă de-ale lui... Unde-i? întrebă Mama. Ne-am despărțit târziu. Nu mai e în oraș. Dar unde-i? Unde-i? S-a spart frontul, doamnă. Greu de știut. Fiul dumneavoastră lucrează la un birou special pe lângă Comandamentul german. Să n-aveți nici o teamă. Câtă vreme nu li se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mai bine decât orice voluptate spaima de-ndepărtare și singurătate și-i prăbușise de-a dreptul în somn. El întâi, cu brațul sub capul ei, răsuflând tot mai liniștit și mai prelung, scufundându-se în moartea aceea aparentă care-l despărțea de ea, apoi ea însăși risipindu-se moale, sfârșită, adormind și visând cai albi alergând pe-o câmpie înzăpezită, cu coamele-n vânt. Cai albi, zăpadă. Un vârtej în care se contopise deplin când auzi prin somn pași alergând sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe prefectul orașului? Ha? Ce? gâlgâi o voce ca un clopot de biserică. Prefectul!? Burjui! S-a zis cu el! Te pomenești că l-au și arestat, se sperie Miluță. Nu se poate! strigă Cerboaica. Acu un ceas m-am despărțit de el. Ce-a fost am văzut, ce-o veni vom vedea... Cine-o mai apuca. Jigodiilor! Ați intrat în ceasu morții! O să vă jucăm cu călcâiul pe piept și-o să ne pupați mâinile. Așa-i! Smintitul adevăr grăiește! Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva", se rugă în gând. Oamenii umblau cu torțe-n mâini, ca la Înviere. Să li se vadă fețele, să se salute cu bucurie, să se îmbrățișeze, sau poate să vadă chiar noaptea aceea din care veneau, de care se despărțeau, războiul, mizeria, foametea, morții, tot, tot, tot ce ținea de amintirea zilelor și nopților prin care trecuseră. Lumina din case, lumânările și felinarele, camuflajele rupte cu plăcerea răzbunătoare pe care ți-o dă o dorință îndelung înfrânată, focurile alimentate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și s-a redus numărul agențiilor de la 18 la 6, iar după anul 1989, a crescut numărul agențiilor de la 6 la 24 și s-a redus numărul oficiilor de la 21 la 12(Anexa 26). La 1 iulie 1991, s-a despărțit activitatea de telecomunicații de cea de poștă. Serviciul telefonic a continuat să funcționeze în aceleași condiții, dar subordonat Direcției de Telecomunicații. În mediul rural existau centrale telefonice în toate comunele fără Preutești. Cu această ocazie a dispărut simbolul PTTR, iar
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
lectură atentă a frazei în contextul ei arată că Nae Ionescu încearcă să justifice motivul pentru care, în loc să avanseze cu problematica metafizicii, se oprește asupra uneia dintre modalitățile cunoașterii metafizice: calea mistică. Finalul cursului aduce clarificări suplimentare. Înainte de a se despărți de studenții din acel an, le explică motivul pentru care „a cam lipsit de la curs“. Pentru că „n-am avut ce să vă spun“. Și precizează: „nu mi-am permis să viu în fața d-voastră și să spui în trei lecții
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
am investit, de fiecare dată, speranța unui „mâine va fi mai bine”.” Sau: „Dar iată, cu trecerea anilor, suntem tot mai tehnologizați, mai robotizați, devenim parcă mai insensibili. Are și tehnologizarea latura ei pozitivă, dar, din păcate, linia ce o desparte de cealaltă, numită dependență, e prea subțire și de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama când o depășim.” Și încă: „Un muzeu gata să se prăbușească, un teatru lăsat în paragină în mijlocul unui oraș ce se pretinde a fi
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ți-am adus un exemplar din volumul meu de debut. Când ai timp... Am privit-o în ochi. Ochii ei bleu vert. Dar parcă triști. Contrastând pe moment cu zâmbetul. Ce se ascundea în spatele acelei culori minunate? Amintiri? Ne-am despărțit, promițându-ne că ne vom revedea. I-am citit volumul în câteva zile. Povești de dragoste. Din viață? Se adunaseră în mine multe întrebări fără răspuns. Era într-o joi, când am sunat-o. - Gând la gând, Ana. Ai citit
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
o emoție imensă îmi cuprinse, deodată, toată ființa. 30 august M-am trezit. De fapt, m-a trezit zgomotul valurilor. Vara dorm, întotdeauna, cu fereastra deschisă, mai ales aici, la mare. E întuneric. Câte ore au trecut de când ne-am despărțit? Nici nu mai știu. Și chiar nu contează, pentru că multe sau puține, sentimentul e același: dor. Dor infinit. Dacă acest sentiment ar avea o reprezentare materială, aș spune că este o imensă placă de beton. O simt cum apasă, aproape
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
recepție, cu cei albi sau cei roșii?” ...Mărunțișuri cotidiene. 15 noiembrie Distanța fizică dintre noi a început să doară, sutele de kilometri dintre mine și tine devin, pe zi ce trece, mai greu de îndurat. Vezi tu, nu anii ne despart pe noi, așa cum, în repetate rânduri, ai afirmat, ci distanțele și împrejurările încâlcite în care ne-am întâlnit. Mă gândeam, la început, că va fi suportabil, scriindu-ne sau vorbind la telefon. Nu a fost chiar așa. Îți amintești? Spuneai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
rămânem la acei ani, la care ne simțim cel mai bine. Și câtă dreptate avea! În ce mă privește, am constatat asta atunci când l-am întâlnit pe Mihu. Dragostea n-a ținut cont de cei douăzeci de ani care ne despărțeau. În fața sentimentelor puternice și adânci, aceste amănunte devin, brusc, insignifiante. Bine, cele mai multe relații în care există între parteneri o diferență apreciabilă de vârstă, sunt bazate pe altceva, nu pe iubire. De regulă, interese financiare. Dar există, Ana și excepții. Până la
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
celălalt. Motivul: Eva. Copila își adora tatăl și ar fi fost nedrept s-o privez pe cea mai scumpă ființă din viața mea, de relația excelentă pe care o avea cu el. - Și totuși, din câte știu eu, v-ați despărțit până la urmă. Și oficial. - E adevărat. Dar asta s-a întâmplat mult mai târziu, când Eva ajunsese studentă. Înțelegea altfel faptul că uneori e mai bine ca drumurile oamenilor să se despartă, decât să treneze în situații incerte. Am păstrat
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Și totuși, din câte știu eu, v-ați despărțit până la urmă. Și oficial. - E adevărat. Dar asta s-a întâmplat mult mai târziu, când Eva ajunsese studentă. Înțelegea altfel faptul că uneori e mai bine ca drumurile oamenilor să se despartă, decât să treneze în situații incerte. Am păstrat însă relații amiabile cu tatăl ei, n-am făcut parte din categoria celor care nu vor să mai știe nimic despre fostul partener, ba mai mult, au grijă să-i facă un
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
spirit și de care, indiferent ce s-ar întâmpla, nu putem fi jefuiți. Dar iată, cu trecerea anilor, suntem tot mai tehnologizați, mai robotizați, devenim parcă mai insensibili. Are și tehnologizarea latura ei pozitivă, dar, din păcate, linia ce o desparte de cealaltă, numită dependență, e prea subțire și de cele mai multe ori, nici nu ne dăm seama când o depășim. Puțini mai sunt cei care astăzi mai cunosc sentimentul de a fi parte dintr-o sală de spectacole plină trăind emoția
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]