14,288 matches
-
face să coabiteze diferite familii de gîndire în jurul unui numitor comun. Iar atunci cînd Europa nu constituie o comunitate încheiată, națiunea rămîne locul geometric în care se rezolvă dialectica universalului, a identității și a particularului." (pp. 277-278) Concluzia ce se desprinde din cartea lui Sévillia pare desprinsă din rețetele secrete ale războiului psihologic: dacă vrei să distrugi o țară, e îndeajuns să le induci cetățenilor o mentalitate de stînga, dar o mentalitate pe care cetățenii s-o arboreze cu un entuziasm
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
gîndire în jurul unui numitor comun. Iar atunci cînd Europa nu constituie o comunitate încheiată, națiunea rămîne locul geometric în care se rezolvă dialectica universalului, a identității și a particularului." (pp. 277-278) Concluzia ce se desprinde din cartea lui Sévillia pare desprinsă din rețetele secrete ale războiului psihologic: dacă vrei să distrugi o țară, e îndeajuns să le induci cetățenilor o mentalitate de stînga, dar o mentalitate pe care cetățenii s-o arboreze cu un entuziasm pe cît de sincer pe atît
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
așadar un punct de vedere care este condiționat de chiar împrejurările în care îți duci viața. Orice unghi de vedere din care filozoful vorbește este impregnat de condițiile particulare ale vieții sale, și tocmai de aceea el nu se poate desprinde de ele spre a vedea lumea în întregul ei, de undeva de sus, de pildă de pe poziția ochiului lui Dumnezeu. Nimeni nu se poate ridica deasupra universului spre a pretinde că punctul lui de vedere este mai adevărat decît al
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
vedere, devenind în schimb optica supraumană a ochiului lui Dumnezeu. Din păcate, nu s-a născut încă filozofia în ale cărei rînduri adevărurile să cadă din cerul neomenesc al perspectivei divine. Din acest motiv, nici un adevăr filozofic nu poate fi desprins de numele autorului care l-a rostit pentru prima oară. Nici un adevăr nu supraviețuiește prestigiului celui care l-a rostit. Tocmai de aceea simțim și astăzi nevoia ca, atunci cînd redăm gîndurile unui filozof, să-i adăugăm de îndată numele
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
sintagmei "de gen": o marcă distinctivă, prin care se încearcă evitarea confuziei pe care ar putea-o produce polisemantismul termenului gen. Pe de altă parte, avînd în vedere perspectiva dominantă în cîmpul de cercetare, de gen capătă un sens particular desprins din contexte, devenind și un echivalent contextual al cuvîntului feminist. În interiorul domeniului, termenul de specialitate este mai ușor de recunoscut, așa că apare și izolat, în titluri de curs - Sociologia genului, Putere, Gen și Limbaj - sau în titluri de volume (Gen
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
doar 2 cazuri în care s-au consemnat recidive (0,47%) după tehnicile de protezare cu plasă;doar 2 decese (0,47%) la bolnavii din lotul celor operați prin tehnici de protezare. În concluzie, credem că din studiul realizat se desprinde clar ideea că tehnicile de protezare cu plasă a defectelor parietale postoperatorii, mai ales a celor recidivate, reprezintă un progres esențial în arsenalul terapeutic al eventrațiilor postoperatorii. Alături de o tehnică operatorie corectă, de importanță majoră sunt și măsurile adecvate de
Revista Medicală Română by Iustina Gabriela Pusel () [Corola-journal/Journalistic/92276_a_92771]
-
depozitele de fier vechi. — Mi se pare un caz evident de teleportare. — Nicidecum, domnule colonel. Le cară noaptea cu căruțele. În același mod, recent a dispărut o porțiune de cale ferată. A fost de-ajuns ca unul să reușească să desprindă o șină, pentru ca În cîteva zile să dispară un kilometru din calea ferată dintre Moyntown și Baakho. Ancheta demarată de autorități a stabilit atunci că un șef de stație Îi ajutase pe hoți, sub pretextul că salariul era prea mic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o ceață de pe creier, ca și cum s-ar fi trezit atunci din somn. — Mamă, unde e Kiki? Întrebă deodată Marychka. — Dobitoaco, pe mine mă Întrebi? răspunse maică-sa. Ce-ai păzit pînă acum? Fără să mai spună o vorbă, Marychka se desprinse din șir și o luă fugă, neștiind precis nici Încotro aleargă, nici cu ce scop. Descria cercuri din ce În ce mai largi, adică tot un fel de spirală, iar uneori se oprea nehotărîtă și privea cînd Într-o parte, cînd În alta, cu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
minimaliza consecințele. Omul continua să vocifereze, gesticula agitat, ducîndu-și din cînd În cînd mîinile la cap, pentru a arăta locurile În care se aflau beculețele, sau Își lovea cu putere coapsele, pentru a produce zgomote care să atragă atenția. Se desprinsese din grupul său și alerga țopăind În cerc, apropiindu-se cînd de unul cînd de altul dintre cei cărora li se adresa. — Ascultați ce vă spun: extratereștrii sunt printre noi, au luat totul În stăpînire! dezvălui el. Deși nimeni nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
atrași În sus de rotirea aceea calmă, ale cărei geometrii multiple, disimetrice, infirmau spațiul. Unii se legănau pe picioare, alții căzură de-a binelea și răma seră pe brînci, uimiți de ce li se Întîmplă. Numai cei de la coada spiralei se desprinseră cu oarecare greutate din rînd și plecară care Încotro, tulburați de o emoție confuză. Alții mai sprinteni o luară Însă la fugă. Se auzi mai Întîi un strigăt scurt, subțire, ca un guițat de purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urmă, se lăsă liniștea. Tăcuseră și cei din balcoane. Nu mai bătea nici vîntul. O liniște atît de adîncă, Încît se auzeau pașii prin iarbă ai Marychkăi, care se apropia cu Kiki de mînă. CÎnd ajunseră foarte aproape, Kiki se desprinse de lîngă Marychka, alergă la Christina și o trase de marginea fustei În jos. — Mami, mami, unde pleci? — Kiki, unde ai fost? Întrebă Christina, Îngrijorată. — Doamnă, v-au căzut pantofii, observă Marychka. — Da, da, mă strîngeau cam tare. Mi-i
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
centimetru, curățînd rama de lemn pînă la ultimul colț de sticlă, plesnind apoi fiecare fotografie de cîte ori e nevoie ca să fie făcută ferfeniță, aplicînd lovitură după lovitură și cutiei de placaj care pînă la urmă șubrezită de tot se desprinde din perete cu tot cu diblurile în care era prinsă și îi cade la picioare. Ce v-am spus eu? Tacatacataca, zbîîîrrrr, se gîndește Delfina, trăgînd încă trei scaune de la perete, aranjîndu-le de partea cealaltă a mesei, o fi destul spațiu pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu greu față ispitei de a-și întoarce măcar o clipă privirea peste umăr, chiar și cel mai bun prieten se poate transforma în cel mai mare dușman într-o situație atît de tensionată, lovește cu vîrful pantofului o pietricică desprinsă din caldarîm, pe cine cred ei că fraieresc cu focurile astea de artificii de care nici un copil nu s-ar speria? Simte cum pașii îl poartă într-o direcție greșită, abia acum îți dai seama că tot planul tău care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se aude din nou vocea Părințelului prin beznă în direcția ultimilor revoluționari care intră, și aveți puțină răbdare pînă fac rost de două trei lumînări, le spune. Cele două uși trosnesc din nou, se aud și pașii Părințelului care se desprinde ca o fantomă de grupul celorlalți care se calcă pe picioare fără să-și dea seama. Să nu vă-nchipuiți că ăsta e un adăpost sigur, spune Curistul. Oricine ne-a văzut intrînd aici s-ar putea năpusti asupra noastră
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu toții s-au strîns ciorchine în dreptul ușii de intrare din spate și au început să vocifereze despre ce urma să facă în continuare. Toată sporovăiala n-a durat mai mult de cinci minute, după care doi dintre soldați s-au desprins de grupul celorlalți, au dat prin spate ocol elicopterului trecînd pe sub grinda cozii, oprindu-se în dreptul compartimentului de bagaje. Unul din ei a tras într-o parte ușa, iar celălalt a sărit în cală și a început să împingă înspre
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
lovește În urechi și simțim că sîntem la o Înălțime atît de mare. Cerul de deasupra noastră e de un albastru deschis frumos cu nori În formă de cerșetor contorsionat. Țeava e alunecoasă, dar ne ținem de ea. Apoi se desprinde din articulație, iar noi o scăpăm din mînă și cădem, nu mai avem timp să ne pregătim de impact și ne prăbușim peste ceva care ne amortizează căderea, căci se sfîșie și se rupe peste tot În jurul nostru, iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
le numește, și altele pe care le-a pierdut nici el nu mai știe de când, Îl ajută să spere că, Într-o zi va afla despre sine că s-a rătăcit doar un timp În mizeria acestei lumi. S-a desprins cu greu de gura metroului În care trăiește pe viu aproape zilnic batjocura sau mila, compasiunea sau indiferența semenilor. Mult mai În vârstă ca el, și mai neputincios, Kawabata cerșește prin preajma ghetoului și Antoniu Îl menajează, și nu-i impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Încăperea paralelipipedică, după ce am Învârtit cheia În broască și Însfârșit sunt pe picior de plecare, am senzația Îndepărtându-mă câțiva pași și privind zidurile cu atenție, că Încăperea s-a mai deslipit câțiva centimetri de casa-mamă, așa cum un cofetar iscusit desprinde cu artă o felie din trupul unui uriaș tort. În lumina somnoroasă a dimineții, mai arunc o ultimă privire fugară spre pereții mucegăiți și scorojiți de vreme și-mi iau zborul spre Studioul de Filme Documentare unde lucrez. Când străbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
foarte devreme...Îndepărtează fotoliul de birou, pentru a spăla cu mopul cât mai bine suprafața În care , Într-o intimitate confortabilă, zilnic, câteva ore odihnesc picioarele redactorului-șef. În timpul ăsta telefonul sună insistent, În câteva reprize lungi. Redactorul-șef Dezideriu desprinde tacticos firul din plastic Împletit al telefonului de lăcașul minuscul din receptor, trăgând de clema din plastic dur, cu un oftat de ușurare. Ă Antoniu pare să fi uitat următoarea frază. Se oprește din nou din scris, Își Îndreaptă spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Îi dă senzația unei băi calde. Ajunge În dreptul unei săli de expoziție. Privește prin vitrină Înăuntru: Îngeri stranii de gips, colorați, În atitudini umane, sunt expuși laolaltă, cu o colonie de păsări din ghips. O intensă desfășurare de forme, părând desprinse dintr-un cretacic fabulos. Pe vitrină În stânga sus, este lipit un afiș modest, ce poartă un nume: Silvia Radu. Își amintește că a văzut cândva de mult, Într-o revista ,,Secolul 20,, ,niște imagini cu atelierul Silviei Radu și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Înmuiase zidurile albe ale bisericii. Satul părea o navă Înconjurată de ape, dar pictorul lucra cu Îndârjire și mirosul vopselelor se amesteca cu mirosul de mărar, leuștean, tei și ceapă, care nu lipseau de la dejunurile noastre. Nu puteam să mă desprind de picturi. Știam că În curând vraja se va sparge, și că fiecare va pleca spre rosturile lui, mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată trăiam cu intensitate lumea pânzelor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plutea spre mine cu o viteză tot mai mare iar capul lui mare, cu trăsături evreiești, arăta ca un ou uriaș plutind peste mânecile largi ale halatului de mătase. Am rotit în fața lui sabia, însă, în mișcare, lama s-a desprins și a zburat în sus, în întunericul iernii care se adunase deasupra noastră. Strângând tare în mână ceea ce mai rămăsese din sabie, cuprins de spaimă și de sentimentul vinovăției, l-am recunoscut pe tatăl meu. M-am trezit tremurând. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îndepărtat pe care-l auzeam venea de la avioane sau din interiorul meu. Ziua toată fusese o neîntreruptă stare de veghe. Poate că acum mă cuprindea somnul. Mi-am dat seama că-mi cade capul în față, gata parcă să se desprindă de trup. Preț de câteva secunde m-a furat un vis pe care-l avusesem de mai multe ori în ultimul timp, un vis cu o sabie și un cap retezat; iar apoi i-am văzut pe Palmer și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sănătoase, cu care s-ar fi mândrit și-un rege, și-un șlong 1 de o lungime și un diametru impresionante. Și erau ale lui: da, sunt absolut sigur de asta, atârnau pe, erau legate și nu puteau fi oricum desprinse de el! Bine-nțeles că acasă îmi cădeau ochii mai puțin pe organele lui sexuale decât pe zonele ei erogene. Iar o dată i-am văzut și sângele menstrual... l-am văzut strălucind întunecos, rânjindu-mi parcă în nas, pe linoleumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
petrecut tot restul vieții lângă un astfel de om. Da, aș fi avut - dacă aș fi în stare să învăț ceva, orice! Dacă m-aș putea dezbăra cumva de obsesia asta a felației, a amorului liber, dacă m-aș putea desprinde de aventură, de himere și de dorința de răzbunare - de pofta de a plăti polițe altora! de umblatul cu capul în nori! de această fidelitate imposibilă, absurdă față de trecutul îndepărtat! În 1950, la vârsta de numai șaptesprezece ani, la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]