1,668 matches
-
relatat În fața regelui și a reginei că Pământul este rotund și a rămas În istorie ca fiind primul care a descoperit așa ceva. Eu m-am Întors acasă și i-am Împărtășit descoperirea mea În șoaptă numai soției. „Scumpo“, i-am destăinuit, „cred că Pământul este plat“. Cum de-am ajuns la o asemenea concluzie? Pot să spun că totul a Început În sala de conferințe a lui Nandan Nilekani, la compania Infosys Technologies Limited. Infosys este una dintre bijuteriile lumii tehnologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
munți însoțit de o mică gardă; strecurându-se prin păduri, ajunse noaptea târziu la Întregalde. L-a adăpostit moș Chimin, un bătrân cultivator de chimen, poreclit astfel de localnici. Matei Corvin, el însuși purtând numele străbunicului său, vânător de corbi, destăinui necazul înfrângerii: armata era răvășită, el însuși rănit și obosit, iar turcii înaintau spre Buda-Pesta. Măria ta, îl sfătui moș Chimin, stai și te hodină o zi, două, baba mea o să-ți lecuiască rana, că știe ea niște buruiene de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
nu știam cum să procedăm l-am rugat să meargă la Valeriu și să-i împărtășească starea și dorința sufletului lui. Ion a crezut că în felul acesta vrem să scăpăm de el, neacordându-i bună credință. Totuși și-a destăinuit stările sufletești cu toate frământările de conștiință. Valeriu nu l-a lăsat să vorbească, l-a îmbrățișat ca pe un frate pe care de mult îl aștepta la poarta sufletului său. L-a ridicat cu dragostea lui pe treapta depășirii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
așternut până în noaptea Învierii. La miezul nopții ne-am sculat. Eram pregătiți să primim în sufletele noastre pe Mântuitorul Iisus Hristos, Înviat. Cel ce prin Întrupare devenise om, iar prin Înviere îndumnezeise pe om. O parte din copii, cărora le destăinuisem că am Sfânta Împărtășanie, au primit câte o firmitură, cuminecându-se. Cei mai mulți nu s-au socotit vrednici de primirea ei. O, dacă am fi totdeauna așa de riguroși cu noi înșine! În liniște ne pregăteam ținuta pentru a începe, cu
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ci mai ales pentru faptul că nu au reușit, în cazul nostru, să-și demonstreze capacitatea de anchetatori. Ne-ai făcut să te credem, banditule! Ne-ai dus cu preșu’, mi-a zis Livinski în timpul răzbunării. Odată, Teja i-a destăinuit lui Aurel Obreja că nu mai poate rezista. Minte-i, măi frate, scrie tot ce-ți trece prin cap, că ei n-au posibilitatea să verifice, și până ce află că i-ai mințit, mai scapi de chinuri. * Un flăcău frumos
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
lot: Liviu Brânzaș și Dodi Mărăscu. Pentru cei doi ancheta fusese foarte dură și resimțeau această perioadă, amândoi fiind foarte slăbiți. Dodi, nepotul doctorului Borza, profesor universitar din Cluj, îl asistase în cabinetul medical. Simțind că va fi arestat și destăinuindu-se unchiului său, profesorul i-a confecționat un act care atesta că Dodi Mărăscu este felcer sanitar. Așa a fost trimis să practice meseria prin satele izolate ale munților Apuseni, unde a făcut o operă sanitară de mare amploare, eradicând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sociativ: N-a putut să intre în vorbă cu nimeni altcineva decât cu bătrânul. • circumstanțialului (temporal și spațial, mai ales): „Pot citi în pietre ce se va întâmpla diferitelor persoane din apropierea mea, dar în afară de cazuri de forță majoră, n-am destăinuit niciodată persoanei în chestiune ce-am aflat.” (M. Eliade, 419) • numelui predicativ: „Afară de ochii negri, care erau ai ei, era... el întreg, el, copilul din portret.” (M. Eminescu, P.L., 21) • atributului: „Nici un drum nu i se mai deschisese apoi înainte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
același volum III al „Umbrelor”, editura J unimea I ași, 1975, Aurel Leon, urmaș al altor memorialiști celebri , ca Nicolae Șuțu, frații Ionel și Alexandru Teodoreanu, se ocupă și de prolificul Artur Gorovei. Notațiile sale vorbesc despre lumea Cotnarilor și destăinuie nume de proprietari și situații inedite. Redăm „umbra” ce-a hălăduit cândva printre alte umbre celebre de acolo, pentru readucerea lor în me moria ce lor vii: Artur Gorovei „Deși viața lui se confundă cu Fălticenii, prima data l-am
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
aripa cocoarelor. Avea Manaș și Cotnărel (cu clipire din ochi). Obrazul lui Manaș însă, ca și nasul, ardea numai în Cotna r. Culoare istorică - spunea el despre tenul lui. Dugheana acestei culori istorice n-avea altă stemă. O lampă chioară destăinuia câteva mese șchioape cu rude le lor și mai sărace (scaunele), o gură de bucătărie și un adân c de beci. într-o zi, mare de bucureșteni năpădește crâșma lui Manaș. Cuconii dâmbovițeni veniseră în prăbușitul târg moldovenesc să-și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dar implicit FESTIVALUL. Din păcate însă, cele 8 pagini ale Expo Jurnalului cu numărul 1, edita t în 24.000 de exemplare, distribuite gratuit de organizatori, deși popularizează o Școală a vinului, îndemnându-ne să o frecventăm, fără a ne destăinui și programa cursurilor, nu amintește nimic despre cultură și artă, despr e scriit orii și poeții care au pus aur de vorbe mereu în paharele de gustător ilor care au descoperit și certificat caratele licorilor de la COTNARI și din întreaga
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Par adormite și totuși, asemenea unui ochi ager, un nume te privește de pe fiecare scoarță. Le cercetezi cu privirea, le răsfoiești distrat, nu te recheamă, nu stăruie, nu provoacă. Așteaptă până te dăruiești lor și atunci de-abia ți se destăinuiesc. Mai întâi, o tăcere în jurul nostru, apoi liniște în noi și pe urmă te lași în voia lor, într-o seară obosit de un drum lung, într-o amiază plictisit de oameni, într-o dimineață, amăgit de vise grele. Simți
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
cărților, ele ne reîntâlnesc cu viața, sunt ca niște flori ce își deschid cupa pentru a primi un pic din lumina soarelui. Cărțile devin pentru noi totul odată ce le deschidem, și prieten, și dușman, și mici flori cărora le putem destăinui și cele mai ascunse din secretele noastre. Magia cărților ne înconjoară și ne poartă într-o lume fermecată, cea a fanteziei, a aventurii și a adevărului. Atunci când suntem supărați, cărțile sunt singurele care ne ascultă, ne înțeleg și ne alină
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
pas sur la neige (Pași pe zăpadă) Preludiul Des pas sur la neige reprezintă o mărturie edificatoare în demersul artei debussyiste de a introduce concepția analogiei simboliste în muzică. Prin straniile urme repetate obsesiv asistăm la o atmosferă enigmatică, ce destăinuie o formă de solitudine depersonalizată. „Pașii” și sentimentul lor pierdut ne conduc spre o dublă dimensiune afectivă: fondul monocrom al tabloului cu spațiul său atemporal și apariția „tandrului și tristului regret” (comme un tendre et triste regret), care ni se
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
materia, îi dă strălucire. Lustruind migălos bronzul și marmura, artistul îi eliberează energiile. Forma alungită, linia curbă, ovalul conferă sculpturilor sale aripi. Ansamblul de la Târgu-Jiu e opera-sinteză : „Nici nu vă puteți încă da seama de ceea ce vă las eu.” - se destăinuia artistul. Acest ansamblu a fost conceput ca o procesiune a sufletelor tinerilor dispăruți în Primul Război Mondial. În înălțarea lor spre lumină, ei poposesc la Masa tăcerii, pornesc pe Calea eroilor, trec prin Poarta sărutului și se înalță pe Coloana
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
prea solicitant să mă gândesc la mine, deși mi-aș dori să-i cunosc pe fiecare în parte și să mă hrănesc din poveștile lor. Nu știu cine și-ar dori să vorbească despre el pentru că e totuși neloial să nu mă destăinui la rându-mi chiar dacă în cazul meu nu prea aș avea ce spune. În fond nu cred că imaginația mi-a dispărut cu totul, așa că pot crea un trecut pe care să mi-l însușesc. Oricum aș avea unde să
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
pentru mine. C.Ș.: Ce ai vrea să scrii? A.B.: O carte care să-mi placă și pe care să nu mă văd obligat de vreun contract real sau imaginar să o termin... C.Ș.: Personajele cărților tale se destăinuie, explică pe îndelete motivele pentru care au acționat într-un fel sau altul, ce le-a determinat să facă un gest sau altul. Am avut impresia că încearcă să se izbăvească în felul acesta de o vină reală sau imaginară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
române din Basarabia” (1996). C.A. Munteanu este apreciat de Acad. C. Ciopraga ca precursor a lui Grigore Vieru, a lui N. Dabija și alți basarabeni contemporani. În felul poeților vizionari, C. A. Munteanu modestul bard al meleagului răpit se destăinuie: „Eu sunt o sonerie a timpului, nu a spațiului. Zvonul clopoțelului meu se va auzi nu doar la capătul firului ci undeva departe În timp, rezonanță și mai mare, dincolo de gratii și sărmă ghimpată”. La mormântul poetului C. A. Munteanu
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
în îndurarea lipsurilor. Într-o zi, a zărit o umbră de om, credea că este o ființă diavolească. Era o femeie goală, descărnată care, în starea de rugăciune, părea că stă deasupra pământului. Femeia, era Maria Egipteanca, i s-a destăinuit, i-a dezvăluit fapte din viața ei lumească. La doisprezece ani și-a părăsit familia și a plecat în Alexandria unde a dus o viață de desfrâu. I-a povestit monahului cum s-a hotărât să se alăture grupului de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
decât să privesc golul din lumea asta în care mă trezesc mereu și mereu. Am încercat să aud un sunet sau poate un glas care să mă cheme. Am încercat să strig pe cineva care să mă asculte, să-i destăinui secrete ascunse de viață. Am încercat să aud, dar liniște, linișteaăatât! Am încercat să vorbesc dar cuvintele nu, cuvintele nu se rosteau, nu le auzeam eu, nu le auzea nimeni. Am încercat să încerc să încerce cineva să mă învețe
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
înaintată, greu de ținut legătura cu ei. Unul dintre ei este mai activ și acela este bunul meu prieten Dumitrașcu Leon, care din timpul studenției și până în zilele de azi, la această vârstă înaintată, ținem o legătură strânsă și plăcută, destăinuindu-ne doar telefonic unele aspecte mai deosebite din viața noastră. Pot să remarc una mai aparte, când eram studenți la Cluj, în zilele când masa era mai slabă la cantina studențească, mergeam împreună la o bătrână, unde comandam câte o
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
în pușcărie. Nu voiam să mor nebotezat. Domnul din nou mi-a venit în ajutor. În prima celulă în care am intrat în Jilava, primul om care mi-a vorbit a fost un ieromonah basarabean, Mina Dobzeu: de îndată ce i-am destăinuit dorința mea nu a stat mult pe gânduri. Acolo, la Jilava, în camera 18 de pe secția a doua (unde în două rânduri cursese sânge) am primit Sfântul Botez (15 martie 1960). Părintele Mina a ținut să dea botezului acestuia care
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
atunci am dus o viață creștină conform datinei și regulilor bisericești. Jinduiam acum după călugărie. O doream încă din închisoare. După moartea tatălui meu (în vârstă de nouăzeci de ani 1967) am început să-mi caut o mănăstire". El se destăinuie, făcând cunoscută dorința sa prietenului său Constantin Noica, după ce în prealabil își căutase o mănăstire chiar el, însă fără niciun rezultat ,,am întâmpinat însă greutăți și refuzuri, deoarece stareții se fereau de un fost deținut politic. Părintele Mina vroia să
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
e cu atât mai mare, cu cât vârâse și Mănăstirea într-un asemenea scandal. Cei care au deconspirat Securității existența acestor cărți în fondul special al Mănăstirii Rohia, au fost și de această dată, prietenii săi scriitori, cărora li se destăinuise. Fiind supus unor tot mai mari presiuni din partea Securității, Steinhardt încearcă să găsească "o persoană de încredere" prin care să transmită un mesaj în Franța, lui Virgil Ierunca. La urechile Securității ajunge și această intenție, fapt pentru care, în 26
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
lanț al solidarității anticomuniste, în condițiile în care unele verigi ale acestui lanț erau parte într-un alt lanț, acela al delatorilor, al trădătorilor, al Securității. Cazul lui Steinhardt e emblematic din acest punct de vedere. Cei cărora el se destăinuia erau cei mai apropiați prieteni ai săi. Și, totuși, Securitatea afla de fiecare dată. Ceea ce a pățit Steinhardt au pățit mulți alți intelectuali de elită în perioada comunistă, de unde rezultă că Securitatea își făcea bine treaba. Cercetători din cadrul CNSAS mărturisesc
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
a 23 de cărți din fondul secret al Bibliotecii de la Rohia, ale unor autori precum Aleksandr Soljenițîn, Nadejda Mandelstam, Vladimir Bukovsky, trădat fiind de scriitorii care l-au vizitat și cărora, din inocență sau din vanitate monahală, li s-a destăinuit. Și, cum se întâmpla atunci, unul dintre cei patru era turnător. Astfel urmează percheziția și cărțile sunt confiscate. Deci, consecințe au fost. Pe de altă parte s-a realizat un canon alternativ al literaturii române postbelice, canon alternativ la cel
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]