1,678 matches
-
tot atâta rău cât bine.” Chamfort (Nicolas Sebastien Roch) 656. „Lectura tuturor cărților bune e ca o conversație cu cei mai de ispravă oameni din secolele trecute care le-au fost autori și chiar o conversație învățată, în care ne destăinuiesc doar cele mai bune din gândurile lor.” René Descartes 657. „Nu va ajunge nici înțelept, nici învățat animalul încărcat cu câteva cărți; cum va putea el afla, cum va ghici acest cap sec dacă pe el sunt lemne sau cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cîte ceva, dar nu ca să te duci să umpli Clujul cu ce-ți povestesc aici... Lucrurile astea le cunoaște puțină lume. — Nu spun, nu spun, m-am grăbit să făgăduiesc, avînd În gînd În același timp bucuria cu care voi destăinui istoriile inedite prietenilor mai apropiați din liceu și profesorului meu de română și latină, Valentin Tăutu. — Cum ți-am spus, a reluat tata, am aflat chiar de la soldați cum a fost Împușcat Vasile Blidaru. I-au Întins o cursă. Văzînd
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
captivanta povestire a părintelui meu, am citit documente despre asasinarea lui Vasile Blidaru, am constatat că versiunea lui se deosebea cu un singur amănunt de cea a unui martor ocular, un securist ce participase la operațiune și care s-a destăinuit În Informația zilei din Satu Mare: beculețul de la gura de sus a hornului era Înlocuit de o sonerie activată Într-o ascunzătoare a comandoului. Înclin să cred că au fost declanșate ambele semnale. Vasile Blidaru a fost un machisard anticomunist, deci
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
el să mă rețină locului. Și, În fața acelui semn evident al sorții care nu lucra cu noi și pentru noi, a pus stăpînire pe el o amintire pe care, Întrezărind În ea tot jocurile destinului, a ținut să mi-o destăinuie și mie, nepotul lui de zece ani cu luminile În scăpătare. Era, mi-a spus, În 1940, la vreo lună de cînd ungurii intraseră În Ardeal. Noile autorități l-au chemat la Sătmar, la un centru de recrutare unde se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mea. Văzusem lacrima din suflet și masca ce-o purtai pe față, / A tinereții tale suferință ce-ți măcina plăpânda viață. / Cu multă grație ai acceptat, la acel dans să te invit / În pașii valsului celebru, în șoaptă te-ai destăinuit.“ În mod curios, pe ultima copertă a cărții, Dan Cojocaru, recomandându-l pe Ilie Marinescu cititorilor, pretinde că acesta a găsit ceva nou de spus despre iubire, deși subiectul părea epuizat. Ceva nou?! Nimic nu este nou în această carte
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
trezea În Manhattan și Încerca să pună șaua pe situație. Nu considera că poate. Nici, dacă ar fi putut, nu ar fi fost În stare să convingă sau să convertească pe cineva. Putea lăsa șaua Shulei prin testament. Ea putea destăinui rabinului Ipsheimer că se află În posesia ei. Putea șopti părintelui Robles În confesional că o are. Care putea fi lucrul principal? Conștientul și durerile lui? Fuga din conștient spre primitiv? Libertatea? Privilegiile? Demonii? Expulzarea acelor demoni și spirite din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să fiu legat de acest loc vreme de opt luni? Ai Înnebunit? Sunteți cu toții nebuni? Amir era neliniștit. Cu doar un ceas mai devreme, când Anda Îi spusese că În aceeași seară va pleca spre munții Balcani, trebuise să-i destăinuie toate obligațiile care decurgeau din câștigarea poziției de conducător al Cuceritorilor, mai ales aceea că nu putea pleca. Iusuf Ognean, consilierul Celor Patru, Înțeleptul a cărui familie provenea din vechiul Bizanț, scosese, la cererea lui Ștefănel, toate tratatele și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi sigur că sunt aceleași. Era unul despre un pescar și despre un pescăruș. Pescarul era Îndrăgostit de fata unui fermier bogat, care n-o lăsa să se mărite cu el pentru că era prea sărac. În fiecare zi pescarul Îi destăinuia pescăru șului tot ce avea el pe inimă, iar pescărușul Îl sfătuia. ÎI cânta și-i spunea: Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că iubirea se Întoarce la tine. Nicicând să nu Îți pierzi Încrederea-n iubire, pentru că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
arunc în lupta cu valurile patimașe, amestecându-mi gândul cu norul cenușiu și izul de apă îndoliată. Abia când revin pe mal, observ o bătrână suptă de nevoi, cu lacrimile agățate în colțurile ochilor. Fără să o întreb, mi se destăinuie: apa e tulbure, feciorul meu s-a înecat ieri aici, și aștept...poate apare... Își vărsa amarul pe cel care a făcut băutura... A lăsat trei copii singuri...Ce poate să le facă ea? Cum să-i crească singură?...Asta
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
poleite cu migală, încă din nopțile acelea albe când cerul părea că se destramă peste ei și stelele cer mângâieri ascunse. Știa că e "slabă" în prezența lui, dar se simțea bine încorsetat în gândurile ei și n-ar fi destăinuit nimănui starea aceea de bine care i se părea oarecum înjositoare. Se voia doar stăpân peste un trup. Stăpânise atâtea trupuri, aproape șlefuite în marmură, încât trupul ei părea un obiect uitat la margine de drum. Șoptea adeseori: -Îmi convine
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tău, o urmărește cu privirea cum ea aleargă, depărtânduse, „fată cu cu gropițe în obraji” își spune în gând. — Ai răbdare, Cezar! Ciau! îi face ea cu mâna. Această întâlnire adusese o schimbare în firea ei. Abia aștepta să se destăinuie cuiva. Zina a văzut-o că era veselă și făcea vocalizele cu atâta pasiune ceea ce nu se întâmplase până acum. — Ești tare fericită azi. Ce s-a întâmplat?e curioasă Zina. — Vino, să nu ne-audă tata Sebi. S-au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
lucrul acesta, bineînțeles numai față de tine, că în rest mă prefac indiferentă. — Ha!ha!ha!ești o figură Teofana, râde Dora. Soții Stamate se arătau mulțumiți că ea era tot timpul bine dispusă. Zina știa motivul, fiindcă ei i se destăinuia Teofana, Eusebiu nu bănuia, dar nici nu-l interesa. Ce conta pentru el era viața armonioasă de familie. Abia acum înțelegea ce greu le-ar fi fost fără Prințesa care întotdeauna prin felul ei de-a fi le lumina viața
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
fi în stare să-i păstreze secretul. S-a trezit ca după un coșmar și-a spălat fața ca să se învioreze puțin, s-a îmbrăcat fără a da prea multă atenție ținutei, gândul fiindu-i la ceea ce avea să-i destăinuie lui Cezar. A îmbrăcat un costumaș de vară din garderoba ei pe care a pus ochii prima dată, care o prinde foarte bine, de un crem deschis ce-i pune în evidență părul de culoarea spicului de grâu copt. Ajungând
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
printr-o iubire curată, pură, prietenească. Deci ne-am înțeles. Gata cu trecutul! Viitorul contează, o încurajează Cezar. — Vreau să te rog ceva. — Spune. Ceea ce am discutat să rămână între noi, fiindcă ești prima și ultima persoană căreia m-am destăinuit. Nici părinții mei adoptivi nu-mi știu trecutul decât în parte. — Teofana dragă, chiar dacă nu m-ai fi atenționat, eu tot n-aș fi spus nimănui. Îmi dau seama că sunt lucruri care nu se pot spune. Cum aș putea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și-ai să vezi cum uiți de necazuri. Fetele de la birou te vor înveseli. — Mă vor întreba cum a fost, că știau despre intenția mea cu tine. Ce le voi spune? — Că totul a mers bine. Doar n-o să te destăinui acum. După o vreme le poți spune. Că veni vorba, am o mare rugăminte la tine, surioară. Știu că le vei spune părinților tăi ce s-a întâmplat. E firesc. Te rog însă să le povestești după plecarea mea. N-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe acel om de treabă iar acum o mai face și pe mofturoasa... Al meu zicea că Chelu n-ar fi murit de moarte bună... Că i-ar fi făcut de petrecanie chiar cuconița în persoană când omul ar fi destăinuit câteva pricini de nemulțumire. S-ar putea, vecină! Că prea repede s-a petrecut și prea repede l-au uitat! Iar apoi, de toate ale casei s-a învrednicit Vasile pe care l-a tot încurcat mamă-sa cu alesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să se simtă mai apropiați de persoane străine, decît de membrii familiei? Și asta e posibil și, de multe ori, pe bună dreptate. Când sîntem stresați de anumite probleme, sau Întîmplări neplăcute, sîntem tentați, ba chiar este indicat să ne destăinuim cuiva, să ne descărcăm de o parte din necaz, deoarece cînd Împărți necazul cu cineva, Îl poți suporta mai ușor, suferind mai puțin. Sigur că această destăinuire dorim s-o facem cuiva apropiat și adesea cei mai apropiați ne sînt
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
poate Întîmpla ca fostul prieten să se folosească În sens negativ de anumite amănunte din viața ta pe care i leai destăinuit atunci cînd simțeai nevoia să fii ascultat și Înțeles de cineva. Trebuie să fim foarte atenți cui ne destăinuim În situațiile dificile din viața noastră. Chiar și față de unii membri ai familiei noastre trebuie să avem rețineri, cu atît mai mult față de niște persoane cu care nu avem nici un fel de relație de rudenie. SÎnt destul de rare persoanele cu
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
Cum? Ce scornire a minții ei bolnave, mai este și asta!? Reculeasă oarecum, Ina încercă să-i detalieze cumplita destăinuire a Olgăi. - Știindu-se în ultimele clipe ale vieții, mustrată de conștiința ei neîmpăcată de-a lungul timpului, mi-a destăinuit că atunci când eu am născut, mi-a schimbat copilul cu al unei țigănci. - Vrei să spui că Mihăiță nu este copilul nostru? Asta ți-a spus? - Da! Urmă o pauză în care Alex nu-și găsea locul. Se frământa, mergea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Domnule președinte, mai există un martor care, fiind țintuit la pat, se află în imposibilitatea de a fi prezent în instanță. E vorba de soțul Olgăi, Victor Stamate. Olga Dragomir, care a dobândit prin căsătorie numele de Stamate, i-a destăinuit și acestuia, la un moment de cumpănă al vieții ei, întocmai ceea ce ne-a relatat și martora precedentă. Victor Stamate a făcut o declarație în scris, fiind asistat de persoane demne de toată încrederea din conducerea spitalului din orașul P.
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
niciodată apuse, se rostogoliră pe obrajii arși de acea clipă, o clipă fără egal. Vișinel se apropie mai mult de grupul părinților, deschise larg mâinile ca două aripi cuprinzând cât putu mai mult pe ocrotitorii săi, vădit pregătit să le destăinuie un gând îndelung tăinuit: - Mama Rafira spune că sunt al ei, mama Ina spune, de asemenea, că sunt al ei. Le aparțin deopotrivă, nu tăgăduiesc, dar eu știu acum cu adevărat al cui sunt: al Voicăi! Da, da, sunt al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
bine, nu tocmai la îndemâna oricui, zise el ușor ranchiunos. Trebuie să ai capacitatea de a citi. Trebuie să știi unde anume să cauți lucrurile de care ai nevoie... — Știți, proza dumneavoastră a însemnat cândva foarte mult pentru mine, i se destăinui Fanny. — Serios? — Am citit Adăpostul când aveam cincisprezece ani, spuse ea. A fost prima oară când am simțit că mă prinde un roman modern. Continui să cred că-i cea mai bună reprezentare a adolescenței din proza britanică postbelică. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e noapte. Animalele nocturne cu priviri fosforescente însuflețeau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
apoi să vă scriu. Ei bine, am citit-o de-a fir a păr (sublinierea este a autoarei acestei scrisori), nu am lăsat să-mi scape nici un cuvânt. Citind cele scrise de dvs., am descifrat toată firea omului care se destăinuie, care intră în amintirile trecutului, ambiția lui, iubirea de carte, tenacitatea, dorința de a învăța, de a cunoaște, de a merge mai departe, cât mai departe, evident păstrând proporțiile existenței de atunci, a posibilităților de atunci, atât a vremurilor, cât
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
mutându-și gentuța neagră dintr-o mână În alta. „Te pomenești, Își spuse Mașa, că acum, la plecare, așa cum e, un pic abțiguit, Îmi face o declarație și-mi cere mâna...“ Extraterestrul clătină din cap În semn că se va destăinui și continuă: - Aș fi vrut, poate, să-mi găsesc și eu În acest voiaj perechea potrivită. Trupul meu e făcut Însă În așa fel, și spiritul de-asemenea, Încât nu pot Îndrăgi pe nimeni. Am Încercat, mărturisi el, de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]