3,122 matches
-
urmărind cu privirea grupările care se adunaseră În cele două părți opuse ale pieței și continuau să se privească chiorâș, schimbând strigăte de amenințare. Se pare că totul e pe cale să se prăbușească, iar planul părinților Întemeietori ai cetății se destramă În lupte interne. - Planul acela, dacă a existat vreodată așa ceva, s-a scris, precum răspunsurile Sibilei, pe frunze, pe care chiar și o adiere ușoară de vânt izbutea să le răvășească, replică Dante, scuturând din cap. Filosoful privea și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
am devenit maniheist. Dumnezeu e Unul. Iar lumina harului său se Întinde În măsuri diferite În Întreg universul. Dar dacă În claritatea desăvârșită a bolților cristaline ale cerurilor ea pătrunde fără variații, ajunsă În lumea sublunară se articulează și se destramă precum valurile mării de stânci. Iar În fundul mâlos al sufletului nostru e cu totul absentă. Acela este infernul, ceea ce vreau eu să reprezint. De aceea voi cânta drumul printre morți. După Ulise și Enea, aceasta e călătoria care lipsește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îți jur că mă aflu aici ca să respir aerul miracolului și să Îmi pregătesc sufletul pentru a-l spăla la San Pietro, când m-oi duce. - Ce faci aici? repetă poetul fremătând. Masca surâzătoare a lui Cecco Începea să se destrame. Ochii Îi alergau de la el la femeie, ca și când n-ar fi știut ce atitudine să adopte. - Nimic... Căutam... bâigui el Încurcat. Își ținea ochii În pământ. Apoi Îi ridică spre mută. - Așadar, ai descoperit totul, murmură el, trăgându-și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
un continuu du-te-vino de oameni care urcau și coborau Într-o mișcare agitată și convulsivă. Simțea cum crește În el dezgustul față de tot ceea ce vedea. Tocmai atunci, Însă, Îi atrase atenția ceva anume. Necontenit, mici grupuri se formau sau se destrămau ca și când niște mesageri drăcești ar fi umblat permanent de la o masă la alta, țesând urzeala Răului. Într-un colț al mesei celei lungi În schimb, un grup de patru muștrii rămăsese cufundați Într-o ciudată apatie. Păreau indiferenți la scârbavnica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl convingea pe deplin. Un tremur ușor În glas, din când În când, ca și când un fir de disperare i-ar fi marcat cuvintele. Ceva trebuia să fi Împiedicat planul acela perfect. Mâna asasinului Începuse să lovească În pilaștrii viitorului edificiu, destrămând urzeala proiectului. Însă, dacă scopul asasinului era să curme visul imperialilor, atunci era cu adevărat foarte posibil ca Bonifaciu să se fi aflat Înapoia mâinii sale Însângerate. Un fior Îi străbătu șira spinării. Apoi i se păru că aude niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
făcu o dată aceeași operațiune, apăsându-i fundul cu mai multă putere; se lăsă În scaun, dezamăgit. Nu se schimbase nimic din aspectul funestului pocal. Nu exista nici o tijă secretă care să fi putut răni degetele băutorului. Toată teoria lui se destrăma Înaintea evidenței faptului. Și totuși era sigur că, Într-un fel sau altul, așa stătuseră lucrurile. Se lovi peste frunte cu pumnii, căutând disperat În jur ceva care să Îi poată sugera o soluție. Apoi Îi veni o idee. Acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Frederic era nebun și blasfemator. Un campion al imposibilului. Dacă lumina ar avea o mișcare a ei, aceasta ar continua și În prezent, Într-o cursă către un neant cumplit și infinit. Oricare certitudine, oricare stabilitate a Facerii s-ar destrăma. Toate acestea trebuiau oprite. Era scris În stele că eu trebuia să fiu cel care o va face. - Dumneata ești nebunul. Măsura universului creat ar fi fost cea mai măreață operă a minții omenești, un cânt de laudă Închinat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plajă pustie un deget arătător a desenat înainte de apus forma perfectă a iubirii vin ultimii pescăruși dinspre capătul pământului noaptea apare odată cu ei prinsă în vârful aripilor obosite mi se pare că inimile acelea strălucesc în întuneric te ating se destramă noaptea în fire de suflet iar inima ta bate din ce în ce mai repede 20 noiembrie 2011 Cele două ere care ne așteaptă răbdătoare mai am două ere la dispoziție mult sau puțin totul depinde de unghi este vorba despre unghiul din care
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
eu nu înțeleg de ce ne ajuți pe noi trei muritori să vizităm castelul și pe Zmeu ! Zâna cea bună’’: - Blestemul spune că dacă buzduganul n-a fost câștigat prin luptă, nu poate fi de folos lui Făt-Frumos. Dar blestemul se destramă dacă buzduganul este luat zmeului de către un muritor. Paul: - Zână, mulțumim pentru ajutor. O să-ți aducem buzduganul zmeului. ,,Zâna ce bună’’: - Bravo copii ! Drum bun... Cu fluierul acesta adormiți balaurii și puteți intra în castel. ( Zâna cea bună dispare
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
împreună cu îngerii lui într-un ochi de gheață, undeva, în adâncul pădurii. Uneori, se puteau vedea râuri lungi de ceață plutind spre adâncul pădurii. Și, dacă priveai atent, puteai să vezi oameni și animale și păsări în ceața care se destrăma. Se spunea că sunt cei care au fost blestemați să caute Soarele pentru ei și pentru ceilalți. Nu ajungeau niciodată acolo, la ochiul de gheață care închidea Soarele: ori îi sorbea pământul ori nourii, ori ceața din care erau făcuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și ceva din puterea lui. Ajunsese aproape de Soarele înghețat, dar puterea era pe sfârșite. Triumfătoare, gheața începuse să se strângă în jurul trupului istovit. Și atunci, și-a amintit. Oamenii ceței spuneau ceva, își spuneau ceva unul altuia, înainte de a se destrăma în ceață: că în ultima clipă, Dumnezeu îți trimite scânteia. Și-a amintit și a fost de ajuns: gheața s-a topit, pe maluri au prins să se înalțe flori, pământul reavăn reveni la viață; el însuși s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
suntem cu toții fiii Lui, fiii Focului ceresc, lumină din lumină... Și putem topi gheața din inimile celor care demult au uitat că au inimă, sau nici măcar n-au știut vreodată. Putem topi gheața din jur, ca să facem ceața să se destrame și să ne bucurăm de senin, de soare, de frumusețe, de fericire și să ne recunoaștem propriul suflet în lumina Iubirii. Digul " Știați că și pietrele au îngerii lor?" Așa își începu bătrânul povestea. Era o după-amiază senină de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mine (și doar nu-mi era frig !... oare de ce-or fi făcut-o poate că așa se face când mergi la Rege, mi-am spus) și am mers mai departe. Tăcând. Mă temeam că dacă dau glas bucuriei, se destramă visul și, mai ales, străinii or să vadă că nu sunt cal. Te pomenești că mă lasă atunci la marginea drumului și nu mă mai duc la Rege. Mă bucuram, dar mi-era și frică. Oare ce va zice Regele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
împotrivirea lor? Nu cumva, uneori, vrând să atingem un mister îl risipim pentru totdeauna? Îmi amintesc povestea Ceciliei Metella, frumoasa romana găsită în ruinele de pe Via Appia, care părea intactă în sarcofagul ei, dar în clipa ridicării capacului s-a destrămat într-o pulbere fină. Sună ciudat asta într-un secol care pare convins numai de faptul că doi și cu doi fac patru... Dar ceea ce îmi sugerează Mexicul e să nu mă grăbesc: "Privește fără pretenția de a pricepe totul
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
parte din esența și chiar din farmecul relației noastre este însuși faptul că este atât de tainică. — Cu alte cuvinte taina în care e învăluită face parte integrantă din ea, spuse Georgie, iar dacă ar ieși la lumină s-ar destrăma? Nu prea mă încântă ideea asta. — N-am spus chiar așa, am răspuns. Dar dezvăluirea ei, faptul că ar ști și alții au neșansa că ar altera inevitabil lucrurile. Adu-ți aminte de legenda lui Psyche și de copilul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dragostea noastră. Văzând-o în această cameră și unind astfel cele două jumătăți ale vieții mele, mi s-a părut că am găsit dovada faptului că eu greșesc și ea are dreptate. Trebuia într-adevăr să alungăm minciuna definitiv: în loc să destrame împletitura sentimentelor mele pentru Georgie, o asemenea eliberare ar face iubirea mea pentru ea mai puternică, mai pură decât orice sentiment trăit vreodată. Recunoștința față de ea îmi umplu sufletul, recunoștința pentru loialitatea ei, pentru înțelepciunea ei, pentru bunătatea ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
scenă a împăcării pe care și-o dorea ea. Nici nu-ți pot spune, Martin, ce bucurie, ce ușurare este pentru mine faptul că pot să stau iarăși de vorbă cu tine. Dar, de fapt, legătura noastră nu s-a destrămat nici o clipă, nu-i așa? A fost o adevărată minune că am rămas legați unul de altul. — N-a fost rău deloc, am răspuns. Iar asta numai datorită ție. Oricum, planșele de Audubon nu vor mai fi o problemă. — Iubitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lor, care au luat tot ce se putea, fără rușine, chiar și atunci când evreii Încă se mai aflau În case, cu certitudinea că nu vor fi pedepsiți și că În cele din urmă evreii vor dispărea. Ordinea publică s-a destrămat. Autoritatea centrală a Învățat destul de repede că dezordinea nu poate fi limitată doar la evrei, motiv pentru care s-a grăbit să oprească prădarea și jaful pe care ea Însăși le-a permis. Înainte de toate trebuia oprită campania de jaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Autoritățile au continuat să ceară lucruri, „În conformitate cu legea”, de la evrei care au fost uciși, dar care deocamdată au fost „menținuți” În viață - și Întrucât nu au fost găsiți, au aplicat metoda Încasării taxei militare. Sute de familii evreiești s-au destrămat pe acest fond. Copii, au fost transferați la rude sau la orfelinat; casele au fost părăsite sau n-au fost reparate pentru iarnă. Părinții unor tineri care fuseseră uciși n-au venit la Contencios pentru a cere ajutor În vederea obținerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
timpul acasă, În garsonieră, jucându-mă cu instalația mobilă, alias Chestia, de care eram peste măsură de mândră. Aceasta era un soi de sferă argintie cu contururi neregulate, legată de jur Împrejur cu un odgon de oțel pe care Îl destrămasem și-l prelucrasem până ce părți din el ajunseseră să arate ca un năvod Încâlcit, prin ochiurile căruia sfera lucea stins. O vreme, ticăloasa de Chestie Îmi năpăstuise zilele, stând chircită În mijlocul podelei ca un broscoi țâfnos aflat Într-o pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de scandal. Se mai spunea că Alexandra își ascunde nefericirea. Oricum, viața în casa din Belmont mergea înainte și băieții deveniseră adolescenți înainte de a se fi petrecut pasul decisiv. Teoriile diferă în privința datei și a felului în care s-a destrămat căsnicia, precum și a faptului dacă sfârșitul a fost sau nu provocat de apariția Fionei Gates. Ca să fim drepți, atât cu Alan cât și cu Fiona, cei doi soți erau de mult înstrăinați unul de celălalt în momentul când a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Și eu mă aflam acolo în acea sâmbătă.) Era o dimineață înghețată și peste Baia Exterioară plana un baldachin de abur dens. Supraveghetorul, cocoțat pe scara lui, putea desluși doar câte un înotător ici-colo, când norul de abur alb era destrămat de vântul pișcător dinspre răsărit. Brian, Gabriel și Adam se aflau pe promenadă și priveau pe fereastră. Tocmai sosiseră. Fereastra era aburită, dar fiecare dintre ei o ștersese în dreptul său, creînd trei petice rotunde de geam curat, la diferite niveluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dragoste ca pâinea cea de toate zilele, realitatea trăită a vieții de familie, pe care Pearl nu o cunoscuse niciodată până atunci: absoluta împletire, îngemănare a două vieți, o legătură a cărei deznodare părea de neconceput. Și pe măsură ce ziua se destrăma în ceasuri interminabile, ajunsese aproape să blesteme și această legătură. Cum putuse ea să se atașeze atât de orbește de ceva de care știa prea bine că era sortit unei bruște și depline încetări? Când o sună la telefon Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Namila cea vlăguită, surprinsă fără de nici o apărare și-i deschide carotida larg, măcelărește, cu un șfichiuit precis și nemilos, de gheară! Pieriți și voi, Necuraților! țâșnește și Boss din pronaos, aruncând restul apei din cristelniță, asupra monștrilor. Arătările se destramă, mute. Se stârnește un vârtej ostil și sufocant, de praf. Din vid, cortina liniștii se prăvălește, strivitoare. Fratelui, împietrit, nu-i vine să își creadă ochilor! Stă acolo și se holbează neputincios, dezorientat, cataleptic, trăznit. Maică Precistă! îl îneacă din
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zice Brandy, el îmi cere să urc în mașină, să vorbesc, doar să vorbesc, și mă întreabă dacă am ceva ce aș vrea să spun și poate mi-e prea frică să le spun celor de la serviciul social. Rochia se destramă, mătasea desfăcându-se la fiecare cusătură, tulul explodând în afară, și Brandy zice: — Tipului ăstuia, detectivului ăstuia îi zic: „Nu“, și el zice: „Bun“. Zice că-i place un puști care știe să păstreze un secret. La o deraiere poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]