6,141 matches
-
ciudate ale noii ere, cu condiția să fie vorba despre radioul acela cât dulapul, foarte popular. Mobila se cumpără în rate. Fiecare locatar poate să‑și amenajeze singur propria poezie, de aceea arhitectul a lăsat pe pereți și pe tavan destul loc pentru tablouri și statui; depinde numai de oameni și de gradul lor de maturitate cum vor sa‑și plaseze poezia - sus, jos sau pe lateral. Hans intră și e întâmpinat numaidecât de o simplitate pură. Aceasta este complet neatinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și animalic, așa cum a citit el într‑un roman polițist. A citit și Hans câte ceva, dar nu ce trebuie, ci ceea ce se găsește într‑o casă de muncitori a căror cultură s‑a format în mișcarea muncitorească. Dar a citit destul ca să știe să deosebească susul de jos. Lumea cărților era singura cale de scăpare, iar într‑o casă de muncitori cultivați există întotdeauna asemenea căi. Dar nu și altă lume în afară de cea proprie. Părinții lui au fost muncitori cu conștiință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
apucat să-ți vorbesc ție despre asta? Până la urmă nu rămâne decât să-ți fac o confesiune, nu? — Nicidecum. Yazaki avea pupilele dilatate. Probabil că Încă era sub efectul cine știe cărui drog. — Ieri am luat cinci pilule de ecstasy. Dacă iau destul ecstasy, nu mai trebuie să trag pe nas așa multă cocaină. Dar o pilulă sau două nu mai au nici un efect la mine. De aceea atunci când mi-e dor de vremurile bune, când până și fundul unei femei grase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
da afacerea în grija poliției, caz în care vă expuneți riscului ca Hering să facă acuzații la adresa fiului dumneavoastră. Și mai puteți și să aranjați ca Hering să-și ia o papară pe spinare. Nu prea severă, mă înțelegeți, dar destul cât să-l sperie și să-l învețe minte. Personal, eu întotdeauna sunt în favoarea celei de a treia posibilități. Cine știe? Ar putea chiar să ducă la recuperarea unei părți din banii dumneavoastră. — O, mi-ar plăcea să pun mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
părea sfâșiat, ca și cum cuțitul ar fi fost răsucit înăuntru. — Indiferent cine a făcut asta, se pricepea să omoare un om cu cuțitul, am zis. Asta arată ca o rană de baionetă. Am oftat și am clătinat din cap: — Am văzut destul. Nu e nevoie ca soția lui să treacă prin asta, fac eu identificarea oficială a cadavrului. Ea a aflat? Nebe ridică din umeri: — Nu știu. Deschizând apoi drumul înapoi prin sala de autopsie, adăugă: — Însă presupun că îi va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Evona așezându-se din nou. Helene, ia loc și povestește-i domnului Kommissar despre bărbatul care a încercat să te omoare. Fata s-a așezat pe scaunul pe care stătuse Becker. Era frumoasă, oarecum obosită, ca și cum nu ar fi dormit destul sau ar fi luat droguri. De-abia îndrăznind să mă privească în ochi, își mușcă buza și se trase de o șuviță din părul ei lung și roșcat. — Ei, haide, o îndemnă Evona. N-o să te mănânce. A avut această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
poliție și să pună aceleași întrebări. De obicei, le place să se îndrepte spre un lucru din cealaltă parte. Să îi dea târcoale un pic înainte de a vedea o portiță. — Așadar credeți că acest Rolf Vogelmann e suspect? — Da, cred. Destul încât să pun pe cineva să stea cu ochii pe el. Ea înjură din nou, mult mai tare decât prima dată. — Asta e a doua oară, i-am zis. Ce-ați pățit? — De ce să fi pățit ceva? Chiar deloc. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
prăjită. Fata era tânără, nu avea mai mult de 25 de ani, și, cu excepția cancerului uriaș care îi mânca o parte din față, ai fi putut spune că era atrăgătoare. Nu am ezitat mai mult de o clipă, dar fu destul ca să se mânieze: — Ei? La ce te holbezi? se rățoi ea, gura lărgindu-i-se într-o grimasă care îi dezvăluia dinții înnegriți și marginea a ceva mai întunecat și mai putred. Și ce oră de vizită e asta? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
unei cantități - infime, desigur, dar reale - de informații prin raportare la care înnobilarea hedonistă nu pare o erezie manifestă... Una sau două anecdote sugestive, trei sau patru fragmente, câteva considerații detaliate, o reputație transmisă de doxografi. Cam puțin, desigur, dar destul pentru ca, în absența unor texte pro sau contra, să identificăm totuși o tendință, o înclinație, un ușor tropism... Judecați, vă rog: o serie de mărturii prezintă felul lui de a preda. în primul rând, reținem vocea lui gravă, surdă, zbârnâitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați decât foamea și setea care pot să chinuie trupul. Cu atât mai mult cu cât trăiește într-o epocă în care nici chirurgia, nici farmacopeea medicului nu pot face mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și-a ales tabăra, iar Cicero pe a sa. Despre natura lucrurilor ne îndeamnă clar să preferăm divina plăcere îII, 172) - sau, conform traducerii, voluptatea divină. Dacă moartea ia totul, măcar existența să fie consacrată jubilării. Neantul durează și așa destul, nu e nevoie să-l mai și secretăm în fiecare secundă a vieții cotidiene. Voluptatea latină corespunde exact plăcerii, nu încape nicio îndoială în această privință. E uimitor așadar că s-a insistat, în ceea ce-l privește pe Lucrețiu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
face era să asculte, cu o ciudă crescândă, apropourile reutilizabile și refolosibile, pe care și le făceau, într-un deplin acord, Getta 2 și Stejeran 1. — Tovarăși - spuse Felix S 23 -, cred că e cazul să anunț stingerea. Ați pălăvrăgit destul. Tovarășe Stejeran 1, am senzația că-ți cam bați joc de kilowații pe care ți i-a dat statu’. — Sunt kilowații mei - îndrăzni Stejeran 1 -, pot să fac ce vreau cu ei. Nu zău?! făcu Felix S 23. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Getta. Telepatia este acel fenomen prin care, ca să-ți dau un exemplu, se pot transmite sarcini de sus în jos și de jos în toate părțile fără a mai fi nevoie să te duci, să vezi dacă au ajuns. E destul să te gândești la o sarcină, bineînțeles, dacă ești cadru de conducere, și instantaneu o receptează toți, fără deosebire de pregătire, sex etc. Care spune că n-a receptat-o e sigur bolnav și i se scoate creierul. Nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
ca de-un magnet. — Să-ncerc să iau legătura cu dânșii? întrebă șovăitor pilotul. — Știu eu? zise comandantul. Să nu se interpreteze... Lasă-i mai bine pe ei să ia legătura cu noi. Dar nimeni nu-i chemă. Ajunseră acum destul de-aproape de suprafața ușor vălurită a unei fețe a planetei cubice. Se zăreau deja liniile sinuoase ale râurilor, petele brune și verzi ale ogoarelor, cele albăstrui-lucitoare ale lacurilor. — Poți să frânezi sau să mă mai gândesc o dată la cine mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
văd cosmosul... Culmea e că tocmai asta am pățit: conduc o navă, călătoresc, văd cosmosul. — Da, dar ați ajuns aici, spuse tânăra. Nu veți mai fi comandant, nu veți mai călători, nu veți mai vedea cosmosul. — De călătorit, am călătorit destul, cosmosul, cât s-a putut, l-am văzut, însă mi-ar părea rău să nu mai fiu comandant, spuse Aciobăniței. Mă obișnuisem. Dar, mă rog, dacă nu se poate... Nu vreți să luăm puțin loc pe aceeași bancă? Doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
nu știi dacă va mai veni. El le-a privit cu dispreț și le-a spus pe un ton aspru: -De astăzi înainte vă iau dreptul a mai vorbi și influența pe această femeie pe drumul păcatelor. Ați chinuit-o destul cu duhul răutății voastre! Ajunge! Veți sta tăcute și nemișcate până când femeia acasta va face din nou un păcat. Atunci va fi a voastră pentru todeauna. Când zidul va fi terminat și ea nu a greșit cu nimic, vă voi
VIAŢA CA UN ZID de SILVIA KATZ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364441_a_365770]
-
la care lucrăm . Și mi-am luat poseta.Mi-am amintit fără nici cea mai mică problemă codul de la cabinet,cod pe care în zilele normale de obicei îl uit o dată:) Pentru o secundă doar, am simțit că nu am destul aer. Apoi am simțit un fel de tristete. Ciudata ...cumva nefamiliara. Și senzația că uitasem ce contează de fapt. Referință Bibliografica: ...ce contează de fapt / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011
...CE CONTEAZA DE FAPT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364454_a_365783]
-
auziră în ușă două lovituri de copită jucăușă, după zgomot se cunoștea că nu avea stil, nici inimă îndeajuns, ușa scârțâi retractil, intră o arătare, nici cal și nici faun, cu copite pe pleoape, se așeză pe scaun și spuse: „ Destul ați vorbit, e o rușine, să trecem la fapte”, și plânse cu lacrimi diamantine..... Pentru cine scriem, noi, acești chinuiți de grafomanie? S-ar părea că exclusiv pentru critici. Așa crede Alex. Un om pe care l-am simpatizat și
TOATĂ LUMEA SUFERĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364483_a_365812]
-
fi fost? Eu îmi voi fi atins sau nu, acest scop al ei? În sinea mea, îmi acordam totdeauna circumstanțe atenuante și priveam plin de încurajare viitorul. Până la moarte, îmi ziceam întotdeauna pe subconștient, mai este, trebuie să mai fie destul, pentru moment nu am nici un motiv de îngrijorare. Dar dacă totuși greșesc? Dacă greșesc, cu atât mai bine pentru mine: să mă folosesc astfel de timpul rămas, încât să nu părăsesc lumea aceasta cu conștiința unei înfrângeri totale. Și parcă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 16 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364498_a_365827]
-
singur rău, din mine, De n-am să-i dau, în loc de ură, bine? Se va-ndrepta o mare nedreptate, De n-o repar, cu sufletul meu, poate? Oare-am plătit cu mine-ndestulat, Greșeala de a fi, neîntrebat? Oare am dat destul, din ce se fură? Nu am furat și eu? Fără măsură? Oare în marea supă planetară, Nu sunt și eu, speranță, și povară? Oare se poate să mă scol, grăbit, La masa vieții, fără să achit? Și nota ei de
LOCUL de JIANU LIVIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361380_a_362709]
-
Și cu sângele celor ce-au murit, pentru ea? Ce să facem cu tine, generație de drog, Ce să facem cu tine, generație tutun, Ce să facem cu tine, când tu știi ce e bun? Și eu știu - nu-i destul, pentru voi, să mă rog ! Ce să facem cu tine? Iată, vin iar la Tine, Dumnezeule care sper că, totuși, mai ești - Să le dai și programe, să înveți, și să crești, Generația în blugi, și converși, care vine! Să
VĂ SALUT, ÎNŢELEPŢI DEMIURGI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361385_a_362714]
-
Ediția nr. 241 din 29 august 2011 Toate Articolele Autorului Ascultă iubito seara cum cade La fel ca și frunza-n păduri, Tulnicul sună, inima-mi arde, Aburi de ceață se-ntind pe măguri. Astăzi spre tine fac calea întoarsă Destul am umblat spre nicăieri Inima-n piept de dragoste-i arsă Fericit m-aș întoarce la clipa de ieri. Doamne, ascultă, tulnicul sună, O șansă mai am să mai sper în iertare, E noapte târzie, sub clarul de lună Răspunsul
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361541_a_362870]
-
bol format din brațe, tâmple... doar ecouri... fior acum s-a întrupat în ochiul redeschis iubirii o lumânare a-ncetat să-și scurgă trupul cercuri, cercuri... chipuri de frunze ruginesc. în miez rămân iar verzi și focul pătrunde-n suflet împăcat. destul am stat. pornesc. o așchie-mi atinge Jocul... Referință Bibliografică: tristețea lumii într-un salt... / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 377, Anul II, 12 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile
TRISTEŢEA LUMII ÎNTR-UN SALT... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361566_a_362895]
-
mult: popor statornic de țărani, ce își doresc ca mai demult comori în suflet și mulți ani. Atâta doar că-n aste vremuri schimbară plac-ai noști faliți, încât urez printre îndemnuri: Voi iar țărani și-n bani să fiți! DESTUL ! Destul ne-am chinuit și-am plâns când cizmele la uși băteau, iar groaza nefiind de-ajuns, ai nopții oameni scotoceau pe sub podele și saltele, cu-n animalic zel nestins. Și-apoi în dube azvârleau de-a valma trupuri și
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]
-
popor statornic de țărani, ce își doresc ca mai demult comori în suflet și mulți ani. Atâta doar că-n aste vremuri schimbară plac-ai noști faliți, încât urez printre îndemnuri: Voi iar țărani și-n bani să fiți! DESTUL ! Destul ne-am chinuit și-am plâns când cizmele la uși băteau, iar groaza nefiind de-ajuns, ai nopții oameni scotoceau pe sub podele și saltele, cu-n animalic zel nestins. Și-apoi în dube azvârleau de-a valma trupuri și boccele
IUBIRI DISCRETE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363815_a_365144]