2,337 matches
-
opri brusc văzînd mutra Îmbufnată a lui Armelle. - Stați un pic... Vorbiți serios? Dar asta ar Însemna... că sînt fratele unui ucigaș? - Și poate complicele lui, zise Lucas. Pierre-Marie se Întunecă. - Hai, spuse el apucînd-o pe Armelle de cot, tata detestă să ia cina tîrziu. - Ce v-a făgăduit Ryan ca să-l ajutați? Întrebă Fersen. Jumătate din lingourile rămase? - Care lingouri? Și dumneata Îți pierzi capul? exclamă Armelle, depășită de evenimente. Marie Îi lansă lui Lucas o privire pe cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
strînge inima. - Am să trec În cursul serii, făgădui ea. - Te aștept deja. Răsună sirena care anunța plecarea iminentă a bacului. TÎnăra femeie Îi zîmbi scurt, apoi se Îndepărtă. O urmări din ochi, o văzu ajungînd lîngă polițistul atît de detestat care o aștepta la piciorul pasarelei, o văzu urcînd Împreună cu el la bordul bacului. Ca un cuplu, gîndi el. În clipa aceea, simți o dorință violentă s-o ucidă. Marie era cu adevărat fericită la gîndul că o să-l revadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rezistență. Tot mai descompus, recunoscu că se pusese de acord cu Ryan să-și drogheze tatăl și să-l ducă pe mare. - E fratele meu! Voia să-l terorizăm pe bătrîn ca să-l facem să mărturisească unde sînt lingourile. Îl detestam, e adevărat, dar vă jur că nu eu i-am tăiat gîtul! El l-a ucis! E un monstru! Știu unde e, o să vedeți! Știu unde se ascunde de cînd v-a făcut să credeți că a murit! Fersen și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ocrotești... Tot ce ai făcut era pentru mine, ca eu să nu știu niciodată că eram fiica unui bandit oarecare... - Taci! Erwan de Kersaint era un tînăr minunat! Loial, curajos! - Un manipulator care a furat, a mințit, a ucis... Îl detest! - Îl judeci așa cum m-ai judecat și pe mine, și iarăși te Înșeli! Arthus e cel care a semănat răul pe această insulă, el e cel care i-a adus nefericirea, la fel ca pe aceea a Întregii sale familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
căror val se răsfira luînd cu asalt ulicioarele satului. În răspăr cu mulțimea, Marie, Însoțită de Jeanne și de Milic, se Îndrepta spre port. De pe puntea bacului, Lucas reperă pletele aurii, Îi văzu pe cei trei oprindu-se și Îmbrățișîndu-se. - Detest să-mi iau rămas-bun, Îi spusese ea chiar În dimineața respectivă. Milic și Jeanne aveau aceeași părere, În mod vizibil. Emoția Îi făcea să se simtă stingheriți. - Ai grijă de tine, fetițo, murmură simplu bătrînul pescar, legănîndu-se de pe un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rău nu se are cu ei. E considerat puțin mai aparte; la școală are rezultate excelente, Înțelege totul fără efort aparent. De când se știe, e primul la toate materiile; firește, bunica e mândră de el. Iar colegii nici nu-l detestă, nici nu-l brutalizează; Îi lasă să copieze când vor de la el. Îl așteaptă pe vecin să termine, apoi Întoarce pagina. În ciuda rezultatelor excelente, stă În ultima bancă. Condițiile regatului sunt precare. 6 Într-o după-amiază de vară, când Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de partener. O să fac curat. E cel mai bun mod în care pot petrece o oră. 12.06-1.06. Administrarea biroului. Avem chiar și un cod pentru asta pe fișa de pontaj de pe computer. Uitasem cât de tare urăsc și detest să fac curat. În timp ce încerc să dau de cap balamucului de pe birou apar tot felul de lucruri. Scrisori ale unor firme... contracte care trebuie puse în dosar... invitații expirate... memo-uri... o broșură pentru exercițiile Pilates... un CD pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
admira pe maică‑sa, Își ura tatăl și Își disprețuia sora. Dar nici Keynes, ca să ne mai Întoarcem o dată la el, nu a avut mare lucru de spus despre istoria familiei Clemenceau. Acesta din urmă era un cinic usturător; Îi detesta pe nemți și nu avea Încredere În ei; la masa de negocieri purta tot timpul mănuși din antilopă gri. Dar să lăsăm la o parte mănușile - ce vreau eu să spun e că nu urmărim să facem aici o psihobiografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Unii urmau să ajungă soți și tați, alții vor fi homosexuali - cei normali, cei anormali, profunzii, amuzanții, jucătorii, speculanții; erudiții Înnăscuți, cei cu chemare pentru filozofie; amanții, truditorii, birocrații, narcisiștii, băutorii. Era foarte preocupat de aceste categorii. El Însuși Își detesta familia și se descotorosise de ea. Le declara studenților că veniseră la universitate ca să Învețe ceva și pentru asta trebuiau să se debaraseze de opiniile părinților lor. El avea să‑i călăuzească spre o viață mai Înaltă, plină de varietate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să mă consult cu tine la cumpărarea unei haine sport la Lanvin. I‑am promis vânzătorului că o să revin azi până‑n prânz. Sunt puțin buimac În dimineața asta - chiar adineauri am moțăit. Amorțeala e o stare pe care o detestă Am ieșit din apartament. Momentul a fost bine ales, pentru că la câteva etaje mai jos liftul s‑a oprit și ușile s‑au deschis În fața lui Michael Jackson și a suitei sale. Iată‑l Într‑unul din costumele lui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
tem unii de alții și se urăsc unii pe alții. Când s‑au găsit În stare naturală, toți oamenii s‑au războit Împotriva tuturor oamenilor. Sartre ne spune Într‑una din piesele lui că iadul „sunt ceilalți”. Apropo, Abe Îl detesta pe Sartre și‑i disprețuia ideile. Dar filozofia nu‑i meseria mea. Adevărat, și eu i‑am studiat la școală pe Machiavelli și pe Hobbes și cred că m‑aș descurca la o emisiune‑concurs. Dar prindeam repede și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În sufletul unei bătrâne negrese respectabile. Și apoi Ruby lucrase mai bine de o jumătate de veac În mediile universitarilor și avea multe să‑i povestească despre colțișoarele ascunse ale menajurilor academice. Hrănea apetitul lui Ravelstein pentru bârfă. El Își detesta propria familie și nu prididea să‑i Îndepărteze pe studenții dotați de familiile lor. Așa cum am mai spus, studenții lui trebuiau lecuiți de concepțiile dezastruoase, de „realitățile standardizate” impuse de părinții lor netoți. Aici Întâmpin unele dificultăți de prezentare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de familie nonstop. Universitatea Îi accepta pe tinerii absolvenți de gimnaziu care treceau examenele de admitere. Ravelstein a intrat la Universitate la vârsta de cincisprezece ani și astfel s‑a eliberat de taică‑său și de sora pe care o detesta la fel de mult. După cum am mai spus, la mama lui ținea. Dar la Universitate s‑a lepădat complet de familia Ravelstein. - Acolo a Început adevărata mea viață mentală. Pentru mine nu exista nimic mai confortabil decât casele cu camere de Închiriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
domnului Klotz, scrie Keynes. „Îl știți din vedere pe Klotz? - un ovrei scurt, umflat, cu mustăți mari, cu niște ochi alunecoși, care i se Învârtesc În cap, și cu umeri gârboviți, parcă dintr‑o instinctivă autodepreciere. Lloyd George l‑a detestat și l‑a disprețuit de la bun Început. Și acum și‑a dat seama dintr‑o străfulgerare că‑l poate distruge. Femei și copii mureau de foame, iar domnul Klotz trăncănea și trăncănea despre «auuur». S‑a Înclinat În față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
hotărât să ne căsătorim, a așteptat la aeroport, În ziua În care mama ei se Întorcea În Europa, până În momentul Îmbarcării În avion, și În acea ultimă clipă i‑a spus: „Am decis să mă mărit cu Chick”. Bătrâna mă detesta. Aparent, Vela dădea a Înțelege că‑și iubește mama, dar de fapt o contraria În toate felurile posibile. - La fel se Întâmpla și viceversa? a Întrebat Ravelstein. - N‑aș putea să‑ți răspund și nu văd pe nimeni care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stătea tăcută, Vela era foarte frumoasă. În tăcere, părea să se Închine frumuseții ei. Poate că Ravelstein sesizase acest lucru. Venise În New Hampshire ca să petreacă un scurt timp alături de mine și Înțelesese pe dată În ce eram eu vârât. Detesta scena rurală, dar de dragul meu Își Întrerupsese viața lui adevărată. Nu‑i plăcea să‑și părăsească postul de comandă de la centrala sa telefonică. Suferea să fie separat de informatorii lui din Washington și Paris, de studenții lui, de oamenii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dintre seminariile noastre reunite. Aprecia mult părerile și glumele lui Ravelstein. Când conferenția la universitate, Ravelstein, având În spate o pancartă mare pe care scria „Fumatul interzis”, Își aprindea o țigară cu bricheta Dunhill și declara: - Celor care pleacă pentru că detestă fumatul mai mult decât iubesc ideile nu li se va simți lipsa. Rostea aceste cuvinte cu atâta comică seriozitate și bună dispoziție, Încât atunci când l‑a auzit, Pargiter s‑a Îndrăgostit pe loc de el și mi‑a cerut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și‑a făcut apariția alături de o nevastă nouă care‑l instruia la marginea patului: - Spune‑i că‑l iubești. Haide, spune‑i‑o! Și profesorul a bolborosit moale: „Te iubesc”, când era limpede ca lumina zilei că‑l ura. Se detestau reciproc. Ravelstein a destrămat acest moment imposibil cu un zâmbet de aur, dar nu mai era În stare să intervină. Categoric, Smith era furios pe noua soție. Dar nimeni nu avea autoritatea să le ceară soților Smith să plece de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
constata că majoritatea oamenilor se așteaptă să‑și revadă morții pe care i‑au iubit și continuă să‑i iubească - adică aceiași oameni pe care din când În când i‑au Înșelat, i‑au disprețuit sau poate chiar i‑au detestat și pe care, În mod obișnuit, i‑au mințit. Nu‑i vorba de tine, Rosamund, tu ești excepțional de onestă. Dar până și Ravelstein, un om care era prea implacabil ca să‑și facă asemenea iluzii, zicea... S‑a trădat o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
pe mama ei? A adus‑o la Paris? - Nu, nu. Bătrâna murise cu câțiva ani Înainte. Totuși intuiești corect. Vela apela la mama ei ca să netezească - cum să le numesc? - relațiile umane. Ea nu avea asemenea talente. Oricum, bătrâna mă detesta. Faptul că avea un ginere evreu i‑a otrăvit bătrânețile. - Ei, acum ai pus degetul pe rană, a replicat Rosamund. Iei În considerație tot felul de probleme și o uiți pe cea mai importantă. Ai pornit de la chestiunea evreiască. - Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doar ca să vezi, când te uiți la tine, zbârciturile lunguiețe de pe interiorul brațelor descărnate. Abia acum Înțeleg cu cât tact se comporta doctorul, care știa prea bine că dacă nu execut exercițiile pe care mi le prescrisese o să mă dezintegrez. Detestam exercițiile, dar nu‑mi puteam permite să mă dezagreg. În plus, Îi datoram lui Rosamund să contribui la refacerea mea. Da, eram tentat să las totul baltă, dar ea Își concentrase Întregul suflet pe supraviețuirea mea. Dacă aș fi renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce Îl apropie de „Chick”, dar Îl detestă pe Sartre și Îi disprețuiește ideile, așa cum Îi disprețuiește pe mulți intelectuali francezi (ceea ce e descalificant În mediile academice americane de stânga, unde Sartre și atâția alții, de la Simone de Beauvoir la Pierre Bourdieu, sunt idolatrizați)6; a scris o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dării În vileag” a lui Allan Bloom. Imaginea lui Eliade ca „Grielescu” este la fel de răuvoitoare ca portretul-șarjă central: „Grielescu”, dincolo de manierismele, bovarismele geoculturale și galanteriile sale vieux jeu, atașante până la urmă, pe care doar tinerii americani fără cultură (europeană) le detestă (dacă le observă și le Înțeleg metatropii culturali), este un savant american de origine română, specialist În mitologie și religie, cu un trecut politic reprobabil (legionar, chiar nazist) de care nu s-a delimitat niciodată, deși frecventează evrei („Abe” sugerează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
17 Saturate de tema familiei nefericite, romanele lui Bellow, chiar și capodoperele sale, propun un fel de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și În special În cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu copiii (bunicii, mătușile și unchii sunt solitare excepții), soții se războiesc la infinit cu soțiile, prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape un monstru pervers, sclav al unor instincte și pasiuni contra naturii sau cel puțin ridicole. Scriind despre un intelectual pe care Îl detești ca om, rămâne posibilitatea de a scrie pozitiv despre ideile sale. Dar nici asta nu se Întâmplă În Ravelstein: „Chick” spune după primele cincizeci de pagini că „face tot ce poate cu faptele”, recunoscând că „Abe” a „trăit prin ideile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]