50,442 matches
-
de evaluările critice propriu-zise, în general realiste. Ar mai fi de discutat prezențele nejustificate ale unor scriitori în dicționar, ca și omisiunile regretabile. Dar ar însemna să deschidem cutia Pandorei. O vom deschide, cu alt prilej, când vom organiza o dezbatere pe această temă, deschisă tuturor celor dornici să-și spună părerea. Deocamdată remarcăm faptul că, în linii mari, selecția este judicioasă. Trei sute treizeci și două de personaje Dicționarul poate fi nu numai consultat, studiat etc., ci și citit din plăcere
ROMANUL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16405_a_17730]
-
Roxana Racaru Filigrane adună reflecții, eseuri, amintiri, articole ale unei autoare cunoscute: Mariana Șora. "Micile proze" sînt adunate în mulți ani, toate avînd în comun "un anumit mod de alcătuire, mai bine zis o anumită modalitate a dezbaterii: un ton jucăuș, aparent ușurel, nu fără contingențe cu filozofarea, avînd deci o "subțirime" și o configurație asemenea unor figuri de artă plastică făcute dintr-o rețea de sîrme" (p. 5). Articolele sînt diverse, reflecțiile neocolind problemele estetice cum ar
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
nu un amuzament, în ce măsură noutatea favorizează sau nu plăcerea lecturii, sau ce este un scriitor, dacă a fi scriitor se învață, plăcerea recitirii unei cărți ș.a. Sînt în majoritate teme "înalte", numai prezența actualității în artă a fost motiv de dezbatere în cultura română atît înainte de 1947, cît mai ales după, și încă este. Ca o contradicție, aparentă, autoarea amintește, cu partipris, etimologia diletantismului ("diletant este înainte de toate cineva care, ținîndu-se de o treabă, se delectează în loc să trudească cu sudoarea frunții
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
de lung metraj, 4 scurt metraje și 13 regizori - un adevărat tur de forță realizat de secțiunea "Focus Deutschland", ocazie unică de a explora una dintre cele mai fecunde și mai importante cinematografii europene și, totodată, de a aborda - în dezbateri și conferințe de presă - diversele aspecte legate de evoluția politică și sociologică a celei mai mari țări europene. Desigur, lui Tom Tykwer i s-a rezervat "partea leului", adică i-a fost prezentată întreaga creație, astfel încât cei care - în urmă
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
ciudat, pe jumătate nebun, pe jumătate idiot, simbolizează, în lectură pe care o propun cititorului, faimoasa (și infama...) rezistență prin cultură a Europei de Răsărit. Cîtă cerneală s-a irosit pe această temă în paginile publicațiilor românești, în polemici și dezbateri, în analize și "reconsiderări". Hrabal explică, într-un fel pe care nu l-am mai întîlnit pînă acum, tragismul acestei forme de rezistență. Disperarea, neputința și totodată eroismul cumva infirm, naiv și aproape caraghios, al celor care i s-au
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
bucureșteana se înfrupta din mană cerească a unor tematici de ultimă oră și de interes universal, reconfirmînd unul dintre atu-urile greu de egalat ale școlii americane. Ziua a 6-a ne conexează, nu fără trimitere afișată la Biblie, la dezbaterea abisala pe tema clonării umane, atît de actuala, încît nu e propriu-zis un SF. Începutul e manifest documentaristic, cu fișarea datelor calendaristice ale performanțelor și legiferărilor în materie și cu intrarea în acțiune aproape firească a super-greului Arnold Schwarzenegger, în
Reabilitarea tematismului by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16456_a_17781]
-
această dilemă fiind dificil, nu ne rămîne decît să constatăm că unica certitudine în legătură cu această "constrîngere" teoretică pe care și-o impune tînărul Franzos o reprezintă sursa, - directă sau indirectă, este mai puțin important în situația de față, - a întregii dezbateri din a doua jumătate a secolului al XIX-lea german cu privire la o poetică a "tipurilor": ea pornește de la Goethe, și, dacă Franzos este unul dintre multiplii receptori și "interpreți" ai esteticii acestuia, faptul dă măsura atît a substratului fertil pe
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
cu Julliard cînd susține că sensul general al termenului - acela în care ne referim la intelectuali că la acele tipuri pe care societatea le produce în nevoia ei de scribi, de preoți sau de experți - nu e util într-o dezbatere serioasă. Autorul (unul dintre ei) Dicționarului intelectualilor ne propune o definiție mai strînsă: "cineva care se ocupă nu numai de realități, ci și de semnele sau simbolurile lor". într-un limbaj ceva mai vechi, intelectualii reprezintă conștiința critică a societății
Intelectualii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16444_a_17769]
-
publice un serial Răspunderile, unde, și el, cerea tragerea la răspundere a vinovaților pentru dezastru. Și cine erau vinovații dacă nu Ion I. C. Brătianu și miniștrii din guvernul său? E ceea ce cerea, la București, și guvernul Al. Marghiloman, ajungîndu-se, cu dezbateri incriminatorii, și cu parlamentul de la Iași. Averescu, în primul său articol, cerea judecarea responsabililor de dezastru potrivit articolului 31 din Constituție, solicitînd stabilirea răspunderilor. "Dosarele Curților Marțiale și ale diferitelor instanțe judecătorești sunt pline de chemări la răspundere pentru unele
Pierderea unor bătălii dar nu a războiului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16434_a_17759]
-
au dominat întîlnirile), spațiul românesc a beneficiat de o atenție specială, avînd în vedere participarea unui mare număr de buni cunoscători ai situației românești". La colocviu, ni se spune, au participat și ambasadorii Poloniei, Cehiei și Slovaciei, pentru a urmări dezbaterile și a face completările și corecțiile pe care le-au crezut necesare. În schimb, de la Ambasada României în Israel n-a onorat nimeni invitația. Discuția care are ca punct de pornire prezentarea acestei întîlniri științifice, s-a purtat pe e-mail
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16496_a_17821]
-
noi" (Nicolae Oprea), roman satirico-ideologic, "comparabil poate doar cu Bietul Ioanide" (Ov. S. Crohmălniceanu) etc., Adio, Europa! nu este o scriere "cu cheie", nu cu parabola sau cu alegoria (deși elementele alegorice nu lipsesc) este confruntat cititorul, ci cu pasionante dezbateri care surprind liniile generale, caracteristicele de neconfundat ale lumii reprezentate. Isarlâkul (Craiova) este subordonat unei Înalte Porți (București) și unui Magnific Suleiman care, la rândul lor, ascultă de o Sublimă Poartă (Moscova) etc. Autorul a urmărit să confere exemplaritate faptelor
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Basarabia (inclusiv Bucovina de nord) era, după Tratatul de pace de la Paris din 1947 din nou răpită de Uniunea Sovietică, întreg procesul participării României la primul război mondial era prezentat desfigurat antinațional. Astfel încît nu trebuie diminuate din importanță aceste dezbateri începute, de lumea istoricilor, de prin 1955. Cu eforturi, care nu au fost cruțate și de reculuri, punctul de vedere științific (care era și național) a cîștigat treptat teren. Iar în tematica la volumul respectiv din tratatul de istorie a
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
și național) a cîștigat treptat teren. Iar în tematica la volumul respectiv din tratatul de istorie a României acest punct de vedere științific a triumfat, punîndu-se accent, cum se cuvenea, pe însemnătatea istorică a făuririi României Mari. Altă chestiune în dezbatere, deși departe de însemnătatea celei dintîi, a fost aceea a caracterului răscoalei lui Tudor Vladimirescu. Chestiunea prezenta, în epocă, de fapt, un interes mai mult conjunctural. Andrei Oțetea, acum academician, director al Institutului de Istorie și redactor șef al revistei
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
Chestiunea identității naționale sau, cu un alt termen, al specificului național preocupă de mult și copleșitor lumea intelectuală românească. Parcă secolul care stă să se încheie a atins cotele maxime ale acestei absorbante preocupări. Publicînd, în 1980, o carte despre dezbaterea de idei din al treilea deceniu (se numea Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea) mi-au fost necesare peste o sută de pagini pentru a comenta dezbaterile de idei în jurul temei specificului național. Fără îndoială, deceniile interbelice ating punctul
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
cotele maxime ale acestei absorbante preocupări. Publicînd, în 1980, o carte despre dezbaterea de idei din al treilea deceniu (se numea Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea) mi-au fost necesare peste o sută de pagini pentru a comenta dezbaterile de idei în jurul temei specificului național. Fără îndoială, deceniile interbelice ating punctul de sus al acestor dezbateri. Și ele sînt multe, afirmate de personalități de prim ordin. Viața Românească are bărbăția de a anunța, prin condeiul autorizat al lui Ibrăileanu
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
treilea deceniu (se numea Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea) mi-au fost necesare peste o sută de pagini pentru a comenta dezbaterile de idei în jurul temei specificului național. Fără îndoială, deceniile interbelice ating punctul de sus al acestor dezbateri. Și ele sînt multe, afirmate de personalități de prim ordin. Viața Românească are bărbăția de a anunța, prin condeiul autorizat al lui Ibrăileanu, sfîrșitul poporanismului, datorită împlinirii marilor reforme postbelice, dar arată că din toate cîte a afirmat din 1906
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
vom găsi în Învățături - ea se desfășoară pe alte trepte decît cele ale înțelegerii și minții. Se desfășoară pe cele ale inimii, firește". Așadar Noica socoate că împăcarea ar fi trăsătura distinctivă a sufletului românesc. E contribuția sa într-o dezbatere cu stagiu, la care trebuie adăugată opinia lui N. Steinhardt, ne previne dl. Nicolae Manolescu, din studiul său despre Caragiale care evidenția că finalul din O scrisoare pierdută, cu împăcarea părților în conflict, e trăsătura distinctivă a românului. Nu pun
Formula sufletească a românului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16508_a_17833]
-
tentația de a 'remilitariza' imaginarul") și "insurecția imaginarului", a "apelor subtextuale". Substanța acvatică a luminii, lichefierea focului, esența lichidă a timpului, chiar "lichefierea morții" sunt reliefate cu argumente și exemple convingătoare. Sub un titlu insolit, Apa conceptuală, este adusă în dezbatere, din același unghi al modelării imaginarului de către principiul acvatic, și eseistica pillatiană, unde "limbajul de simili-concepte" favorizează pătrunderea imaginarului în discursul ideologic. Mișcarea ideii din eseuri - poate remarca astfel comentatorul - e izomorfă configurării simbolurilor din poeme", prin sublimări ale "complexului
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
să pătrundă în orice context, ștergînd limitele dintre registre și nivelînd exprimarea. Stilistica funcțională românească din anii '70, continuată de sintezele apărute în anii următori, a încercat, în linie structuralistă, o definire cît mai riguroasă a "sistemului stilistic" românesc: prin dezbateri interesante, din care însă azi ne apare desuetă obsesia de a determina exact numărul stilurilor și de a le încadra într-o schemă cît mai simetrică. Rezultatul controverselor - transmis manualelor și devenit aproape o dogmă - postula existența indubitabilă în limba
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
Adică să nu treacă tăvălugul războiului peste România. Aș observa, în paranteză, că atacurile împotriva Regelui au apărut în exil. Primul care a atacat a fost Pamfil Șeicaru, spunînd că actul de la 23 august e o trădare. A urmat o dezbatere pe chestia acestui 23 august. Care-i adevărul? Personal am recunoscut actul de la 23 august ca pe o necesitate dureroasă. Infamia începe de la Groza și Gheorghiu-Dej, cînd actul de la 23 august, care amintește totuși o înfrîngere, devine sărbătoare națională. Românii
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
la București, în 1993, de Andrei Pleșu." Patapievici e citat cu un portret al antieuropeanului, GDS este așezat în descendența gândirii liberale de tip Zeletin-Lovinescu... Or, din câte știm cu toții, aceștia au fost mai mult sau mai puțin acuzați, în dezbaterea pe marginea elitelor de anul trecut, de a fi promotorii ideilor nedemocratice de dreapta în tradiția gândirii păltinișene. Pentru Europa, acest veritabil manifest iluminist în mijlocul unei modernități viciate de ideologiile nefaste ale istoriei, este un adevărat manual de europenizare și
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
Știm că unele lucruri nu se fac, nu răspundem la anumite anchete, trunchiem citate pentru a manipula texte, discriminăm pozitiv și afirmăm negativ pentru a ne crea un alibi, refuzăm ca numele nostru să apară alături de un altul în vreo dezbatere, anchetă, listă, vrem ca poza noastră să fie mai în centru, mai sus și, dacă se poate, puțin mai la dreapta. Spunem democrație, diversitate, toleranță și descentralizare doar atunci când suntem minoritari. Scriem prost, dar la obiect, suntem anticalofili, avem idei
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
a grupurilor de prestigiu, Marin Mincu - la fel ca și Alexandru George - demonstrează o intratabilă lipsă de suplețe și de tact atunci cînd spune, fără menajamente, despre alb că este alb și despre negru că este negru. În general, în dezbaterile care animă viața culturală românească argumentele se structurează în jurul numelor care au deschis polemica. Cei care intră în discuție joacă, de cele mai multe ori, rolul avocaților unei părți sau, după caz, a celeilalte, chiar dacă, pentru aceasta, trebuie să-și pună incomozii
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
spre a nu fi obligați să zărească și să ia în discuție unele argumente stînjenitoare, de bun simț, ale adversarilor de idei. Or, Marin Mincu și Alexandru George sînt printre puținii polemiști de la noi care, atunci cînd intră într-o dezbatere publică, se referă chiar la obiectul acesteia, fără a se face apărătorii uneia sau alteia dintre părțile implicate. În mod involuntar, citindu-le textele, îmi vine în minte sfatul primit de la primul (și singurul) meu antrenor de fotbal, la grupa
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
grupa de pitici: "urmărește cu atenție doar mingea, nu ce face pe teren adversarul!" Nu m-aș fi gîndit, atunci cînd aveam vîrsta de 12 ani, că voi regăsi peste decenii utilitatea acestui sfat, dar nu la fotbal, ci în dezbaterile de idei. Urmărind "doar mingea", Marin Mincu și Alexandru George schimbă în permanență taberele, par a fi cînd de partea unora, cînd de partea celorlalți și, în final, ajung să fie pizmuiți de toată lumea. Atent, în permanență la idee, la
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]