1,445 matches
-
Marrou, H. Urs von Balthasar ș. a.) încearcă să-l explice în lumina întregii experiențe umane. Ateneu, XXVII, 4 (aprilie 1990), p. 2 PARADIGMA LATINĂ Schimbările produse pe continent în ultimul sfert de secol, evoluția rapidă către o Europă unită, pe seama dezintegrării sistemului comunist și a altor fenomene, au alimentat reflecția privitoare la destinul diverselor culturi. Unitatea europeană a devenit o temă la modă, prezentă nu doar pe agenda diplomaților, în programe politice, presă, în amfiteatre, ci și last but not least
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ca o entitate cu alte sisteme fizice (electroni, protoni, neutronii). PARTICULĂ ALFA (a) Nucleu de heliu constituit din patru nucleoni (doi protoni și doi neutroni) PARTICULA BETA (b) Electron sau pozitron emis de nucleul unui element radioactiv în procesul numit dezintegrare beta. PĂMÂNTUL A treia planetă a Sistemului Solar în ordinea departării de Soare. Distanța medie față de Soare se numește unitate 6 astronomică (UA) egală cu 149 , 6 × 10 km. Ca formă a Pământului este admisă cea de geoid, care este
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
UNIVERSULUI Timpul scurs de la explozia inițială de când durează expansiunea universului de aproximativ cinsprezece miliarde de ani 15×10 9 . Valoarea a fost estimată pe baza calculelor și a observațiilor, cu ajutorul constantei Hubble, a studiului atmosferei stelelor și cu ajutorul cunoștințelor despre dezintegrarea radioactivă a elementelor grele. VLT (Very Lasarge Telescope) Cel mai nou și mai puternic telescop construit de europeni și plasat în vârful muntelui Parnal din Chile. Dotat cu patru oglinzi cu un diametru de opt metri fiecare, legate între ele
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
de plecare, datele referitoare la caracteristicile endoteliului, ale matricei extracelulare fibrilare (colagen, elastină) și nefibrilare și ale celulelor musculare netede. La nivelul intimei venelor varicoase, comparativ cu cele normale, sunt identificate următoarele modificări: (i) plierea, invaginarea, fragmentarea și detașarea endoteliului, dezintegrarea țesutului conjunctiv subendotelial și a laminei elastice interne creșterea numărului faldurilor intimale, în paralel cu creșterea diametrului lumenului, determinând creșterea ariei de secțiune (Wali, Eid, 2002, Elsharawy et al., 2007); (ii) hipertrofie, prin creșterea conținutului de colagen din intimă și
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
structura normală a limitantei elastice interne a fost dezorganizată. La nivelul tunicii musculare, au fost prezente modificări ale formei celulelor musculare netede, fie cu apariția de prelungiri citoplasmatice, care se extind și înconjură alte celule musculare netede, în curs de dezintegrare, fie prin elongare excesivă, aspectul devenind fibrilar. Celulele musculare netede integre au prezentat, în citoplasmă, reticul endoplasmic bogat, fapt care indică o intensă activitate de sinteză, precum și numeroși lizozomi, ceea ce sugerează implicarea în activitatea de degradare celulară și matriceală. Alte
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
multe fațete. Se poate vorbi nu doar despre presupoziții tehnologice cu privire la transmiterea de cunoaștere și de abilități, dar apelurile recente pentru o educație a caracterului, anumite concepții cu privire la educația civică sau ideea că educația poate fi utilizată pentru a contracara dezintegrarea socială sunt toate exemple de presupoziții tehnologice cu privire la educație în domeniul valorilor și normelor". (Biesta, 2006, p. 73) Mefiența postmodernismului în raport cu luminismul și cu idealul de umanitate promovat de acesta (raționalitate autonomă) s-a concretizat în deconstrucția ideii de model
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
din viața internațională a demonstrat că dizolvarea comunismului sovietic, perceput de majoritatea ca o sorginte a tuturor disputelor și problemelor, nu putea semnifica și moartea condițiilor și elementelor producătoare de tensiuni, conflictele puternice fiind generate din diverse cauze. Până la momentul dezintegrării U.R.S.S.-ului, sistemul internațional este caracterizat de bipolaritate, existența a două superputeri care își dispută supremația la nivel ideologic, face ca restul statelor din scena mondială să se alinieze de o parte sau alta a baricadei. „Sistemul internațional este
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
rol preponderent în politica internațională.26 Politica externă a Rusiei rămâne o problemă de interes vital pentru Statele Unite și aliații săi occidentali. Datorită mărimii geografice, populației numeroase, bogăției resurselor naturale, puterii militare dar și celei nucleare, Rusia chiar și după dezintegrarea U.R.S.S. ului, rămâne o influență în arena internațională. Terminarea Războiului Rece nu semnifică o rupere totală a trecutului, un sfârșit al concurenței din cadrul sistemului internațional, dar nici o terminare a diferențelor ruso-americane, incluzând aici și perspectivele ideologice. <footnote id="25
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
europene nu poate fi uitat, dorința cooperării pe acest continent fiind evidentă chiar și în perioada postbelică. Politicile economice în relațiile Est-Vest sunt caracterizate, așadar, de măsurile luate de Statele Unite ale Americii în relațiile sale cu Uniunea Sovietică până în 1990. Dezintegrarea U.R.S.S.-ului ca subiect al dreptului internațional nu face să dispară problemele, deși confruntarea ideologică dispare. Factorul economic este acum semnificativ în relațiile est-vest: gazul extras din Rusia este folosit pentru încălzirea unei jumătăți de planetă și a ; reprezentat
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
cu această atitudine, proteza se poate defini astfel: „o proteză este o parte artificială a corpului care suplimentează corpul, dar o parte care are un sistem operațional diferit de procesele corpului organic” (Wilson, 1995, p. 243Ă. Astfel, proteza instituie o dezintegrare a corpului, și anume distruge integritatea organică a organismului: „O proteză, privită din interiorul sistemului natural al corpului este «dislocată» și chiar pare să contamineze corpul ca întreg” (Wilson, 1995, p. 249Ă. Această perspectivă aduce o evaluare negativă a protezei
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conștiință scindată, mintea sa fiind împărțită între cele două aspecte ontologice diferite, suportând deopotrivă incizia protezică și armonizarea corporală a celor două sisteme. Subiectul (postăuman își aduce aminte de partea organică înlocuită grație caracterului mnemotehnic al protezei, având astfel conștiința dezintegrării identității unitare, fortificate. Protezarea organismului produce multiplicarea simțului de autopercepere a corpului uman în sensul în care granițele identității se dizolvă până la imposibilitatea stabilirii limitelor corpului și ale identității umane. Discursul cyborgic de acest gen, unul „slab”, scoate în evidență
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este chemată să discute această problematică. 1.5. Stelarc și corpul cyborgictc "1.5. Stelarc și corpul cyborgic" Majoritatea discursurilor cibernetice cad însă în capcana de la polul opus, punând accent pe dimensiunea cibernetică din cadrul celor două procese ale ontologiei virtuale: dezintegrarea organică și reintegrarea tehnologică. Departe de a fi inocent sau nostalgic, cyborgul este, în aceste condiții, amnezic și futurist, împăcat cu noua sa identitate și trăind în prezent cu gândul la viitor și la evoluție. Un astfel de tip de
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
metisajului (visceral, mintal, cultural, social etc.Ă, mai degrabă decât ca o predeterminare a naturii, identitatea subiectului online este o formă de întrupare care mixează organe, funcții și simțuri biologice cu procese sociale, dileme etice și problematici ale puterii. Perspectiva dezintegrării și a pluralizării eului, susținută de postmoderniști, dar și de cercetători ai spațiului virtual, nu trebuie să monopolizeze însă discuția, mai ales că există puncte de vedere care sprijină diverse inițiative de reconstrucție a identității, de la cyberfeminism la transumanism. Ajunse
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
aceeași pungă de zahăr. Din punctul de vedere al pungii, greutatea ei rămâne aceeași.) Această inconstanță a scurgerii timpului o fi greu de crezut, dar a fost observată. Când o particulă subatomică se deplasează foarte repede, supraviețuiește mai mult până la dezintegrare, deoarece ceasul ei funcționează mai lent. De asemenea, s-a observat că un ceas foarte precis rămâne în urmă încetul cu încetul dacă se află într-un avion care zboară cu viteză foarte mare. Teoria lui Einstein funcționează. Există totuși
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
cinematografului se poate afirma fără dubii că a fost hotărâtoare. Visul lui Lenin, extinderea revoluției în întreaga lume, nu s- a împlinit, dar cineaștii sovietici ai anilor ’20 au înrâurit cinemaul mondial până în momentul de față, la două decenii de la dezintegrarea URSS. „Dintre toate artele, cinematograful e cea mai importantă pentru noi.” Potrivit lui Lunacearski, Lenin făcea această afirmație în 1922. Un an mai târziu, Troțki detalia în articolul „Vodka, biserica și cinematograful” : Faptul că de-atâta vreme, aproape 6 ani, nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
interlocutoriul cetățenilor care își desăvîrșesc libertatea prin participarea la problemele publice. După ce Hannah Arendt (Condition de l'homme moderne) a denunțat deteriorarea spațiului public, J. Habermas (1962) face o reconstrucție istorică a principiului publicității în formele elenică, feudală, burgheză și dezintegrarea sa în condițiile tehnicizării activității politice. "Asigurarea asentimentului plebiscitar al unui public vasalizat "este obiectivul publicității manipulate care dezvăluie comunicarea în cadrul spectacolului. "Eliberarea comunicării înseamnă discuția publică lipsită de piedici și ferită de dominație". Habermas (1981) s-a orientat spre
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
mai fericite decât cuplurile cu copii, deși, paradoxal, ele de asemenea au un mai ridicat risc al divorțului, poate din cauză că cuplurile cu copii adesea rămân împreună pentru interesul copiilor. Așa cum cu 50 de ani în urmă sociologii se temeau de dezintegrarea familiei deoarece aceasta a pierdut funcțiile ei tradiționale, astăzi unii observatori sociali arată că permisivitatea sexuală, familiile mai mici, ratele ridicate ale divorțului, gospodăriile cu un singur pă-rinte, violența în familie, adolescentele însărcinate, creșterea numărului de oameni care amână căsătoria
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
Adiona, cumpătarea; Acrimonia, curajul; Agapes, bunătatea; Fiammetta, speranța și Lia, credința. Mai mult chiar, iubiții pentru care își trădează soții reprezintă viciile umane pe care ele, în calitate de virtuți, le vor corecta. Astfel, Adiona sau Cumpătarea se îndrăgostește de Dioneo sau Dezintegrarea, Fiammetta sau Speranța de Caleone sau Pesimismul, Disperarea. Fiecare nimfă va fi ajutată de către o zeiță: Mopsa sau Înțelepciunea este călăuzită de Pallas, Agape sau Caritatea de către Venus. În Comedia delle ninfe fiorentine regăsim o țesătură complicată între influența creștină
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
găsește mereu defecte. Când face cunoștință cu cineva, remarcă mai întâi defectele celuilalt. Poate deveni chiar periculos din cauza bârfei sau a dorinței răutăcioase de a-și desființa adversarul. În sfera publică, ies în evidență câțiva intelectuali negatori. Sunt îngrijorați de dezintegrarea societății, societate care le-a dat un statut și libertatea de exprimare. Ei văd peste tot comploturi. Așteaptă cu încântare declarația unei autorități pentru a o contrazice imediat. Or, adevărul poate fi găsit în adâncime, nu la suprafață. Luarea în
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și generează o stare de angoasă. Acest tip de angoasă creează impresia unei bruște dispariții a propriului Eu, prin absența comunicării sau prin izolarea lingvistică. G. Amado vorbește în acest caz de o „eclipsă a psihismului” care generează sentimentul de „dezintegrare a Eului”. În aceste condiții viața psihică normală este resimțită în mod penibil, dureros, ca pe negativul ei, ca pe un „non-Eu”. Ființa își pierde sensul. Vidul psihic datorat necomunicării este invadat fie de angoasă, fie de o indiferență totală
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inferioare, simple, bine organizate și automate, arhaice ca apariție, la instanțele superioare, complexe, mai puțin stabile și voluntare, apărute recent în cursul filogenezei. Acesta reprezintă principiul integrării funcționale. 2) Disoluția este procesul psihopatologic care, contrar evoluției, constă în dezorganizarea sau dezintegrarea funcțională a sistemului personalității. Ea poate fi generală, orientată de sus în jos, întotdeauna de la complex la simplu, sau de la voluntar la automat; sau, poate fi locală, afectând numai un sector, o anumită instanță sau proces psihic al sistemului personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
schema de mai jos: fig. pg. ms. 136 INTEGRARE la nivel complex și voluntar de la simplu și automat Nivel integrativ Nivel instrumental Nivel conativ Sectorul psihic Nivel afectiv Nivel instinctual Nivel vegetativ Sectorul somatic Nivel endocrin Nivel visceral Sistemul personalității DEZINTEGRARE H. Jackson afirmă că „bolile sistemului nervos trebuie considerate ca regresiuni sau disoluții” ale organizării funcționale a sistemului personalității. Pentru J. Delay „orice boală este o revoluție care decapitează ierarhia stabilită substituindu-i forțe anarhice care iau comanda substituind vechea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
funcționale a sistemului personalității. Pentru J. Delay „orice boală este o revoluție care decapitează ierarhia stabilită substituindu-i forțe anarhice care iau comanda substituind vechea ordine unei noi ordini”. Organizarea personalității este rezultatul unei integrări ierarhice a nivelurilor sale structurale. Dezintegrarea se traduce prin disoluția unei instanțe supraordonate și liberarea instanțelor subiacente, subordonate acesteia. În felul acesta, orice disoluție are un aspect negativ (prin dispariția funcției dominante) și un aspect pozitiv (prin trezirea funcției inhibate). Aceste aspecte au fost constatate de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
efectuează în conformitate cu potențialul energetic funciar al ființei umane care este personalitatea, reprezentând balanța normal/patologic sau raportul sănătate mintală/boală psihică. În sensul acesta, pentru H. Ey „boala reprezintă esențialmente o disoluție” înțeleasă ca un proces de dezorganizare și de dezintegrare a aparatului psihic. Normalul, ca și anormalul sunt „cuprinse” virtual, ca „potențial energetic latent” în însăși organizarea sistemului personalității; acesta „actualizându-se în act”, ca sănătate sau boală, în raport cu circumstanțele vieții individului. Pentru H. Ey, conform doctrinei organo-dinamiste, enunțată de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În sensul acesta vom avea în față două aspecte: a) Disoluții globale la nivelul funcțiilor de sinteză ale vieții psihice (tulburările psihice); b) Disoluții funcționale la nivelul funcțiilor senzorial-motorii (tulburările neurologice). În condiții psihopatologice asistăm la mai multe modele de dezintegrare ale sistemului personalității, fiecare dintre acestea având o specificitate și o dinamică proprie. Le vom descrie pe fiecare în continuare. 1) Deficiența Deficiența este consecința unei tulburări a procesului de integrare apărută sau produsă în cursul perioadei de formare a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]