1,428 matches
-
și erau manipulați de interesele străine. Guvernarea clasei nobile a căzut sub controlul familiilor puternice, cu domenii teritoriale stabilite. Domniile a doi regi saxoni din Dinastia Wettin, August al II-lea și August al III-lea, au dus mai departe dezintegrarea Comunității. Statul polono-lituanian a fost dominat de Imperiul Rus din vremea lui Petru cel Mare. Acest control străin a atins apogeul sub Ecaterina cea Mare și a implicat la acel moment și Regatul Prusiei, cât și monarhia habsburgică austriacă. În
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
a început în a doua jumătate a secolului, dobândind un gust distinct din est. Străinii care vizitau, remarcau splendoarea rezidenților și orientarea spre stilul de viață a nobililor bogați polonezi. Într-o situație similară cu cea a altor țări europene, dezintegrarea internă progresivă a Bisericii poloneze a creat condiții favorabile pentru diseminarea ideilor și curenților reformei. De exemplu, a existat o prăpastie între clerul de jos și ierarhia bisericii bazate pe nobili, care a fost destul de laicizată și preocupată cu problemele
Istoria Poloniei în timpul Dinastiei Jagiellonilor () [Corola-website/Science/330777_a_332106]
-
asemenea a măsurat funcția de excitație, energiile de excitare, randamentul produselor de fisiune, durate de viață, corelații unghiulare ale izomerilor spontan fisionabili. Teoreticianul Poenaru a creat modelele SuperAsimetrice numeric (NUSAF) și analitic (ASAF) folosite de la început pentru a arăta că dezintegrarea alfa poate fi considerată un proces de fisiune rece. A dezvoltat o nouă relație semi-empirică (SemFIS) pentru perioada de înjumătățire față de dezintegrarea alfa bazată pe teoria fisiunii, luând în considerare efectele de pături. Articolul cel mai frecvent citat în domeniul
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Teoreticianul Poenaru a creat modelele SuperAsimetrice numeric (NUSAF) și analitic (ASAF) folosite de la început pentru a arăta că dezintegrarea alfa poate fi considerată un proces de fisiune rece. A dezvoltat o nouă relație semi-empirică (SemFIS) pentru perioada de înjumătățire față de dezintegrarea alfa bazată pe teoria fisiunii, luând în considerare efectele de pături. Articolul cel mai frecvent citat în domeniul Radioactivitate cluster a fost publicat în 1980. Următoarele două au fost publicate în 1984 și în 1985 Începând din 1984, au fost
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
colaboratorii au publicat tabele extinse de perioade de înjumătățire ale emisiilor spontane de clusteri, care au fost folosite de către experimentatori si alți teoreticieni ca ghid sau referință. Modelul său ASAF oferă o abordare unificată a fisiunii reci, radioactivității cluster și dezintegrării alfa. Sistematica rezultatelor experimentale actualizată în 2002 pune din nou în evidență efectul puternic de pături al nucleului fiică dublu magic 208Pb precum și faptul că acest efect nu era pe deplin exploatat, fapt care sugerează necesitatea unor experimente suplimentare. În
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
suplimentare. În 2006 au fost obținute cu metoda macroscopică-microscopică unele forme ale barierelor de potențial asemănătoare celor utilizate de modelul ASAF. S-a găsit că emițătorul alfa 106Te are o suprafață de energie potențială pe care poate fi văzută valea dezintegrării alfa. Un studiu aprofundat al dezintegrării alfa a nucleelor supragrele a fost efectuat, după ce experimentatorii au identificat noi membri ai insulei de stabilitate. S-a dezvoltat o nouă metodă pentru a estima probabilitatea de preformare într-o teorie de fisiune
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
cu metoda macroscopică-microscopică unele forme ale barierelor de potențial asemănătoare celor utilizate de modelul ASAF. S-a găsit că emițătorul alfa 106Te are o suprafață de energie potențială pe care poate fi văzută valea dezintegrării alfa. Un studiu aprofundat al dezintegrării alfa a nucleelor supragrele a fost efectuat, după ce experimentatorii au identificat noi membri ai insulei de stabilitate. S-a dezvoltat o nouă metodă pentru a estima probabilitatea de preformare într-o teorie de fisiune ca penetrabilitatea porțiunii interne a barierei
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
insulei de stabilitate. S-a dezvoltat o nouă metodă pentru a estima probabilitatea de preformare într-o teorie de fisiune ca penetrabilitatea porțiunii interne a barierei de potențial. Cel mai simplu mod de a reprezenta sistematica perioadelor de înjumătățire pentru dezintegrare alfa și radioactivitatea cluster este curba universală (UNIV), log T = f (log P) - o singură linie dreaptă pentru un mod de dezintegrare cu Ae dat, publicată în 1990. T este timpul de viață și P este penetrabilitatea barierei. Cele trei
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
porțiunii interne a barierei de potențial. Cel mai simplu mod de a reprezenta sistematica perioadelor de înjumătățire pentru dezintegrare alfa și radioactivitatea cluster este curba universală (UNIV), log T = f (log P) - o singură linie dreaptă pentru un mod de dezintegrare cu Ae dat, publicată în 1990. T este timpul de viață și P este penetrabilitatea barierei. Cele trei modele de fisiune (ASAF, UNIV, și SemFIS) au fost aplicate pentru a studia modurile de dezintegrare ale nucleelor supragrele produse prin reacțiile
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
linie dreaptă pentru un mod de dezintegrare cu Ae dat, publicată în 1990. T este timpul de viață și P este penetrabilitatea barierei. Cele trei modele de fisiune (ASAF, UNIV, și SemFIS) au fost aplicate pentru a studia modurile de dezintegrare ale nucleelor supragrele produse prin reacțiile de fuziune ale ionilor grei la GSI Helmholtz Centre for Heavy Ion Research Darmstadt, Joint Institute for Nuclear Research Dubna, RIKEN în Japonia și Lawrence Livermore National Laboratory, SUA. Pentru numere atomice Z > 122
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
grei la GSI Helmholtz Centre for Heavy Ion Research Darmstadt, Joint Institute for Nuclear Research Dubna, RIKEN în Japonia și Lawrence Livermore National Laboratory, SUA. Pentru numere atomice Z > 122 este posibil să se observe radioactivități cluster mai intense decât dezintegrarea alfa. Poenaru și colaboratorii au extins teoria fisiunii binare la fenomene mai complexe, cum ar fi fisiunea ternară (fisiune însoțită de emisii de particule) și au prezis fisiunea multicluster. Fisiunea cuaternară (fisiune însoțită de emiterea a două particule alfa) a
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
printre care: Eds. D. N. Poenaru, S. Stoica (World Scientific, Singapore, 2000) ISBN 981-02-4276-X. D. N. Poenaru este inclus împreună cu A. Sandulescu și W. Greiner în Encyclopædia Britannica pentru calcule, publicate în 1980 care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare nucleară: radioactivitate cu emisie de particule grele. În 2009 i s-a conferit titlul de "MERCATOR Gastprofessur" la Frankfurt Institute for Advanced Studies, Johann Wolfgang von Goethe Universitaet, de către Deutsche Forschungsgemeinschaft (DFG). Acesta este premiul cel mai mare acordat de către
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
Radioactivitatea cluster (numită și emisie spontană de ioni grei sau dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
Radioactivitatea cluster (numită și emisie spontană de ioni grei sau dezintegrare exotică) este un tip de dezintegrare nucleară în care un nucleu părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
părinte cu număr de masă A, având A nucleoni dintre care Z sunt protoni, emite un nucleu (cluster) cu N neutroni și Z protoni, mai greu decât o particulă alfa dar mai ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu: Acest mod de dezintegrare rar a fost observat pînă în prezent mai
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
ușor decât un fragment de fisiune nucleară. În urma dezintegrării rezultă un nucleu emis (cluster) și un alt nucleu având numărul de masă A = A - A și numărul atomic Z = Z - Z, unde A = N + Z. De exemplu: Acest mod de dezintegrare rar a fost observat pînă în prezent mai ales în nuclee care emit în mod predominant particule alfa, astfel că fenomenul este însoțit de un fond imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
fost observat pînă în prezent mai ales în nuclee care emit în mod predominant particule alfa, astfel că fenomenul este însoțit de un fond imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de ramificare față de dezintegrarea alfa este foarte mic (a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și respectiv radoactivitatea cluster. Cele două procese, ca și fisiunea nucleară sunt fenomene care au
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
imens de particule alfa (cel puțin un miliard pentru fiecare cluster emis). Raportul de ramificare față de dezintegrarea alfa este foarte mic (a se vedea Tabelul de mai jos). T și T sunt perioadele parțiale de înjumătățire ale nucleului părinte față de dezintegrarea alfa și respectiv radoactivitatea cluster. Cele două procese, ca și fisiunea nucleară sunt fenomene care au loc prin efectul tunel cuantic: clusterul pătrunde bariera de potențial. Teoretic orice nucleu cu Z > 40 a cărui energie eliberată, Q, este pozitivă, poate
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
de conservare a impulsului. A este numărul de masă al nucleului A = A - A. Primele informații despre nucleul atomic s-au obținut la începutul secolului 20-lea prin studiul radioactivității. O vreme îndelungată s-au cunoscut doar trei tipuri de dezintegrări nucleare: alfa, beta și gamma. Acestestea ilustrează trei dintre cele patru tipuri de interacții fundamentale din natură: tare, slabă si electromagnetică. Fisiunea nucleară spontană a devenit foarte cunoscută la scurt timp dupa descoperirea sa în 1940 de către K. Petrzhak și
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
1939 de către Otto Hahn, Lise Meitner și Fritz Strassmann în care se utilizează marea cantitate de energie degajată în acest proces. Există multe alte tipuri de radioactivitate, de exemplu radioactivitatea cluster, radioactivitatea protonică (p) și diprotonică (2p), diverse moduri de dezintegrare beta-întârziată (p, 2p, 3p, n, 2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
2n, 3n, 4n, d, t, alfa, f), fisiunea izomeră, fisiunea ternară (fisiunea însoțită de particule), etc. Înălțimea barierei de potențial, în special de natură electrostatică, pentru emisia de particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
particule încărcate este mult mai mare decât energia cinetică a particulei emise. Dezintegrarea spontană poate fi explicată doar prin tunelare cuantică într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
într-un mod similar cu prima aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost emisia ionului de carbon-14 de 30 de MeV din radiu-223 de către H. J. Rose și G.A. Jones în 1984"". De
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
aplicație a Mecanicii cuantice la nuclee făcută de către G. Gamow pentru a explica dezintegrarea alfa. ""În 1980 A. Sandulescu, DN Poenaru, și W. Greiner au descris calcule care indică posibilitatea unui nou tip de dezintegrare a nucleelor grele intermediară între dezintegrarea alfa și fisiunea spontană. Prima observare a radioactivității de ioni grei a fost emisia ionului de carbon-14 de 30 de MeV din radiu-223 de către H. J. Rose și G.A. Jones în 1984"". De obicei teoria explică un fenomen deja
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
experimentale. Au fost utilizate patru abordări teoretice: teoria fragmentării în care se rezolvă ecuația Schroedinger având ca variabilă asimetria de masă pentru a obține distribuția după mase a fragmentelor; calcule de penetrabilitate similare cu cele utilizate în teoria tradițională a dezintegrării alfa și modele de fisiune superasimetrică, numerică (NuSAF) și analitică (ASAF). Modelele de fisiune superasymmetrică sunt bazate pe metoda macroscopică-microscopică folosind modelul uniparticulă în pături cu două centre pentru a obține nivelele de energie folosite ca date de intrare pentru
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]