3,808 matches
-
a constata din nou cu cine avem a face. Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încît sîntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea prin poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Gine-o combate pe ea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
d-sa a scris un fel de manual pentru învățarea limbei rusești. Cunoaște limbile slave sau măcar pe cea rusească atât de bine ca pe cea franceză? Ne-ndoim asemenea. A scris apoi o Călăuză a Bucureștilor; un Dicționar al dialectului provensal în comparare cu limba română, în care pune cuvinte românești de gazetă, introduse de ieri-alaltăieri, alături cu fondul vechi romanic al limbei provinciale, d-sa mai primejduiește apoi vizitarea Teatrului Național prin piese scrise fără pic de talent și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
vor fi dispărut fără de urmă, unii în umbra notițelor de prin mahalale ale "Romînului", alții după tejgheaua cântărețelor de șansonete, alții în fine prin cafenele oculte unde ziua, dar mai cu seama noaptea, răsună prin {EminescuOpX 236} obloanele închise misteriosul dialect, sărac în cuvinte, dar semnificativ, de setleva, chenzleva, mazu etc. Așadar nu cu d. Costinescu vom sta de vorbă. Voim ca ziarul "Romînul", în numele partidului și a guvernului pe care-l reprezintă, să vorbească limpede în cestiunea aceasta. [17 mai
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
care nu permitea nici o concesie, trebuie înlăturată, cu sau fără art. 44, dar nu înțele gem a declara deodată de români sau de asimilabili o masă de oameni care înafară pretextează a fi română, iar înlăuntru continuă a cultiva un dialect barbar, care-n familii nu vorbește românește, care-n creștin și-n român vede un dușman bun de esploatat și nimic mai mult. Ni se pare că lucrul e atât de evident încît nici nu merita discuție. Dar se va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
contra rasei izraelite, nu patima, nu prevențiuni religioase ne-au silit a menține un atât de strict punct de vedere, ci mai cu seamă natura ocupațiunilor economice ale evreilor, precum și persistarea lor întru a vorbi în familie și piață un dialect polono-german care-i face neasimilabili cu poporul nostru. Daca, în locul muncii actuale, care nu consistă în mult mai mult decât în precupețirea de muncă străină, evreii se vor deda ei înșii cu ocupațiuni productive, dacă școalele noastre, în cari oricând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
după care trebuie organizată politic realitatea socială, societatea franceză era departe de a fi omogenă, unitară și integrată intern. Franceza era vorbită doar de o minoritate concentrată în Île-de-France, care forma o enclavă lingvistică înconjurată de o multitudine debordantă de dialecte (bretonă, gasconă, flamandă, alsaciană etc.). La fel de formidabile au fost loialitățile regionale față de care locuitorii provinciali își manifestau atașamentul subiectiv. Națiunea era, pentru marea majoritate, o categorie abstractă, absentă, absconsă. Ca atare, națiunea nu putea fi obiectul identificării subiective și sursa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
alte state există mare deosebire de credință și de limbă, între locuitorii provinciilor apropiate, pe când la noi nu există deosebire între un Bucovinean și un Bănățean, între un Oltean și un Basarabean. Micile deosebiri nu merg până a forma un dialect, încât s-a zis că limba română este limba fără dialecte" (Floru, 1923, p. 5). Unitatea lingvistică este doar una dintre expresiile omogenității românești. Prima trăsătură a "Caracterului Statului Românesc" este aceea că "România Mare alcătuește un stat omogen și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
locuitorii provinciilor apropiate, pe când la noi nu există deosebire între un Bucovinean și un Bănățean, între un Oltean și un Basarabean. Micile deosebiri nu merg până a forma un dialect, încât s-a zis că limba română este limba fără dialecte" (Floru, 1923, p. 5). Unitatea lingvistică este doar una dintre expresiile omogenității românești. Prima trăsătură a "Caracterului Statului Românesc" este aceea că "România Mare alcătuește un stat omogen și unitar", în ciuda "neamurilor străine care locuesc în mijlocul populației băștinașe" (Patrașcanu, 1937
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a căror atingere ar dezonora însăși mâna călăului se atârnă cordoane ale Stelei României, ce nu este, ce nu poate fi cu putință? [18 septembrie 1881] ["LA MONTPELLIER... La Montpellier s-a dat la 5 iunie o reprezentație teatrală în dialectul provenșal în folosul școalelor macedoromâne. "Messager du midi ", foaie cotidiană de acolo, a publicat încă de mai mult timp un articol asupra situației politice a românilor macedoneni, pe care-l lăsăm să urmeze. Articolul e intitulat: O PARTE A POLITICEI
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
are obiciul de a bate cânii într-o anume zi din fevruarie. Douăzeci de alte exemple de aceeași natură se pot cita. Oare toate acestea n-au o semnificațiune reală? În privirea limbii, grecii zic: kuțovlah și român formează două dialecte cu fotul deosebite; puneți pe-un macedoromân față c-un român și nu se vor înțelege; iar unul din cei dendîi, voind să publice o broșură asupra cestiunii naționale, au scris-o grecește, nu românește. A scris grecește în adevăr
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu moț și cu privilegiu. Mai știa haiducul nostru ș-altă potecă! [9 octombrie 1881] ["CU TIMPUL AU ÎNCEPUT A SE RECUNOAȘTE... "] Cu timpul au început a se recunoaște însemnătatea limbii cărților bisericești. În adevăr, daca, din deosebitele și variile dialecte ale limbei germane de pildă, unul a ajuns să domineze și să devie limbă literară și de stat, aceasta este a se mulțumi mai cu seamă Bibliei lui Luther. La începutul secolului trecut, în al Xvii-lea chiar, limba germană
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
propov]duire în rândul oamenilor. Vreme de 45 de ani de la iluminare a vorbit tuturor categoriilor de oameni: b]rbați și femei, ț]răni, tâmplari, brahmani, paria, regi și criminali, asceți și filosofi. Aceste discursuri s-au p]strat în dialectul pali și constituie baza studiului nostru asupra eticii budiste. Înv]ț]turile lui Buddha s-au transmis prin tradiția oral] și abia mai tarziu (secolul I î.Hr) au fost consemnate de c]tre c]lug]ri pe frunze de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ții, suferinței și lipsei egoului sunt strâns legate. Cele Patru Adev]ruri Sfinte și Nobilă C]rare în Opt Trepte (Octupl]), ca element component al celei dintâi, sunt legate de definirea acelei st]ri omenești descrise de cuvântul dukkha din dialectul pali. Orice reflecție asupra moralei și societ]ții nu poate face abstracție de acest aspect esențial. Dup] p]rerea unora, noțiunea de dukkha indic] o perspectiv] pesimist]. Cu toate acestea, idealul propus de c]tre Buddha prin urmărea principiilor etice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau negative ale acelor acțiuni care pot fi evaluate din punct de vedere etic. Dintre acestea, cel mai important concept necesar evalu]rii acțiunii umane este noțiunea de kamma, ce are la bâz] principiul cauzalit]ții etice. Termenul kamma al dialectului pali este folosit pentru a face referire la acte de voinț] a c]ror modalitate de exprimare o constituie gândirea, vorbirea și faptele. Afirmația atât de cunoscut], conform c]reia esență faptei este dat] de însuși motivul ei, orienteaz] evaluarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
generozitate, de compasiune și de înțelepciune, va fi o acțiune pozitiv]. Ins] este necesar s] observăm consecințele acțiunii atât asupra celorlalți, cât și asupra propriei persoane, întrucat ambele aspecte joac] un rol important în procesul de evaluare. Cuvântul cetan³ (din dialectul pali) se traduce, de obicei, prin motiv, ins] el desemneaz] o noțiune mai complex], acoperind atât motivul și intenția, cât și consecințele care decurg din acestea. Potrivit legii cauzalit]ții etice, dac] cineva ofer] unui om nec]jit o sum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sentiment de vinov]ție pentru greșeală comis]. P]catul, vina și îngrijorarea pentru faptă s]vârșit] sunt concepte care nu se încadreaz] în analiza budist] a f]r]delegii. De fapt este chiar dificil de g]sit un echivalent în dialectul pali pentru noțiuni precum vină, în contextul s]vârșirii unei fapte rele. În general, f]r]delegea este definit] că fapt] nes]buit], imoral], sau ca profanare. De fapt, neliniștea, îngrijorarea și temerile privind r]ul s]vârșit sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Târgu Mureș (1920-1921) și Cluj (1921-1922). Alcătuiește și publică mai multe manuale pentru uzul elevilor de gimnaziu, dicționare școlare bilingve (Dicționar portativ latin-român și român-latin, I-II, 1892-1908), studii lingvistice (Încercări în vocalismul limbei române, 1893, Limba română poporană și dialectul sicillian, 1904) și glosare dialectale (Glosariu de cuvinte dialectale din graiul viu al poporului român, 1899). Colaborează la „Analele Academiei Române”, „Anuarul Liceului Unit «Sf. Vasile cel Mare»” (Blaj), „Calendarul Asociațiunii pe anul 1927”, „Comoara satelor”, „Convorbiri literare”, „Cultura creștină”, „Foaia
VICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290545_a_291874]
-
pref. Virgil Vintilescu, Timișoara, 1971, 161-294; Ăl mai tare om din lume, îngr. și pref. Simion Dima, Timișoara, 1972; ed. cu ilustrații de Done Stan, Timișoara, 1978. Repere bibliografice: Maiorescu, Critice, II, 199-212; Chendi, Scrieri, III, 39-44; Atanasie M. Marienescu, Dialectul român-bănățean, pref. Valeriu Braniște, Lugoj, 1902; Victor Vlad Delamarina, LU, 1908, 11-12; Cosma, Bănățeni, I, 132-135; Lația, Cărturari, 19-22; Călinescu, Ist. lit. (1941), 567, 912, Ist. lit. (1982), 639, 1012; Octavian Tăslăuanu, Notiță despre Victor Vlad Delamarina, RFR, 1942, 8
VLAD-DELAMARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290602_a_291931]
-
din lumea bizantină, prezenți aici mai ales În vremea cruciadelor, sau chiar la sud-vest, designându-i pe „morlaci, dalmatini, italieni, europeni”, În zona Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Mării Adriatice. O altă dovadă a vechimii cuvântului În limba populară este oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește extrem de bogată și nuanțată. Ea nu se limitează
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
recunoaștere exterioare, semnificând apartenența nu doar la o etnie străină, ci la un tip de civilizație complet diferit. În fine, o ultimă accepțiune care merită a fi reținută din semantismul complex al lui „frânc” este cea de „rău” (méchant). În dialectul aromân (pentru care avem definiții mai numeroase ale termenului urmărit) există expresia „se făcu frânc” - „se făcu foc, se Înfurie” -, care prezintă aceeași conotație negativă. Chiar dacă răspândirea acestui sens pare a fi mai restrânsă, el se integrează și se explică
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nobil”, „nesupus impozitelor”, „curajos”, „valoros”, „războinic” etc.; pentru sensul etnic (Gallus, „francez”) și cel de „eretic din secta albigenzilor”, vezi „franciscus”, sub voce, col. 976. N.A. Constantinescu, loc. cit. DA, loc. cit. Vasile Bogrea, op. cit., p. 384. Tache Papahagi, Dicționarul dialectului aromân, Editura Academiei, București, 1974, p. 564, sub voce „Frâncu”, cu glosele cele mai numeroase și mai bogate semantic. Vezi și Pericle Papahagi, Numiri etnice la aromâni, 1925. Tache Papahagi, loc. cit. Pentru rolul etnonimelor În definirea relației dintre imaginea
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
sfert dintre noi născuți mureau înainte de a atinge vârsta de un an și încă un sfert înainte de a atinge douăzeci de ani. De asemenea, Franța se confrunta cu o serioasă lipsă de educație a supușilor, iar cele peste treizeci de dialecte care se vorbeau în acel moment făcea practică imposibilă o eventuală încercare utopică de școlarizare a acestora. Deși reprezentanții bisericii încercau să ridice nivelul intelectual al supușilor, acest lucru era imposibil datorită barierei de netrecut care o reprezenta diferența dintre
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care se vorbeau în acel moment făcea practică imposibilă o eventuală încercare utopică de școlarizare a acestora. Deși reprezentanții bisericii încercau să ridice nivelul intelectual al supușilor, acest lucru era imposibil datorită barierei de netrecut care o reprezenta diferența dintre dialecte. În lucrarea The Book Of The Boudoir, Lady Morgan, citând memoriile doamnei de Sevigne, povestește cum, în timpul înnăbușirii uneia dintre revoltele care izbucneau din cauza incapacității de plată a țăranilor, aceștia, o dată înfrânți, au început să strige„Mea culpa!, mea culpa
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
jos: 1. Limba română își are originea în: a) latina clasică; b) latina vulgară; c) limba slavă. (1 p.) 2. Enumeră patru limbi actuale care fac parte din familia limbilor romanice (1 p.) 3. La baza limbii române actuale stă dialectul: a) aromân; b) meglenoromân; c) dacoromân. 4. Retragerea aureliană a avut loc în secolul: a) I; b) II; c) III. (1 p.) (1 p.) 5. Menționează două argumente care să justifice faptul că limba română este o limbă romanică (1p
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]