2,549 matches
-
traseu liniar și pașnic, ci este marcat în mod esențial de lupta pe care individul o duce pentru a se face recunoscut de către celălalt ca subiect liber, chiar și cu riscul morții, așadar al negativității, al posibilității non-ființei. Este celebra dialectică dintre slugă și stăpân, admirabil surprinsă de Hegel și valorizată de Kojève, care posedă un caracter "antropogen" în sensul în care "numai și prin această Luptă omul se poate crea plecând de la animal"216. Dorința recunoașterii și a libertății prin
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o vigilență deosebită față de creșterea și dezvoltarea a ceea ce, într-un anume moment, a început să se numească pur și simplu "tehno- știință". Chiar și acolo unde s-a avut în vedere o critică radicală a universului tehnologic ca în Dialectica Luminilor de Adorno și Horkheimer sau în Eros și civilizație de Marcuse mai mult decât tehnica în sine a fost criticată organizarea sa politică de tip capitalist. De multă vreme, cu toate acestea, lucrurile nu mai stau în acești termeni
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
nouă. Pentru a se afirma însă ca altul, el repudiază trecutul, respinge concepțiile celor din jur (părinți în primul rând), căutând în același timp o nouă identitate. Prin această raportare la alte modele adolescentul ia cunoștință progresiv de ceea ce este. Dialectica identității și identificării și rolul ei în reconstrucția personalității adolescentului este legată de integrarea socială și presupune o restructurare profundă a personalității, atât în relațiile cu sine cât și cu alții, fiind strâns legată de formarea conștiinței de sine, de
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
versurile [8] și [9] vin să conteste printr-un fapt obiectiv presupoziția lupului asertată în [7]. Următoarea intervenție a Lupului (L3) pare să accepte obiecția Mielului și să o corecteze [10]. Mielul răspunde la rîndul său (A3) după o aceeași dialectică de respingere a presupozițiilor din [11]. Mecanismul de înlănțuiri nu poate fi descris în termeni simpli de tipul Întrebare > Răspuns, așa cum s-a arătat mai devreme. Dacă întrebarea pare a fi foarte obișnuită pentru deschiderea unui schimb, iar răspunsul ca
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
are drept corespondent în limba franceză termenul même, în limba engleză same, iar în germană Gleichheit. Cu alte cuvinte, același este identitatea-idem și se află într-un raport de opoziție cu identitatea-ipse, care descrie individualitatea (selfhood). Acest raport impune analiza dialecticii idem-ipse, Ricoeur susținând că în timp ce idem implică o anumită permanență în timp, fiind rezistent la schimbare, ipse se referă la ceea ce s-ar putea numi alteritatea din interiorul sinelui (oneself as another)437. În acest sens, Ricoeur punctează relația intrinsecă
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
-l poate ajuta să devină este înscrisă în natura sa. Acest altul este depozitarul viselor, a eliberării de cătușele propriei condiții, este stabilitatea în fața vieții și a morții, este unirea cu universul. Asistăm la o pseudo devenire întru celălalt, deoarece dialectica eu-celălalt este întreruptă de situația în care eul îl construiește pe celălalt cu ajutorul imaginarului, și nu este transformat prin el. Realitatea nu poate fi percepută decât prin intermediul copiilor platoniciene, acele umbre imperfecte care redau cu multă lipsă de acuratețe obiectul
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
parte din memoria ce devine astfel un aspect al continuității textuale. Dar un enunț, în funcție de principiul pertinenței, este informativ doar dacă vehiculează mai multe date (cunoștințe, credințe) decît deținea înainte inter-pretantul; iată un nou aspect al progresiei textuale și a dialecticii stabilitate (același)/diferență (altul). Se înțelege prin aceasta că un text este un dispozitiv atît mobil (progresie), cît și relativ stabil (continuitate). A spune că memoria discursivă este alimentată în permanență de evenimente co(n)textuale, înseamnă a insista pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
310 pag. • À la recherche du roman moderne, Liviu Leonte, 198 pag. • Basics of Translation Studies, Cay Dollerup, 260 pag. • Didactica lecturii o abordare funcțională, Octavia Costea, 182 pag. • Elemente de filozofia limbii, Ioan Oprea, 408 pag. • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget, 192 pag. • Limbajul publicistic, Stelian Dumistrăcel, 280 pag. • Mediatizarea discursului electoral, Viorica Roșca, 253 pag. • Modernizarea sistemului electoral, Radu Sorin, 290 pag. • Pariziana romanescă. Mit și modernitate, Elena Prus, 260 pag. • Periferia textului, Lane Philippe, 198 pag. • Psihomotricitatea
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
interpretează aceste semne, de exemplu vorbitorul și adresantul. Ilustrul filosof, Petre Botezatu preciza: Superioritatea metodei semiotice se întemeiază pe capacitatea să de cuprindere multilaterala a subiectului într-o unitate superioară, de epuizare a aspectelor fundamentale ale temei, așa cum cer principiile dialecticii. Constatarea de bază, care servește ca punct de plecare este tridimensionalitatea semnului și implicit a semanticii însăși. Protagoniștii dramei cunoașterii sunt în număr de trei: semnul, obiectul la care se referă și subiectul care îl utilizează. Corespunzător cu această trihotomie
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
sintaxa constituie de-mersul primar, ca semantica presupune sintaxa și că pragmatică le implică pe ambele. În fapt, raporturile dintre cele trei ramuri ale semioticii sunt mai complicate. Analiză mai profundă ne convinge că acestea se intercondiționează, alcătuind o unitate dialectica"73. Sau, în formularea Danielei Rovența-Frumușani: "Dacă cele trei provincii sau dimensiuni ale semioticii (sintaxa studiul combinării semnelor, semantica raportul semn-realitatea denotata și pragmatică relația dintre semne și utilizatorii lor) ar rămâne într-o "parnasiana" izolare, ele s-ar transforma
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
forma unui banal spectacol de teatru. Numeroase alte observații subtile privind geneza dramei și a formelor literare moderne sunt de găsit în studiile filozofului maghiar (vezi, printre altele, Teoria romanului), care analizează cele trei genuri (epic, liric, dramatic), în cheia dialecticii hegeliene și a Gestaltismului, drept modalități fundamentale de exprimare a raportului dintre "esență" și "existență" și, prin aceasta, de reflectare artistică a lumii prin împlinirea organică a propriilor legi structurale. Ca să dau numai un exemplu, după gânditorul marxist tragedia greacă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de fapt "întreg lirismul situației și al destinului" (sensul ocultat, transcendent), în vreme ce "pe seama actorilor se lasă cuvintele atotgrăitoare și gesturile atotcuprinzătoare ale dialecticii tragice denudate"94 (spectacolul). Deși contextul socio-cultural care a determinat apariția tragediei nu mai e posibil 95, drama modernă nu a pierdut totuși legătura cu viața, și nici cu tiparul său ideal reflectat, după cum spune Lukács, "în fiece cuvânt, în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ci de tipuri specifice de manifestare dictate de ritmuri cosmice. Anumite împrejurări favorizează răul, altele, binele. Aceste două principii, în alertă, se afirmă pe rînd sau se lasă temporar dominate, așa cum vieții îi urmează moartea. E un joc a cărui dialectică omul mitologic încearcă s-o înțeleagă. Dar, așa cum eroii din Iliada își făceau cunoscute genealogiile chiar în momentul înfruntării pe cîmpul de luptă, pentru ca cititorul să deducă de partea cui înclină victoria, Dumuzi se vaită și cere ajutoare, însă știe
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Osiris se află pe o insulă de pe Nil, în apropiere de Phile și la care nu poate ajunge nimeni”. Presupunem o stare generală de daimonism (Eminescu ar spune „demonism”) în acțiune, după principiile binelui și răului, într-o continuă dialectică postgenezică și eroică. De aceea, „Isis și Osiris, ca daimoni buni ce se aflau, au fost preschimbați în zei”, lui Seth (Typhon) rezervîndu-i-se numele răului și plasament în apele mlăștinoase. Religia capătă un caracter din ce în ce mai elaborat, iar mitul începe să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
moarte. Timpul sacru este adevărat și viu, ca și mitul receptat în sens eliadesc, de „istorie sacră”. De aici ar trebui să rezulte că profanul își asumă atributele căderii și ale morții. Din acest punct avem acces pe terenul unei dialectici mai subtile: nu tot ce înseamnă profan și moarte intră în contabilitatea agentului negativ. Adesea, profanul intră în relație cu sacrul, cel puțin așa cum nu se raportează la da. În cosmogonie, Dumnezeu, înainte de a deveni „cel ce sunt”, pare a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unitară, cu conținuturi și metode proprii, datorită multitudinii și diversității de izvoare și fenomene istorice din diverse domenii, istoria trebuie să apeleze la ajutorul altor discipline care-i dau atributul de disciplină multidisciplinară. Abordarea interdisciplinară a devenit un imperativ a dialecticii moderne. Avantajul abordării interdisciplinare este acela de a favoriza transferul, de a oferi o cale În plus de apropiere a Învățământului de viață, a teoriei de practică. Politica curriculară actuală pentru promovarea unei viziuni interdisciplinare În investigarea realității mă preocupă
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
el este cristalizarea psihologică și socială a anumitor implicații ideologice neargumentate, care sunt primite a priori de către un larg grup social, într-o epocă dată. Astfel, el nu se discută deloc, sau se discută foarte putin; nu intră într-o dialectica interactivă, așa cum este cazul reprezentărilor; la nivel individual, el ține de ordinul evidentei, de la care a preluat densitatea și închiderea"152. Am analizat două componente importante ale gândirii sociale: un concept "dinamic" (themata), care descrie opoziția dintre două teme importante
Relațiile Publice Din Perspectivă Sociologică by Răzvan Enache () [Corola-publishinghouse/Science/1038_a_2546]
-
prin raporturile sale cu războiul biologic sau medicină, lasînd în umbră prelungirile sale teoretice, cu modificările pe care le antrenează în privința concepției asupra naturii, omului sau religiei." Moscovici, 1976, p. 171 Legătura dintre cele două procese (obiectivare și ancorare) este dialectică. Poate fi reperată prin intermediul noțiunii de naturalizare, ale cărei traduceri concrete (domeniul lui a fi) sînt utilizate de actori și grupuri (domeniul lui a face) și nu par diferite în obiectivare și ancorare. Într-adevăr, primul mecanism descrie cum se
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor evoluții nu este împiedicată de reflexivitatea modernității. 5. Analizează dialectica lipsei de putere și a investirii cu putere atât în raport cu experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât și pierderea. 7. Consideră
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
a celei baroce a lui Bernini, în a cărui accepțiune, operele de artă erau rodul unui "furor divinus"207, și desigur al multor altor gânditori și creatori ai diferitor perioade ale istoriei. Pe marginea unei mai vechi discuții privitoare la dialectica dintre originea naturală sau supranaturală a acestei facultăți creatoare, a fost remarcat faptul că între inspirația artistică și mistica religioasă există o serie de asemănări, ca și între trăirile artistului și cele ale credinciosului "convins că, în extrema încordare a
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
Debray, sintetizând în manieră personală întreaga istorie a artei. La rândul său, istoricul de artă Daniel A. Siedell observa că arta vizuală constă în mai mult decât simpla reprezentare a formelor exterioare, impunând și un anumit substrat imaginativ, caracteristic întregii dialectici dintre abstracție și reprezentare, dintre forma exterioară și trăirile interioare, în care s-a oglindit gândirea antică a lui Platon și Aristotel 260. Tot în aceeași direcție se exprima și William Fleming, un renumit teoretician al artelor, atunci când afirma că
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
l'art, Les Éditions du Cerf, Paris, 2007. Belting, Hans, La vraie image: croire aux images ?, Éditions Gallimard, Paris, 2007. Benemia, A. G., Il sacro nell'arte, genesi e sviluppo dell'imagine sacra nell'arte cristiana, peQuod, Ancona, 2010. Berdiaev, Nikolai, Dialectica existențială a divinului și umanului, Editura Paideia, București, 2010. Berdiaev, Nikolai, Sensul creației, Editura Humanitas, București, 1992. Besançon, Alain, Eseuri despre lumea de azi, Editura Humanitas, București, 2007. Besançon, Alain, Imaginea interzisă. Istoria intelectuală a iconoclasmului de la Platon la Kandinsky
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
23. Autoarea face referire la existența unor dovezi legate de practicarea unor ritualuri funerare. 322 Christian Peyre, op. cit., p. 18. 323 André Leroi-Gurhan, Préhistoire de l'Art Occidental, Éditions Citadelles & Mazenod-Editio, Paris, 1965-1995, p. 200. 324 Ibidem. 325 Nikolai Berdiaev, Dialectica existențială a divinului și umanului, Editura Paideia, București, 2010, p. 12. 326 A se vedea importanța scrierii numelor și a redării imaginilor legate de personalitatea faraonilor din arta Egiptului antic. Memorabil în acest sens este episodul ștergerii, odată cu venirea la
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
analiză a Partidului Popular European, David Hanley contribuie la dezvoltarea analizei cauzale prezentînd o concepție dialectică a europenizării: "este un "proces cu două sensuri, între nivelurile naționale și al UE, implicînd presiuni top-down și bottom-up". Altfel spus, europenizarea este o dialectică și trebuie înțeleasă ca atare. Astfel, dacă ne concentrăm pe capacitățile de adaptare ale Partidului Popular European ca răspuns la presiunile europenizării, trebuie să căutăm a arăta și că, în anumite cazuri, propriile sale acțiuni au contribuit la influențarea presiunilor
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
înseamnă a pretinde că facem altceva acum. E ca și cum ai scoate copilul din cădița lui deoarece acel "altceva", precum critica politică și ideologică, se poate baza doar pe investigări ale felului în care textele produc acele efecte politice. Dată fiind dialectica, încă o continuitate destul de stabilă în cercetare, justificarea ar fi putut fi un răspuns mai realist, chiar dacă faci și alte lucruri. Pentru mine, cel puțin, "acel altceva" constă în a demonstra foloasele naratologiei. Cu alte cuvinte, cea mai responsabilă atitudine
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]