1,362 matches
-
indica existența unui risc în cazul tensiunii arteriale mai ridicate încadrate în limitele normale. JNC7 (2003) folosește termenul de pre-hipertensiune pentru tensiunea arterială ce se încadrează între 120-139 mmHg în cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg în cazul tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și înaltă normală, pentru a clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică. Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
cazul tensiunii sistolice și/sau 80-89 mmHg în cazul tensiunii diastolice, în timp ce standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004) utilizează clasificarea: optimă, normală și înaltă normală, pentru a clasifica tensiunea arterială mai mică de 140 mmHg sistolică și 90 mmHg diastolică. Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul II și hipertensiune arterială sistolică izolată. Hipertensiunea arterială sistolică izolată se referă la tensiunea arterială sistolică ridicată cu tensiune arterială
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
Hipertensiunea arterială este de asemenea clasificată în următoarele categorii: JNC7 o diferențiază în hipertensiune arterială stadiul I, hipertensiune arterială stadiul II și hipertensiune arterială sistolică izolată. Hipertensiunea arterială sistolică izolată se referă la tensiunea arterială sistolică ridicată cu tensiune arterială diastolică normală, care reprezintă forma cel mai frecvent întâlnită la persoanele vârstnice. Standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004), definesc un al treilea stadiu (stadiul III) de hipertensiune arterială în cazurile în care tensiunea arterială sistolică depășește valoarea de 179 mmHg
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
forma cel mai frecvent întâlnită la persoanele vârstnice. Standardele ESH-ESC (2007) și BHS IV (2004), definesc un al treilea stadiu (stadiul III) de hipertensiune arterială în cazurile în care tensiunea arterială sistolică depășește valoarea de 179 mmHg sau tensiunea arterială diastolică depășește 109 mmHg. Hipertensiunea arterială este clasificată ca "rezistentă" atunci când tratamentul medicamentos nu determină revenirea tensiunii arteriale la valorile normale. Hipertensiunea arterială în cazul nou-născuților este rară și se întâlnește la 0,2 - 3% dintre nou-născuți. La un nou-născut sănătos
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
rutină. Înainte de diagnosticarea unui copil ca fiind hipertensiv, tensiunea arterială crescută trebuie confirmată în rânduri repetate în cadrul vizitelor medicale. Tensiunea arterială crește odată cu vârsta în perioada copilăriei iar la copii hipertensiunea este definită printr-o medie a tensiunii sistolice sau diastolice a trei sau mai multe măsurări ca fiind egală cu sau depășind cu 95 de procente nivelul corespunzător pentru sexul, vârsta și înălțimea copilului. La copii, pre-hipertensiunea se definește ca tensiune arterială sistolică sau diastolică care în medie este egală
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
medie a tensiunii sistolice sau diastolice a trei sau mai multe măsurări ca fiind egală cu sau depășind cu 95 de procente nivelul corespunzător pentru sexul, vârsta și înălțimea copilului. La copii, pre-hipertensiunea se definește ca tensiune arterială sistolică sau diastolică care în medie este egală cu sau mai mare de 90 procente, dar fără a depăși 95 de procente. În cazul adolescenților se propune diagnosticul și clasificarea hipertensiunii arteriale în baza criteriilor folosite pentru adulți. Hipertensiunea arterială este rareori simptomatică
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
de aortă (îngustarea aortei la mică distanță de inimă). Hipertensiunea arterială cu manifestări intense ca dureri de cap, palpitații, palori și transpirație sugerează posibilitatea feocromocitomului. Tensiunea arterială extrem de ridicată (egală cu sau mai mare de tensiunea sistolică de 180 sau diastolică de 110, definită uneori ca hipertensiune malignă sau accelerată) este denumită uneori „criză hipertensivă.” Tensiunea arterială ce depășește aceste nivele este un indiciu al unor complicații cu risc înalt. Persoanele cu tensiunea arterială ce se încadrează în această categorie pot
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
capilarelor poate contribui, de asemenea, la rezistența periferică. Hipertensiunea este asociată și cu flexibilitatea scăzută a venelor periferice, care pot crește returul sângelui către inimă, pot crește încărcarea inițială a mușchiului cardiac și pot cauza, în cele din urmă, disfuncția diastolică. Rolul jucat de o constricție activă crescută a vaselor de sânge în hipertensiunea esențială stabilită este neclar. Tensiunea arterială diferențială (diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică a sângelui) este frecvent mai mare la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
încărcarea inițială a mușchiului cardiac și pot cauza, în cele din urmă, disfuncția diastolică. Rolul jucat de o constricție activă crescută a vaselor de sânge în hipertensiunea esențială stabilită este neclar. Tensiunea arterială diferențială (diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică a sângelui) este frecvent mai mare la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială. Această tensiune poate implica o tensiune sistolică anormal de mare, dar tensiunea diastolică poate fi normală sau scăzută. Această stare este denumită hipertensiune arterială sistolică izolată. Tensiunea
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
hipertensiunea esențială stabilită este neclar. Tensiunea arterială diferențială (diferența dintre tensiunea sistolică și cea diastolică a sângelui) este frecvent mai mare la persoanele în vârstă cu hipertensiune arterială. Această tensiune poate implica o tensiune sistolică anormal de mare, dar tensiunea diastolică poate fi normală sau scăzută. Această stare este denumită hipertensiune arterială sistolică izolată. Tensiunea arterială diferențială mare la persoanele de vârsta a treia cu hipertensiune arterială sau cu hipertensiune arterială sistolică izolată se explică prin rigiditate arterială, care însoțește de
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
de un singur medicament pentru controlul hipertensiunii arteriale. Recomandările JNC7 și ESH-ESC susțin începerea unui tratament cu două medicamente atunci când tensiunea arterială este mărită cu mai mult de 20 mmHg (cea sistolică) sau cu mai mult de 10 mmHg (cea diastolică). Combinațiile preferate sunt de inhibitori ai sistemului renină-angiotensină și blocante ale canalelor de calciu sau inhibitori ai sistemului renină-angiotensină și diuretice. Combinațiile acceptabile includ următoarele: Combinații inacceptabile sunt următoarele: Trebuie evitate în general combinațiile de inhibitori ACE sau antagonist de
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
eliminarea colesterolui, și crește numărul de receptori LDL, stimulând lipoliza. T crește frecvența cardiacă și forța de contracție, crescând debitul cardiac, prin creșterea numărului receptorilor β-adrenergici în inimă. Acest lucru duce la creșterea tensiunii arteriale sistolice și scăderea tensiunii arteriale diastolice. Aceste efecte creează pulsul tipic observat în hipertiroidism. T are un efect vital în dezvoltarea embrionului și sugarului. Aceasta influențează dezvoltarea plămânilor și creșterea postnatală a sistemului nervos central. T stimulează producția de mielină și de neurotransmițători, precum și creșterea axonilor
Triiodotironină () [Corola-website/Science/326889_a_328218]