2,135 matches
-
între state, în timp ce Cynthia Weber pune întrebarea: "Cum este fixat sau stabilizat istoric sensul suveranității prin practici ale teoreticienilor relațiilor internaționale și practici de intervenție politică ?" (1995:3). Contribuția constructivismului În ciuda acestor nemulțumiri, care sunt la fel de mult un semn de dinamism pe cât de diviziune, afirmarea constructivismului a avut un impact important asupra dezvoltării teoriei și analizei relațiilor internaționale. Datorită în mare parte muncii constructiviștilor, socialul, istoricul și normativul s-au reîntors în centrul dezbaterii, mai ales în cadrul nucleului american al disciplinei
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
arată Christina Gabriel și Laura Macdonald (1994) în analiza lor asupra organizării feminine transnaționale în contextul NAFTA. Chiar tensiunea dintre epistemologiile pozitiviste și postpozitiviste, care i-a divizat pe teoreticienii contemporani, inclusiv pe cei din câmpul Relațiilor Internaționale, este sursa dinamismului teoretic și a relevanței politice a feminismului contemporan. Feminismul din Relațiile Internaționale recunoaște lipsa unui subiect colectiv fondator "feminin" sau domeniul relativ limitat al politicului, ca și nevoia de a îmbunătăți viața de zi cu zi a femeilor, arătând cum
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
argumentative au câștig de cauză. Invocând câteva "premise pentru un nou Arghezi", criticul Ion Simuț sesiza un aspect care poate schimba radical perspectiva interpretării, și anume că "poezia argheziană are o structură ironică generatoare, o structură de profunzime, cu un dinamism ofensiv, sfidător deopotrivă față de lume și de cititor. Această dublă atitudine ironică nu a fost remarcată și deci nici exploatată exegetic până acum. Arghezi nu e patetic și contemplativ decât în faza de început, în marea sa poezie e structural
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
șansa de accedere în cetatea valorilor perene ale literaturii. Din acest punct de vedere, pamfletul arghezian și interpretările pe care le-a suscitat au impus legitimarea definitivă a genului. Și pamfletul, și polemica presupun o structură actanțială dialogică, marcată de dinamism participativ (Mariana Ionescu), în care, deși mesajul emițătorului vizează o țintă precisă, reprezentată sau non-reprezentată (ce face obiectul demersului polemic sau pamfletar), adevăratul destinatar este publicul martor, pe a cărui receptare adecvată autorul mizează. Dincolo de spațiul care le-a consacrat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
termenului de fictivizare, pe care-l consideră, printr-un raționament disociativ, specific literaturii)41. Expresivitatea textului polemic aparținând unui scriitor consacrat rezidă în însăși predispoziția acestuia de a manipula resorturile intime ale limbii și de a-i pune în lumină dinamismul semantic. Scriitorul, atunci când polemizează explicit, comunică și se comunică în egală măsură, pentru că asumarea individuală a evenimentului, precum și reprezentarea subiectivizată a acestuia presupun operații de integrare a realității date nu doar în universul său ontologic, ci mai ales în planul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Ea nu poate fi concepută în afara dimensiunii teleologice care relevă intenția locutorului de a se raporta cu un anumit scop și într-un anume fel la destinatar(i). Polemistul (= eul enunțării, actantul principal) ipostaziază, înainte de toate, subiectul generic surprins în dinamismul intrinsec al comunicării, așa cum îl percepe Ducrot: "De fiecare dată când zicem ceva, imaginăm pe cineva care ar gândi contrariul și la care ne opunem"54. În polemica literară, dinamica schemei actanțiale variază în funcție de orientarea polemistului spre cei doi destinatari
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
găgăuț?)" sau, în sfârșit, trece din regimul dedublării în cel al transparenței, imputând interogativ ("De ce pentru articolele mele să trageți la răspundere pe colaboratorii mei?"), interogația are, la Arghezi, o funcție complementară pe de o parte relevă tensiunea emoțională și dinamismul participării la dialog, iar pe de altă parte, grație conținutului virtual (acuzație, reproș, resentimente etc.) pe care îl transmite, accentuează, printr-o tehnică subsidiară, simulând atitudinea dubitativă, latura persuasivă a discursului. La fel, exclamația retorică, departe de a fi expresia
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care au redus publicistica eminesciană la tușa ei ideologică 214, nu și ideatică. Apoi, pentru că propune o grilă universală de interpretare a discursului publicistic, oferind o cu totul altă perspectivă asupra presei românești, nu doar istoristă, ci structural-evolutivă, surprinsă în dinamismul ei intrinsec. Așadar, iată pasajul care ne-a provocat și pe care-l vom considera ca punct de plecare al demersului nostru: "Eminescu vrea neapărat nu numai să-și delecteze sau să-și convingă, ci și să-și "miște" auditoriul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și figurarea să nu fie separate. Imaginea să fie temperată prin Cuvânt. Dacă s-au putut lua hotărârile sibiline ale Conciliului de la Trient, în ambele sensuri, înseamnă că ambiguitatea nu poate fi și, fără îndoială, nu trebuie eliminată. Roma, în fața dinamismului ei prozelit, avea această incertitudine teologică. Vatican II prezenta mai de curând Biserica drept "prietenă a imaginilor și a artelor". Prietenă, neîndoielnic. Amantă și fecioară nebună, cu siguranță nu. Dreptul la imagine, da; toate puterile pentru imagine, nu. Tot o
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
este ca un radar. De asemenea, creația imaginară a unei epoci, acest arhipelag de arhaisme anticipatoare, nu ar avea un avans "istoric" față de creația intelectuală contemporană ei dacă nu s-ar hrăni, mult mai mult decât cea din urmă, din dinamismele profunde ale psihismului, procesele primare ale visului, jocului, râsului. Și din angoasă. Ea are forță de precedență și de prospectare chiar în măsura în care este în mod simptomatic indicială și primitivă. Dincoace, deci dincolo. Pentru că ea este dinainte, arta presimte mai bine
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
a picta era un ritual sacru, iar pensula un fel de sceptru, cum ne amintește Pierre Ryckmans. Act scurt. Dar, pentru trei minute de execuție, cincizeci de ani de disciplină nu erau prea mulți. Căci transmiterea efectivă a lui qi (dinamismul materiei) de către caligraf depindea în întregime de aplombul corpului, de poziția brațului, de calitatea firelor de păr și de unghiul făcut de vârf cu hârtia 48. Umanismul tolerează foarte bine "elogiul mâinii", organ al Spiritului suveran, dar dă înapoi în fața
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
său utopic avea în vedere stoparea oricărei schimbări; am arătat însă, pe urmele lui Popper, că istoria nu suportă o "încremenire în proiect". Pe de altă parte, Marx era un optimist, și pentru el legea dezvoltării istorice se caracterizează prin dinamismul societății un dinamism orientat spre un scop ultim, societatea comunistă. Comună ambelor interpretări utopist-istoriciste este abordarea holistă, atât Platon, cât și Marx considerând că pot descoperi scopurile ultime ale societății privind-o ca pe un întreg. Or această abordare este
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în vedere stoparea oricărei schimbări; am arătat însă, pe urmele lui Popper, că istoria nu suportă o "încremenire în proiect". Pe de altă parte, Marx era un optimist, și pentru el legea dezvoltării istorice se caracterizează prin dinamismul societății un dinamism orientat spre un scop ultim, societatea comunistă. Comună ambelor interpretări utopist-istoriciste este abordarea holistă, atât Platon, cât și Marx considerând că pot descoperi scopurile ultime ale societății privind-o ca pe un întreg. Or această abordare este, din perspectivă popperiană
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
capitolele anterioare ideologia este provocată, la rândul său, să ia în calcul astfel de limite. Principalul obstacol în prezervarea rolului său integrator este dat, pe de o parte, de modificarea substanțială a înțelesului cunoașterii și, pe de altă parte, de dinamismul extraordinar al schimbărilor survenite în plan socio-politic mai cu seamă în cea de a doua jumătate a secolului trecut. Într-o lume în care fragmentarul, când nu ia locul universalului, se îmbină dialectic cu acesta, iar problema identității comunitare devine
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
î.Hr.), Constantinopole (718 și 1453), Orléans (1429), Tenochtitlán (1521), Viena (1529 și 1683), Québec (1759), El Alamo (1863), Verdun (1916), Stalingrad (1942-43) și Berlin (1945). Relațiile comerciale, diplomatice, culturale și dinastice dintre Marea Britanie și Țările Române (România)**. Pentru a vedea dinamismul acestor relații în timp, vom păstra și aici prezentarea cronologică, începînd din 1844 pînă la 1947. 1844: La Galați se deschide o zahana dotată cu instalații mecanice aduse din Anglia care, în același an, exportă primele conserve de carne românească
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
de mai multe tipuri În funcție de volumul vânzărilor realizate În străinătate: Corporații globale; Corporații biregionale; Corporații orientate către regiunea de origine; Corporații orientate către regiunea - gazdă. Reieșind din conceptul CTN, trăsăturile caracteristice ale operatorilor transnaționali sunt următoarele: dimensiunea considerabilă a acestora; dinamismul susținut de gestiunea integrală, conducerea centralizată; producția de mare serie ; diversificarea obiectului de activitate. Pe măsură ce spațiile și mediile economice naționale și locale se deschid economiei globale, devine tot mai evident ca mai curînd marile corporații decît economiile naționale sunt unitățile
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2690]
-
rubrica deloc îngăduitoare pe care i-o consacră în Elemente de literatură, la articolul "Dramă". El critică concepția ei realistă despre mimesis. După părerea lui, spectacolul devine inutil dacă nu oferă decât reflectarea brută, inertă a realului, căruia-i amputează dinamismul. Nimeni nu i-a adunat pe oameni, scrie el, ca să le arate pe o scenă ceea ce se petrece zilnic în jurul lor, mai ales în rândul oamenilor de rând. Natura este și mai adevărată și mai emoționantă decât imitația ei; și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
machiajului slăbește, după părerea lui, drama, a cărei forță poetică rezidă mai ales în compoziția ritmică. Reprezentația realistă, captând atenția spectatorului asupra unor detalii neînsemnate, îl face să piardă din vedere esențialul și lungește inutil durata spectacolului care-și pierde dinamismul. Timpul este prețios pe platou", afirmă Meyerhold, convins că nu ar putea fi reținută atenția publicului prea mult timp și că lentoarea dăunează conciziei cerute de arta scenei. El le reproșează în special regizorilor de piese istorice încercarea de reconstituire
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-o scuipe, ea țipa asurzitor, dădea cu picioarele, părea că e hotărâtă să-și rupă corzile sau să-și dea foc. În partea mediană mi s-a părut că violoncelul ar fi strigat: Ho nebuno! 45 Aluziile muzicale și dinamismul carnavalesc al tablourilor, sugerate de maniera de interpretare a bucăților simfonice, înlesnesc regresia temporală în lumea lui Nenea Iancu, devenit el însuși personaj într-o schiță de sorginte caragialiano-simionesciană. Prezentat defavorabil prin prisma celorlalte personaje procedeu frecvent la Mircea Horia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pildă, sunt scene în care socialul "se negociază pe simbolic").303 O importantă contribuție teoretică la mitologia romantic-revoluționară, cu o influență formidabilă în sfera activismului politic a fost cea a lui Sorel, care "adaugă la analiza seacă a lui Marx dinamismul antiraționalist al romantismului radical", și care susține că miturile eroice și violența sunt izvoarele transformărilor sociale, care nu trebuie judecate în funcție de veracitatea lor, ci în funcție de uzul lor ca arme de luptă. Pentru el, miturile sunt "sisteme de imagini" care îi
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
un fapt arheologic și nici măcar antropologic în sens larg."337 Găsim avataruri ale mitului vârstei de aur și ale tărâmului făgăduinței de exemplu în mitul cultural al visului american, care se fundamentează la rândul său pe alte mituri întemeietoare ca dinamismul, individualismul și "religia capitalistă"338 și în care un loc central au ideea de predestinare și mitul cowboy-ului, simbol al marșului spre vest și purtător de noi valori (căutarea identității naționale, adorația aproape superstițioasă a naturii, conexiunea dintre America pastorală
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
intelectuale, sociale, morale, religioase, instituind o gândire analogică, în care fiecare lucru real corespunde unuia ascuns, ideal, imuabil.413 Simbolul "mobilizează psihismul în totalitatea lui", determinând participarea subiectivă la interpretare, precum arhetipurile lui Jung, care sunt "modele performante", dotate cu dinamism formativ, cu rol de motor și de unificator în evoluția personalității, conectând individualul la universal, iar miturile sunt "scenarii ale arhetipurilor", care vădesc începutul unui proces de raționalizare: "teatru simbolic unde se desfășoară luptele interioare și exterioare date de om
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cotidian, este de părere Tim Edensor. Identitatea națională se constituie dintr-o uriașă rețea culturală, care oferă nenumărate puncte de conexiune, puncte nodale în care autoritățile încearcă să fixeze sensuri și constelații în jurul cărora se coagulează elementele culturale, generând un dinamism în care oamenii operează conexiuni între local și național, național și global, cotidian și extraordinar, în serii de asocieri între spații, acțiuni, obiecte și forme de reprezentare.490 Cultura de masă vehiculează, prin urmare, aceleași mituri profunde, aceleași spaime și
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
asupra vechii orânduiri și de a justifica necesitatea schimbării sistemului, presupusa sete de învățătură (și motivul imposibilității frecventării școlii) recupera handicapul inculturii acut resimțit, inițierea în partid (de către muncitorul vârstnic) țintea la ierarhia strictă în cadrul proletariatului, profesia revoluționară (care presupunea dinamismul, omniprezența, carisma, persuasiunea și influența ilegalistului) contura inevitabilitatea triumfului cauzei, iar moartea eroică (jertfa de sânge) conferea autenticitate și istoricitate mișcării ilegaliste, prin legitimarea supraviețuitorilor cu dreptul puterii în stat.874 Pe planul discursului mitologic, ilegalistul, prezentat ca model moral
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de acord cu formele de gândire mitică în interpretarea fizică dată fenomenelor. [...] Pare deci iluzoriu să opui magiei populare din veacurile medievale credința luminată a doctorilor în religie. Ele aparțin aceluiași ansamblu de concepții religioase ce i-au asigurat creștinismului dinamismul istoric. Moștenit, în parte, de la păgânismul pe care ar fi ridicol să i-l opunem de o manieră absolută." ibidem, p. 11. 62 Mircea Eliade, Imagini și simboluri, p. 16. Eliade consideră că eroarea fundamentală a lui Freud constă în
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]