133,326 matches
-
ajuns în America!) Piesa de teatru Cruciada fermoarelor este o satiră a stilului de viață comunist, realizată de sus, cu mijloacele teatrului absurdului. Energia demistificatoare aduce aminte de Brecht, exuberanța lingvistică - de Eugen Ionescu. în text nu apare nici o referire directă la comunism. Ceea ce "vedem" este doar un spațiu al nunții fără sfârșit, al bucuriei obligatorii. Personajele se agită și vorbesc necontenit: ele au o veselie mecanică, pe care și-o alimentează cu fise introduse în propriul corp. După cum reiese din
LITERATURĂ ȘI SPECTACOL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16924_a_18249]
-
Nistorescu le dă celor de la Jurnalul național, credem că acestea sînt excesiv de dure, în raport cu adversarul. * N-ar fi prima oară că Jurnalul național face jocurile patronului său, dar e prima oară cînd un director de ziar independent cade la polemică directă cu acest ziar de partid. Și chiar dacă directorul Evenimentului pare a ignora atacurile venite din partea ziariștilor de la Jurnalul național, pe care încearcă să-i excludă din joc, asta nu schimbă datele problemei - că Nistorescu se războiește cu Jurnalul național, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16939_a_18264]
-
erau doar cele cîteva posturi de radio, în principal Europa liberă și BBC, de unde veneau informații adevărate, unde se făceau analize necruțătoare și unde mecanismele răului erau permanent demontate și privite microscopic pe toate părțile. în rest, datorită relațiile politice directe ale marilor cancelarii europene cu regimul lui Ceaușescu și cu el personal, încurajările erau doar amăgiri, un fel de energizant pentru răbdare și de afrodisiac pentru speranță. De ascultat, ascultam așadar, cu sfințenie, posturile de radio occidentale, aceste nuclee de
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
veacului, dar o adevărată piedică pentru marile creații - vine Lucian Blaga și ne arată cum trebuie priceput satul. E o adîncă lecție de etică culturală, este, pentru cine vrea să învețe, și una de superioară etică politică". Și, apoi, adresîndu-se direct noului academician, socoate că deși Blaga a elogiat satul românesc, "aceasta nu vrea să zică ruralizarea operei intelectuale românești, cum nici D-ta filosoful nu ești rural, dar vrea să zică că de la sat, de la matcă, de la crysalidă izvorăște tot
Voievodul culturii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16968_a_18293]
-
în proprorții diferite, în cazul în care judecăm implicarea ca pe un act nemijlocit, mecanic, și în mod constant și profund dacă această implicare este privită ca transfer de energie, ca formă de sugestie și de contagiune spirituală. în ceea ce privește implicarea directă, acțiunea sa are mai multe trepte; unele lucrări sînt doar dirijate de către Țuculescu prin indicații tematice și prin sfaturi tehnice de ordin general, altele sînt supravegheate în detaliu, prin indicarea unei culori anume sau a unui anumit semn grafic, iar
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
sînt doar dirijate de către Țuculescu prin indicații tematice și prin sfaturi tehnice de ordin general, altele sînt supravegheate în detaliu, prin indicarea unei culori anume sau a unui anumit semn grafic, iar, în al treilea caz, intervenția marelui pictor este directă și decisă, însă într-un cu totul alt registru decît acela în care intervine profesorul care face corectura. Țuculescu nu corijează, ci precizează, el nu intervine, ci participă. Uneori el chiar își însușește profund aceste lucrări, semnîndu-le, în condițiile în
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
face corectura. Țuculescu nu corijează, ci precizează, el nu intervine, ci participă. Uneori el chiar își însușește profund aceste lucrări, semnîndu-le, în condițiile în care, în mod curent, nu se prea omora nici cu semnarea propriilor lucrări. Dacă această participare directă poate fi cuantificată prin mărturiile Eugeniei Iftodi și descrisă cu oarecare exactitate, participarea cealaltă, prin inducție și prin contagiune, rămîne de stabilit prin lecturi și prin analize de imagine mult mai elaborate. Dar pentru a înțelege exact natura acestui parteneriat
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
mod complex, atît ca substanță, ca pastă, cît și ca ton. Ca viziune artistică și ca temperament, Eugenia Iftodi se situează exact la polul opus. Elevă a lui Tonitza, dar andreesciană ca alcătuire sufletescă, pictorița are vocația monumentalității în relația directă cu forma plastică, iar în plan afectiv ea percepe continuu chemările unei melancolii surde. în mod obiectiv, întîlnirea ei cu Țuculescu în același spațiu al creației era nu doar improbabilă, ci și fatalmente nefuncțională.
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17007_a_18332]
-
de guvernare Stolojan! într-o țară în care nimeni înafara lui Ceaușescu nu gândea, exercițiul reflecției a dispărut cu totul. Obediența a devenit a doua natură iar execuția de mântuială a ordinelor singurul reflex viabil. Revenirea ciclică la PDSR, urmașul direct al PCR-ului, nu e altceva decât nostalgia după Ceaușescu. Nu protecție socială, nu prosperitate, nu egalitate și democrație vrea românul. Ci un "Cârmaci" care să-i spună, pe cât de limpede, pe atât de aberant, ce are de făcut. Diverșii
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
-n față două lumi: cea înțepenită, banală, nespectaculoasă pentru care model este o familie de moșieri provinciali cu aere de orășeni și cea a contaminaților de patimi de tot felul, de minciuni și de un anumit soi de malefic. Confruntarea directă de pe scenă naște un tip de demență cu mai multe fețe, demență construită în evoluție și condusă chiar spre momente paroxistice. Scenografia Dianei Ruxandra Ion - și ea tînără și aflată nu la prima colaborare cu regizorul, cu care deja face
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
Gheorghe Grigurcu Piața Universității a fost o explozie de romantism. Urmare directă a Revoluției din decembrie, ea a cumulat atîta inocență revoltată, încît avea șanse minime, în contextul istoric vicios în care s-a produs, de-a ajunge la alt rezultat decît cel al unui simbol. Apreciată drept "cel mai curat parlament
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
renunța la cărțile considerate inutile" - folosit și cu sensul figurat "a se debarasa de..." de personajele lui Caragiale, în D-ale carnavalului (Mița: "Bate-mi în ușe cînd l-ăi exoflisi pe Crăcănel..."; Iordache: "îl exoflisesc acuma, să vezi..."). Sursa directă a unei bune părți din "terminologia de specialitate" modernă a fost apoi franceza (a defosa, levată, pas etc.). Probabil că unele dintre cuvintele domeniului s-au fixat în limbă atît de bine datorită existenței unui puternic model metaforic, a unei
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
calitate pe care aș denumi-o ambiguitatea transparenței. Ciudat mi se pare, deși această observație nu are nici un impact asupra receptării scrierilor ei, că și contactul personal cu autoarea generează, în pofida stabilirii fără impedimente a dialogului, un sentiment paradoxal. Răspunsurile directe pe care le-a dat întrebărilor mele, conținutul lor teoretic, aparent impersonal, erau totuși subiacent dublate de un fior intim, foarte personal... Cînd am întîlnit-o pe Margriet de Moor, în urmă cu trei ani, ea era deja autoarea unui volum
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
autarhică și nu coincide cu cea a vieții empirice, autentice. Nu avem voie să uităm că există felurite legături: avem deci autorul și cartea - o unitate binară - iar cînd cartea este terminată, ea îi aparține cititorului. Nu există o legătură directă între autor și cititor, există o legătură între autor și carte și între carte și cititor iar cititorul este liber să facă ce vrea cu cartea. Dacă autorul este angajat social, acest angajament îl va lua cu sine în carte
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
firele duc aproape invariabil și la politicieni. De această dată însă nu mai e vorba de hoție sau de escrocherie, ci de o tentativă de distrugere a credibilității economice a României, de provocare a haosului economic, ceea ce are, vrând nevrând, directă atingere cu politica.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
ce nu l-a neglijat pe G. Călinescu critic al literaturii universale (Adrian Marino), pe poet (Ștefan Augustin Doinaș), pe dramaturg, publicist, un departament se dedică opiniilor generale ("gânduri") despre G. Călinescu, de fapt capitolele VIII-IX, unde citim și o directă implicare memorialistică a lui Dinu Pillat, reflexiuni despre om, cu girul maximei onestități: În scurtul răstimp cât i-am fost asistent la catedra de la Facultatea de Litere din București, G. Călinescu mi s-a părut un om puțin sociabil. Mai
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
o operă plină de speranță. Se va spune că aceasta e atitudinea unui țăran... Foarte bine, în acest caz, bravo pentru țărani! Este opera unui mistic fără religie - și cred că ceea ce caracterizează primele sale opere importante este legătura lor directă cu moartea. Sculptura reprezentând Sărutul - unde suntem în plină unire, este vorba de iubire, de erotism, dacă vreți, însă e așezată pe un mormânt. Pe deasupra, unele dintre marile sale opere, aproape toate operele sale mari, sunt legate de o celebrare
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
angajat în imagine, dar totul coboară în bizarerie și în insolit, departe de orice coerență a limbajului și a gîndirii formei, indispensabilă actului artistic, indiferent în ce raporturi s-ar găsi el cu istoria artei. Ca și în manifestările ei directe, și în pictură Alexandra Nechita își supradimensionează gesturile, investește formal în ele un exces de maturitate, cînd, de fapt, esența lor este infantilă, dezangajată și ludică. în acest univers delirant, de multe ori apăsător pentru că motivațiile gratuite ale copilăriei sunt
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
ca moartea." (Scenă de gen cu micul dejun inclus) Deconstrucția și reconstrucția poeziei nu constituie însă pentru autoarea volumului împărțit la doi o preocupare sistematică sau - Doamne ferește! - un program estetic. Din sugestii livrești preluate capricios, ca și din neașteptate declarații directe, făcute în registrul stilistic al oralității bucureștenești, Simona Tache își compune și își recompune un autoportret indecis, fluid, un "autoportret din mers", cum ea însăși îl definește. Acest autoportret ni se înfățișează ca o siluetă de fată furișată prin tramvaie
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]
-
fixare în limbă e dovedită de altfel și de existența unui derivat diminutival, care a devenit o denumire alternativă: panseluță. Oricum, diversificarea formală și încadrarea morfologică în genuri diferite au accentuat în română ceea ce în limba de origine (ca sursă directă sau mai îndepărtată) era doar o diferență de sens. Panseu aparține unui registru familiar care i-a împiedicat pentru o vreme accesul în listele de cuvinte ale dicționarelor românești. Îl găsim în DEX (1975), precedat deja de indicația "ironic". De
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
la studii din această categorie, pe o înțelegere strict neurologică a conștiinței, deși anatomia creierului este fără îndoială domeniul de inspirație, dacă putem spune astfel, al autorului. Convingerea lui Damasio este că formarea conștiinței nu poate fi înțeleasă decît în directă legătură cu identitatea de sine. Limbajul și memoria nu reprezintă, în viziunea autorului, componente esențiale ale conștiinței, întrucît ele se subsumează identității. La nivelul cel mai profund al conștiinței noastre, afirmă neurologul filozof, experiența noastră nu se structurează în cuvinte
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
aseptic". Stilul nervos dezvăluie secretele unei familii onorabile inducînd o senzație de claustrofobie, de paranoia, prin mișcări de cameră simple, printr-un decupaj strict care nu lasă loc improvizației, actorii de teatru solicitați achitîndu-se impecabil de sarcinile impuse de priza directă, potrivit unuia dintre precepte: Acțiunea are loc aici și acum!" Menită să încheie manifestarea cu o viziune tonică a toate integratoare, Buturuga (Franța, 1999) de Danièle Thompson înfățișează tot o familie, francezi de origine rusă, evrei, cvasi catolicizați ce serbează
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
1999) de Danièle Thompson înfățișează tot o familie, francezi de origine rusă, evrei, cvasi catolicizați ce serbează Crăciunul și practică ori savurează muzica țigănească. O versiune "clasică" a dramei comportamentale asezonată cu umor și un ingredient nu tocmai nou: adresarea directă. Ecranizînd Caracter (Olanda, 1996) de F. Bordewijk, Mike van Diem a construit printr-un montaj simfonic un terifiant univers în manieră pencilensiană în care se consumă à rebours înfruntarea dintre un nemilos portărel, vestit pentru cruzimea față de săraci, și fiul
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
chiar mai de dincoace, dinspre zilele noastre. Astfel au apărut, cu o urgență furibundă, în mai toate orașele țării și chiar prin unele sate altminteri liniștite, monumente după monumente, statui după statui, troițe după troițe și așa mai departe. Victimele directe ale acestei adevărate hemoragii simbolice au fost în primul rînd spațiul public și bunul simț, iar, în al doilea rînd, istoria națională, cu precădere cea romanțată și împinsă în mitologie, cu voievozii ei și cu tot soiul de alte figuri
Ieșirea din fantasmagorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17111_a_18436]
-
2000, 11). Cipriot e înregistrat în Dicționarul explicativ (DEX), iar sofiot apare în Dicționarul limbii române (DLR); pentru ambele, ca sursă imediată este indicată franceza (Cypriote, sophiote); în lipsa unor atestări mai vechi, care să evoce o preluare prin contacte lingvistice directe, ipoteza etimologică rămâne acceptabilă. Confruntînd exemplele din articolul citat al Magdalenei Popescu și cuvintele cuprinse în Dicționarul invers cu lista acceptată de DEX, descoperim că, între derivatele în -iot ceva mai cunoscute, apar și în Dicționarul explicativ cuvintele fanariot și
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]