4,884 matches
-
rafinament, precum Raporturile româno-polone în timpul revoluției de la 1848 în context internațional și, mai ales, Emigrația polonă în țările române în vremea revoluției din 1848-1849, evaluate și comentate dealtfel, cu sporul de competență și de autoritate în domeniu, ale unuia dintre discipolii săi, opera sa de căpetenie pentru această fază rămâne, neîndoielnic impozantul și respectatul volum Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856), tipărit cu destulă întârziere la Editura Academiei, în anul 1972 și reprezentând, precum se știe, propria-i
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu poate fi studiat în coordonate științifice riguroase, cercetătorii să plece de la și să rămână ancorați în structură, chiar în afara cronologiei, ceea ce - observa cineva - istoria devine un fel de sociologie și își pierde rațiunea de a fi. Berr, Febvre și discipolii lor, cu deosebire „Școala Analelor”, respingeau „istoria unilaterală”, determinarea evoluției umanității de un singur factor, fie el economic, rasial, tehnic, demografic ori spiritualist difuz în viziunea lui Ranke. Materialul istoriografie se cuvine regândit potrivit măsurii omului, trebuie răgăsită viața, căci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
1946, Paul Nicorescu, pleacă la București Radu Vulpe. În sfârșit, în anul 1947, ia drumul capitalei și Andrei Oțetea. Lăsa în urma sa o instituție decapitată, amenințată și mai târziu devastată de epurări, la care el însuși a contribuit, și puțini discipoli. Printre ei, Dumitru Ciurea, care-1 impresiona pe Andrei Oțetea prin abundența cunoștințelor, ușurința însușirii limbilor străine (vorbea șase limbi străine, traducea corect și lesnicios în alte opt-nouă), dar îi repugna la el dezordinea ideilor, lipsa de metodă, eclectismul. Îi atribuia
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Austria și Principatele Române în vremea războiului Crimeii (1853-1856). Mai presus de toate, așez însă aportul său la reconstituirea bibliotecii Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, bibliotecă răvășită și redusă la câteva sute de volume (inclusiv cele aparținând „clasicilor” marxism-leninismului și discipolilor). Am început eu însumi „negocierile”, sub auspicii care au întrecut așteptările. În grupuri mici, ne-am deplasat la București pentru a alege tripletele, nu numai din depozitele Institutului de Istorie ,,N. Iorga”, [ci și ale altor instituții din capitală]. Firește
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Mauclair, vedea corect atunci cînd spunea, pe 7 mai 1988, la a Treia Noapte a Premiilor Molières: "Domnule Ionesco, Maestre, dragul meu Eugène, ne-ați promis că veniți în această seară și ați venit. Cu siguranță, ne veți uimi mereu. Discipol al lui Lupasco, al cărui nume rimează în mod curios cu al dvs., conciliați logica și contradicția fără vreo dificultate aparentă. Astfel, fugiți de mondenități, dar nu ratați niciuna; disprețuiți onorurile, dar le acceptați pe toate. Aveți o redingotă verde
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unei fantezii morbide"31. Cu toate acestea, plăcile la The Grave au conținut desenele prin care Blake a fost cel mai bine cunoscut în următorii șaizeci de ani, cu multe ediții (cf. BCH: 5)32. Samuel Palmer și Frederick Tatham, discipolii lui Blake, aveau, însă, păreri diferite. Palmer a numit ultima să mare serie de desene, cele pentru Dante, "cele mai sublime desen[e]" imaginabile, iar Tatham a afirmat că erau "astfel de desene cum nu mai fuseseră făcute niciodată de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
furat"46. Fuseli și John Flaxman și-au exprimat amîndoi convingerea că "Blake era cel mai mare om din Țară și că va veni o vreme cînd opera lui va fi neprețuita"47. George Richmond, unul dintre cei mai tineri discipoli ai lui Blake, spunea că atunci cînd era cu acesta era "că și cînd ar fi vorbit cu Profetul Isaia"48. În scurta lucrare "Life of Blake" / "Viața lui Blake" (? 1832), Fr. Tatham scria că artistul "îl avea de partea
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
metodei de încriptare a lui Blake: apocalipsa lui nu este o "descoperire" pur și simplu, ci este o "descoperire" codificata, tehnica aflată în concordanță cu metoda pitagoreicilor de a transmite învățătură lor într-o formă cu cheie cunoscută numai de discipolii inițiați; 2. "acoperire/ învăluire ascendentă": corespunde procesului de complexificare care crește în intensitate de la o operă la alta (e.g. de la Cartea lui Urizen la Milton la Vala la Jerusalem); 3. "revelație ascendentă", în cazul că S.T. Coleridge intenționa prin termenul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sau "stihii"; grec. stoikheia) cu poliedrele, si au fost atestate unele asociații de acest gen în credințele orfico-pitagoreice (Olivieri). Piramida-tetraedru (bazată pe triunghi) sugera astfel prin chiar formă să flacăra (elementul Foc). Pitagoricienii (inclusiv și probabil mai ales grupul de discipoli ai lui Philolaos, care încerca să descrie sintetic prin alegorii și cu mijloace geometrice principiile pe baza cărora Universul funcționează, cosmogonia, psihogonia, etc.) au stabilit cubul ca simbol al stabilității perfecte, ca figură geometrica a Pămîntului. Aceste corpuri erau pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Chiron, a ajuns să fie simbol al înțelepciunii și cunoașterii. Avînd în vedere că Blake vorbește despre "horses of instruction" ai lui Urizen (caii învățăturii) (Vala, ÎI, 35), ni se pare posibil să fi avut în vedere modelul centauric. Printre discipolii lui Chiron s-au numărat Ahile, Iason și Asclepios, iar într-un mit colateral se vorbește chiar despre Apollo, zeu al luminii (și mai tîrziu al Soarelui) ca fiind un învățăcel al lui Chiron. Chiron îi învață artele războiului, medicinei
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
devorîndu-se, cu Douăzeci și șapte de ramificări". Este o aluzie la cele DOUĂZECI ȘI ȘAPTE DE CERURI pe care Blake le menționează de mai multe ori și în Jerusalem. Pare să fie o aluzie la teoria cosmologica a lui Eudoxos (discipol al lui Platon). Modelul cosmologic al lui Eudoxos era constituit din 27 de sfere: Soarele, Luna (cu cîte un cuib de trei sfere fiecare), celelalte cinci planete cu cîte patru sfere fiecare, si sfera stelelor fixe. Acest model a constituit
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
punem altul la crescut... Octav: Ehehe, la muncă, pierde-vară ce ești! Că dă patronul peste noi... Groparul: Păi nu ești tu patronul?! Octav: Da nu mi-ai spus tu că orice patron își are patronul lui?! Groparul: Vezi, ăsta-i discipolul... Te stoarce de vorbe, le ține minte ca pe niște legi și după aceea le întoarce împotriva ta. Fără milă. Octav: Adevărul este că ești un pișicher simpatic... ești valoros, ce mai...! Și util. Groparul: Na-ți-o frîntă că
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
școlar (Editura Polirom, 2002), Informatizarea În educație. Aspecte ale virtualizării formării (Editura Polirom, 2006), Teoria și metodologia evaluării (Editura Polirom, 2008). CUPRINS Introducere 1. Discipolat și iubire pedagogică 1.1. Râvnita și subversiva Întâlnire 1.2. Gânduri pentru un posibil discipol 1.3. Limitele iubirii pedagogice 1.4. Despărțirea și „sacrificarea” magiștrilor 1.5. Discipolatul și Învățarea prin comuniune 1.6. Dezamăgirea și trădarea În educație 1.7. Și magiștrii pot deveni „uzurpatori”! 1.8. Miracolul relației educative 1.9. În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
bine să se spună „totul” dintr-odată. Ceea ce e important este acel vector misterios care stă la baza intersecției și râvnitei re-Întâlniri, vector despre care nu știm de unde vine și ce e cu el. 1.2. Gânduri pentru un posibil discipol Sunt dascăl de mai mulți ani. Nu am dorit să devin profesor Încă de la Început (am năzuit și către altceva), dar cu cât timpul a trecut am constat cu bucurie că o altă postură nici că mi s-ar fi
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
paideice mai naturale, dinafara spațiului formal de Învățare - de la un punct destul de artificial și compromis, chiar În datele lui esențiale, după cum fiecare dintre cei trecuți printr-o școală și-au dat seama. Îmi fixez și o țintă, un interlocutor, un discipol virtual care m-ar putea urmări sau asculta. Asta, ca să nu discut așa, În... van. *** Primul gând pe care ți-l voi transmite este că formarea este o operă de iubire. Nu poți nutri să faci educație dacă nu-l
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
tu ai avut o călăuză, și tu ai Învățat acest meșteșug. Ignoranța de primă instanță, asumată, este o promisiune a cunoașterii ce va să vină, căci dacă ai ști, la ce ai (ați) mai căuta? E neapărat nevoie să transmiți discipolului tău că toate acestea asigură o autentică stare de Împlinire, de fericire. În acest dimpreună umblet, ambii parteneri se Îmbogățesc și se fericesc: el prin tine, și tu prin el. Nu aș spune că unul e mai privilegiat În fața marelui
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
punct de vedere, să rămână „mai jos”, să râvnească să fie iubit, să lupte pentru câștigarea „grațiilor” profesorului. Iar formatorul trebuie să mărească mereu distanța, să creeze piedici, să-l Înseteze să continue un atare urcuș. A-i da unui discipol prea mult, a-i da „totul”, e același lucru cu a nu-i da nimic. De fapt, e mai rău! Și În cazul educației, dar și În iubirea dintre oameni În general, aceasta trebuie dată atât cât trebuie, când trebuie
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În general, aceasta trebuie dată atât cât trebuie, când trebuie și mai ales cui trebuie. Altfel, poate deveni fie un obstacol În atingerea scopurilor, fie un simplu decor de dragul decorului, fie „mărgăritare pentru porci”. A aluneca În a fi egalul discipolului trădează fie o natură psihică problematică, fie lipsa harului sau a aptitudinii didactice. Educatorul va rămâne un „provocator”, un declanșator al unor vectori „ascunși”, dar foarte necesari În exercițiul formativ. Într-un fel, el este nu numai un „Îndrăgitor”, dar
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
totul altceva (din alt punct de vedere). Și așa se instalează „bruiajul” afectiv a toate stricător. Educația se face printr-un permanent „negoț” Între două persoane situate la niveluri diferite. Altfel, pe o axă uninivelară, posibilitatea unui schimb devine absurdă. Discipolul ar fi dezamăgit când ar descoperi că Între el și magistru nu este nici o deosebire (de știință, de conștiință, de trăire). Situarea tautologică, pe același plan, nu are nimic de-a face cu actul educativ autentic și eficient. „Pe copil
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
pentru un discurs mobilizator, de impunere În fața celorlalți prin deșertăciuni de tot felul (discursuri siropoase, nostalgice, sentimentaliste, „inteligente” etc. zămislite așa, „instantaneu”, ad-hoc). Un astfel de prilej constituie, de fapt, o situație cât se poate de normală de despărțire dintre discipoli și magiștri, nu lipsită de evidențierea unei drame pedagogice care a existat dintotdeauna, de care nu suntem Întru totul conștienți, chiar dacă este Îmbrăcată În faldurile gesticulațiilor festive. În fond, ce se Întâmplă? Absolvenții vor să „scape” de sub „tirania” dascălilor, vor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu care au conviețuit până atunci. E nevoie, dacă ne gândim mai bine, de un act „ritualic” de „sacrificare” a fondatorilor și a „părinților” spirituali - dar adoptivi. Cine (dintre dascăli) mai crede că este acceptat după aceea cu reverență de discipoli se Îmbată cu apă rece ori este un profesor aerian, decuplat de la realitate, care nu-și dă seama În ce a intrat și care este rolul lui. De cele mai multe ori, foștii Învățăcei nu vor să mai audă de sfaturile lor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
mult de dascăli, cu atât Înseamnă că exercițiul didactic a fost Într-adevăr real, și-a atins ținta. Căci scopul actului educativ este de a se desființa pe sine (și pe cei care-l susțin!), de a-i face pe discipoli să se dispenseze de orice „Învățătură” stipulată de magiștri, să-i ia În răspăr, să-i nege cu vehemență. „Iubirea” pedagogică există și poate fi o realitate atât timp cât cei care se formează sunt Încă În sistem (e un fel de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Învățat de la noi le repugnă cumva. Chiar dacă unul sau doi dintr-o generație mai păstrează legătura cu unii dascăli, acest lucru denotă fie o insuficiență a actului educativ (nu s-a realizat „Înțărcarea” culturală!), fie ascunde vreun interes conjunctural al discipolului, fie anunță vreo legătură paideică rară care scapă evidențelor pe care le invocăm (Doamne, ce bine ar fi să mi se Întâmple, măcar o dată, așa ceva!). Să fim bine Înțeleși: nu deplâng o astfel de realitate, ea face parte din arsenalul
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
nu, Învață de unul singur!). Credem Însă că discipolatul, În comparație cu procesul de Învățământ, se bazează pe o Întâlnire spirituală unică, pe o asumare a trăirii Împreună a căutării și aflării adevărului, pe o „dezgolire” a minții și sufletului magistrului În fața discipolilor săi, pentru a demonstra „pe viu” cum gândește, cum simte, cum trăiește. Lucru rar, care aproape că este uitat, dacă nu chiar ascuns sau blamat. Câți dintre profesorii de astăzi au acest curaj de a-și etala zbuciumul căutării, nevolnicia
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
În manuale și În școală. Întâlnirea cu cultura se face prin personalitatea dascălului. Faptul cultural este filtrat și prezentat de o interioritate, prin vibrare și consonanță afectivă. Multe lucruri (unice, credem!) numai așa pot fi Învățate. Învățătorul autentic se dedică discipolului, trebuie să devină - prin felul cum prezintă lucrurile - el Însuși și, În același timp, referentul unei Învățări. De aceea, magistrul trebuie să fie transparent și sincer nu numai În raport cu ceea ce transmite, ci și cu modul cum transmite, cu ceea ce simte
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]