1,622 matches
-
premisă conștiința. Conștiința este elementul de continuitate în evoluția spre personalizare a energiei. Ea este prezentă și la animale: "Ea (conștiința n. C.) licărește puțin în viața animalelor superioare"176. Iar eul fixează prima formă umană, fiind astfel elementul de discontinuitate; el rupe cursul natural și instituie un nou mod existențial: omul. Dar eul este, totodată, elementul de legătură al omului, ca personalitate, cu energiile universului, fiind el însuși energie; și, cu toate că este nucleu al personalității, raționalizarea sa va depinde de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
formală (schema logică) a determinismului prin finalitate. Din acest unghi, cultura se definește prin opoziție față de natură. Continuitatea leagă ceea ce este diferit; diferența este, logic, înaintea unității prin continuitate. Structura formală a determinismului prin finalitate este validată prin ideea despre discontinuitatea inițială și continuitatea "finală" dintre natură și cultură. Momentul discontinuității este necesar în prezentarea culturii tocmai pentru buna ei înțelegere. Ea este ca atare în-sine; identitatea este primul moment în afirmarea de sine. "Ti-pul-cultură" exprimă în bună măsură limitarea determinismului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cultura se definește prin opoziție față de natură. Continuitatea leagă ceea ce este diferit; diferența este, logic, înaintea unității prin continuitate. Structura formală a determinismului prin finalitate este validată prin ideea despre discontinuitatea inițială și continuitatea "finală" dintre natură și cultură. Momentul discontinuității este necesar în prezentarea culturii tocmai pentru buna ei înțelegere. Ea este ca atare în-sine; identitatea este primul moment în afirmarea de sine. "Ti-pul-cultură" exprimă în bună măsură limitarea determinismului prin cauzalitate. Ca ideal, el este esențial desprins de natură
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legată de extinderea finalității asupra naturii: afirmarea unității existenței (a existenței-ca-energie, care cu-prinde toate formele personalizate și pre-personalizate ale energiei). Tipul cultural exprimă, formal, negarea valabilității nelimitate a determinismului prin cauzalitate, prin două sensuri antinomice cuprinse în semantica sa: discontinuitatea natură-cultură, prin care este afirmată ființa-în-sine a culturii, și continuitatea natură-cultură, prin care cultura este integrată unității "realității energetice", unității existenței-ca-energie. Acest din urmă sens nu reprezintă o negare a culturii, o rătăcire a specificului său ontologic, ci, mai degrabă
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
naște și poate înflori numai din viață"198. Cultura este spațiul în care se constituie personalitățile individuale. Acest sens al culturii se păstrează în întreaga operă a lui C. Rădulescu-Motru. Interpreții personalismului energetic sunt îndeobște de acord cu reprezentativitatea ideii discontinuității natură-cultură în acest sistem filosofic. Apar însă și puncte de vedere de felul acestora: "Motru a subapreciat totuși momentul discontinuității, n-a sesizat în dreaptă măsură mutația de anvergură a schimbării de planuri (de la biologic la social) a evoluției"199
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
culturii se păstrează în întreaga operă a lui C. Rădulescu-Motru. Interpreții personalismului energetic sunt îndeobște de acord cu reprezentativitatea ideii discontinuității natură-cultură în acest sistem filosofic. Apar însă și puncte de vedere de felul acestora: "Motru a subapreciat totuși momentul discontinuității, n-a sesizat în dreaptă măsură mutația de anvergură a schimbării de planuri (de la biologic la social) a evoluției"199; sau "energetismul inițial diferă mult de cel din lucrările de maturitate, care mai păstrează din prima fază doar principiul unificator
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ideea continuității necondiționate; energia unifică natură și cultură, acestea fiind formele ei. Pe de altă parte, "fenomenul" mutației ontologice produs prin apariția omului este valorizat suficient de C. Rădulescu-Motru, suficient și cumpătat, așa încât să aibă drept de a fi, alături de discontinuitatea inițială, și continuitatea, absolut necesară în refacerea unității lumii. În lucrările sale de maturitate, C. Rădulescu-Motru nu mai accentuează energetismul, dar principiul energiei își păstrează locul, dobândind relevanță, alături de el, conceptele de evoluție, finalitate și mai cu seamă cel de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
cu seamă) fiind valorizată mai mult continuitatea. Astfel, totul este energie; omul este scop final al evoluției, având un specific existențial determinat, fundamental, prin natura sa "energetică". În ultimile lucrări însă (îndeosebi în Etnicul românesc și în Morala personalismului energetic), discontinuitatea este întărită, fără a fi pus în pericol echilibrul formal dintre ea și continuitate (așa cum se poate constata și din însemnările de după 1943201). Aceasta din urmă pare a nu mai fi prezentă, într-adevăr, decât la nivelul principiului, al genericului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
din însemnările de după 1943201). Aceasta din urmă pare a nu mai fi prezentă, într-adevăr, decât la nivelul principiului, al genericului ontologic, însă aceasta reprezintă un fapt esențial pentru o reconstrucție filosofică. În lucrările care alcătuiesc nucleul personalismului energetic, între discontinuitate și continuitate există un echilibru; și nu doar formal, ci și la nivelul ideilor angajate în argumentări. Aceasta deoarece conformarea față de schema determinismului prin finalitate principiul ordonator al discursului este exemplară. Cultura constituie calea de comunicare între membrii unei societăți
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energiei și prin rolul acordat muncii, prezenței active a omului în lume; apoi, prin influența pe care o primește gânditorul dinspre concepțiile voluntariste (Schopenhauer, Nietzsche, Spengler ș. a.), active încă, în orizont filosofic, în prima jumătate a secolului nostru. În problema discontinuității relative și a continuității (tot relative, desigur) dintre natură și cultură, pe temeiul energiei, exemplare sunt gândurile expuse în Vocația... . Originalitatea este o notă necesară a culturii și temeiul ei se află în puterea cu care poporul răsfrânge în creațiile
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
Internet), deși au tratat și tratează inevitabil (și) teme similare, nu par să-și fi conturat poziții consecvente în interiorul a ceea ce putea deveni prin 2002-2004 polaritatea Observator cultural - 22 (polaritatea Observator cultural - LA&I, mai clară, a fost afectată de discontinuitățile de apariție ale suplimentului ziarului Cotidianul condus de Dan C. Mihăilescu), oscilând și tatonând sau, pur și simplu, fiind exterioare conversației, din provincialism și incapacitate de înnoire (unele puteau fi aproape integral publicate și înainte de 1989), ori prin specializare îngustă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Orwell din Animal Farm. De ce am trata Holocaustul numai în cheie tragică? Nu există nimic inerent într-un subiect dat care să ceară o formă de emplotment și numai una singura. În cazuri mai puțin nete, publicul a acceptat discontinuitatea dintre formă și conținut: de pildă, s-au făcut musical-uri cu Evita Peron și Anne Frank, opere rock cu Isus Cristos, melodrame despre Holocaust (celebrul miniserial Holocaust, difuzat de rețeaua de televiziune americană NBC în 1979; mai recent și
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
600 3000 nm în ficat), acoperiți cu membrană mucoproteică (continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
limitate. O porțiune limitată din lumea înconjurătoare căreia i se aplică legile fizicii și chimiei se numește sistem fizicochimic. O categorie importantă de sisteme fizicochimice sunt sistemele disperse, deci putem afirma că sistemele disperse sunt sisteme polifazice (cu zone de discontinuitate) în care una sau mai multe faze sunt discontinue și au o interfață apreciabilă. I.2. Clasificarea sistemelor disperse Răspândirea largă a sistemelor disperse în natură impune clasificarea lor pentru ușurința studiului. Literatura de specialitate cuprinde diferite criterii de clasificare
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
1997), "ceea ce îi complexează pe români este lipsa, timp de o mie de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiții politice înrădăcinate în timp, comparabilă cu a națiunilor vecine" (p. 138). Evident, acest deficit al organizării statale, această discontinuitate marcantă a statalității românești, a bântuit frenetic conștiința istorică românească. Împotriva conștiinței acestei discontinuități istorice pe plan politic a statului românilor, Albineț prezintă o soluție care va fi, într-o formă sau alta, improvizată drept contra-argument: după părăsirea provinciei de către
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a unui stat românesc, este lipsa unei tradiții politice înrădăcinate în timp, comparabilă cu a națiunilor vecine" (p. 138). Evident, acest deficit al organizării statale, această discontinuitate marcantă a statalității românești, a bântuit frenetic conștiința istorică românească. Împotriva conștiinței acestei discontinuități istorice pe plan politic a statului românilor, Albineț prezintă o soluție care va fi, într-o formă sau alta, improvizată drept contra-argument: după părăsirea provinciei de către legiunile romane, coloniștii rămași în Dacia, expuși fiind la pericolul extincției sub valurile popoarelor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Miron Costin și bătută în cuiele identității românești de către Samuil Micu în 1805. Consacrată ca o constantă invariabilă a conștiinței istorice românești și structură axială a memoriei naționale, teza continuității a fost reluată și reiterată succesiv ca reacție la teoriile discontinuității dezvoltate de istoricii habsburgici. Polemica țesută în jurul chestiunii (dis)continuității românești la nord de Dunăre a creat animozități între istoricii români și cei străini (Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder și Johann Christian von Engel) care s-au întins pe
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
necesitate: "Acéstă părere este falsă din rădacina, căcĭ Daco-Romaniĭ nu au părăsit Dacia când s-au retras legiunile, ci au rĕmas pe loc" (Xenopol, 1897, p. 43). Într-un alt manual, Xenopol punctează și consecințele inacceptabile care derivă din teoria discontinuității: " Această părere este greșită și e de datoria orĭcăruĭ Român a sti pentru ce; căcĭ alt-fel ar putea crede că el nu este adevĕrat stăpân în țara sa. [...] că suntem prin urmare niște streinĭ in insășĭ a noastră țară" (Xenopol
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
instanțele discursive fiind realizate de text, muzică și dans. Liantul structural dintre cele trei instanțe semantice este construit pe baza a trei elemente: repetiție, ritmicitate, dialectică (coincidentia oppositorum). Supus prezentificării continue, mitul re-semantizează constant înțelesurile primare, pe baza binarității continuitate / discontinuitate. Muzica, " acea meta-erotică a cărei funcție este de a împăca, întotdeauna, contrariile" 106 creează, împreună cu dansul, un alt ritm cosmic, generând pulsația lăuntrică a formelor arhetipale care se lasă în voia sorților unui prezent etern, dominat de năzuința uniunii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
poetic deslușește codul poetic din dublă perspectivă, ca instanță discursivă, dar și ca entitate a existențialului semantic referențial. a. Starea existențială originară, a imaginilor, este recuperată, la nivelul textului, ca nucleu constant antinomic, ca un continuum spațial, dar și ca discontinuitate temporală: b. Metafora subordonează unui cod semantic semnificațiile originare și circumstanțele textuale, făcând posibilă, în același timp, inter-relaționarea dintre imaginea constantă și dinamica imaginilor. c. Codul gnoseologic prezintă drumul imaginii de la gestualitatea originară la cuvântul primenit semantic. Predicația discursivă vizează
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
măsurătoarea (...), temporalitatea înseamnă măsură interioară."23 Plecând de la dihotomia timp pozitiv / timp negativ, "temporalitatea" a fost considerată "discontinuă" deoarece "timpul negativ, timp al negațiilor și rupturilor, al implicațiilor negative sau excluderilor, se succede alternativ cu timpul pozitiv, instalând propria sa discontinuitate, iar, fiecare timp este urmat de un timp invers".24 Universul temporal discontinuu, fragmentat, a fost numit "prototemporalitate", ca timp primordial, iar "cotemporalitatea", ca modalitate de abolire a rupturii temporale, a realizat "categoria de timp fără prezent (...), fără trecut și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
matricea semantică procesuală, prin rit, ritual și ceremonial. Structuri gnoseologice ale discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea, au rolul unui "predicat universal"26 care resemantizează legăturile arhetipale. III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA Dublu structurat, pe baza dihotomiei continuitate / discontinuitate, realizată de categoriile spațio-temporale, discursul mitic recuperează "cosmicul" ca fenomen continuu 27, devenind autonom.28 Discursul mitic, specific creației populare, se prezintă ca o structură procesuală, care însumează manifestările spațio-temporale ale universaliilor ontologice. Ca punere în act a virtualitățiilor arhetipale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o imagine de tip fractal care făurește universul creației: III.2. CATEGORII CRONOMORFE III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL Veșnica primenire a spațiului și a timpului, prin coparticiparea la acel praesentum continuum arhetipal, se poate realiza prin alternanțele operaționale continuitate / discontinuitate, naștere / moarte / renaștere care devin complementare în cadrul discursului mitic. Ruptura ritualică, având rolul unei frângeri ontologice a ordinii cosmice, presupune, de fapt, abolirea timpului și a spațiului prin conștientizarea "temporalității" și a "spațialității", ca forme de recuperare a primordialului: "spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
multe ori munca la acest manuscris. În ultimii ani ai vieții, obișnuia să se refere la el numindu-l „cartea mea“3.) De îndată ce este vorba de aprecierea importanței și profunzimii acestor schimbări consensul încetează. Unii autori subliniază continuitatea, alții, dimpotrivă, discontinuitatea în trecerea de la filozofia timpurie la filozofia mai târzie. Temele și motivele comune, care pot fi identificate în textele filozofice pe care le-a scris Wittgenstein, li se par primilor mai semnificative, mai importante decât acele schimbări de direcție a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
totul altfel văd lucrurile unii filozofi care i-au fost apropiați lui Wittgenstein și nu puțini dintre interpreții și comentatorii care s-au dedicat, mai târziu, studiului filozofiei sale. Ei susțin că în dezvoltarea gândirii lui Wittgenstein a survenit o discontinuitate, o ruptură, care nu are corespondent în istoria filozofiei. Astfel, într-o încercare de prezentare sistematică a filozofiei lui Wittgenstein, care a fost integrată în ampla sa lucrare consacrată principalelor curente ale filozofiei contemporane, profesorul german Wolfgang Stegmüller afirma că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]