1,404 matches
-
fi catalogate doar ca o regretabilă Întinare a valorilor sovietice: după cum Începea să constate liderul URSS, ele erau valori sovietice. Din toamna anului 1986, Gorbaciov a accelerat ritmul reformei. În luna decembrie a acelui an, Andrei Saharov, cel mai cunoscut disident din lume, a fost eliberat din arestul la domiciliu În Gorki (Nijni Novgorod) - un prim semnal al eliberării În masă a prizonierilor politici care a Început În anul următor. Cenzura a fost relaxată: În 1987, la 26 de ani după ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
confidențiale și compromițătoare politicienilor est-germani aflați În vizită În Occident. Björn Engholm aprecia În 1987 politica internă a RDG drept „istorică”, iar În anul următor, colegul său Oskar Lafontaine promitea să facă tot posibilul pentru a tempera sprijinul vest-german pentru disidenții est-germani. „Social-democrații”, Își asigura el interlocutorii, „trebuie să evite tot ce ar putea Întări astfel de forțe”. După cum nota un raport sovietic către Biroului Politic din RDG, „multe argumente pe care noi le-am prezentat Înainte reprezentanților PSD sunt acum
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vizita Republica Federală. În același timp, ajutorul vest-german pentru RDG continua să sosească În ritm susținut (opoziția internă est-germană nu a primit nici un fel de sprijin). Înviorat de sponsorizarea vest-germană, Încrezător În sprijinul Moscovei și liber să expulzeze În Vest disidenții care Îi făceau probleme, regimul est-german ar fi putut supraviețui la nesfârșit. Cert este că părea imun la schimbare: În iunie 1987, demonstranții din Berlinul de Est care manifestau Împotriva Zidului și Îl aclamau pe Îndepărtatul Gorbaciov au fost Împrăștiați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tren. Intervenția brutală a poliției a declanșat o revoltă - toate acestea petrecându-se sub ochii reprezentanților mass-media din lumea Întreagă. Dificultățile prin care trecea regimul au dat curaj opoziției. La o zi după deschiderea granițelor cu Ungaria, un grup de disidenți est-germani au fondat În Berlinul de Est organizația Neues Forum („Forumul Nou”), urmată la câteva zile de o altă mișcare cetățenească intitulată „Democrație Acum”: ambele grupuri militau pentru „restructurarea” pe baze democratice a RDG. În ziua de luni, 2 octombrie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Palat!”). Pe 7 decembrie, dramaturgul a conchis totuși că acceptarea postului ar putea facilita ieșirea țării din comunism. Pe 28-29 decembrie, același parlament comunist care aprobase automat legislația care Îi condamna la ani buni de Închisoare pe Havel și alți disidenți Îl alegea acum președinte al Republicii Socialiste Cehoslovace. Pe 1 ianuarie 1990, noul președinte a amnistiat 16.000 de deținuți politici; În ziua următoare, poliția politică Însăși era desființată. Ieșirea deosebit de rapidă și lipsită de incidente a Cehoslovaciei de sub comunism
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Alianța pentru Germania” a câștigat 48% din voturi: social-democrații, dezavantajați de bine cunoscuta lor ambivalență În această privință, au avut doar 22%1. Ex-comuniștii (acum Partidul Socialismului Democratic) au obținut un onorabil 16%. Dar Alianța ’90, o coaliție a foștilor disidenți, inclusiv Neues Forum al lui Bärbel Bohley, a câștigat doar 2,8%2. Primul gest al noii majorități din Volkskammer În Republica Democrată Germană, o coaliție Între liberali, Partidul Social-Democrat și Uniunea Creștin-Democrată, condusă de Lothar de Maizière, a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urbane cu locuitori educați din clasa de mijloc - era acum În avantajul ei. Având mai puține automobile sau televizoare și comunicații mai proaste decât provinciile mai dezvoltate din vest, Slovacia părea mai puțin vulnerabilă la influențele străine decât radicalii și disidenții praghezi, care aveau acces la presa străină. Prin urmare, În represaliile din anii ’70 ei au suferit mult mai puțin. Cei devaforizați de autorități erau acum cehii 20. În lumina acestei istorii, scindarea Cehoslovaciei după 1989 va apărea, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe mâinile ex-comuniștilor și ale „celor care Își aduc aminte de statul slovac ca de epoca de aur a națiunii slovace”22. Afirmația lui Žantovski nu era complet eronată, dar, În contextul dat, semăna a cobeală. Ca și alți foști disidenți cehi, Havel și colegii lui nu au avut Întotdeauna o părere favorabilă despre slovaci. Îi priveau mai degrabă ca pe niște șoviniști provinciali: În cel mai bun caz urmărind naiv mirajul suveranității, În cel mai rău caz nostalgici după statul-marionetă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la fel de puțin viteji. Într-un mesaj prezidențial din anul 2003, la puțin timp după ce Îi succedase lui Havel ca președinte al Cehiei, Václav Klaus spunea lucrurilor pe nume: „Semăn puțin cu voi toți. Nu sunt nici un fost comunist, nici un fost disident; nici un torționar, nici un moralist a cărui simplă prezență pe scenă v-ar aminti de curajul pe care nu l-ați avut: conștiința voastră vinovată”. Aluziile la culpabilitate ridicau o problemă spinoasă: răsplata - ce făcuseră oamenii În trecutul comunist și ce
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
familie era greu de făcut. Refuzul de a colabora cu Stasi Îi putea costa pe copiii tăi viitorul. Vălul cenușiu al ambiguității morale plana peste multe alegeri personale ale indivizilor lipsiți de apărare 20. Privind În urmă, cine - În afară de câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Vălul cenușiu al ambiguității morale plana peste multe alegeri personale ale indivizilor lipsiți de apărare 20. Privind În urmă, cine - În afară de câțiva disidenți neclintiți În eroismul lor - avea dreptul să dea sentințe? și este frapant faptul că mulți dintre aceiași disidenți - printre ei remarcându-se Adam Michnik - s-au opus cel mai vehement pedepsirii concetățenilor lor. Deși toate statele postcomuniste se confruntau cu aceste dificultăți, fiecare țară le-a abordat În felul său. Acolo unde, de fapt, nu a avut niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu fostele servicii speciale, deși acest lucru nu a fost niciodată dovedit. Un ministru de Interne postcomunist a amenințat că va face publice numele tuturor adversarilor săi politici compromiși ca foști colaboraționiști. Anticipând acest tip de comportament, Michnik și alți disidenți au fost de părere că era mai bine să se tragă pur și simplu o linie finală după era comunistă și să se meargă mai departe. Din consecvență, Michnik s-a opus În anul 2001 eforturilor de a-l inculpa
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Cetățenesc s-a scindat: foștii disidenți (inclusiv Havel) se opuneau noii legi, În vreme ce Klaus o sprijinea cu entuziasm, ca un mijloc de „a clarifica cine și cum” (și de a-i reduce la tăcere pe unii dintre criticii săi, foști disidenți care aveau și un trecut de comuniști reformiști). Merită menționat faptul că Vladimir Mečiar s-a opus și el Legii lustrației, nu În ultimul rând din cauza propriilor legături cu fosta poliție secretă - deși, după ce Slovacia a devenit indepnedentă, el a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
așa fel Încât el să nu se repete. Pamiat, Întemeiată cu doi ani mai devreme, căuta și ea să descopere și să omagieze trecutul (numele său Înseamnă „memorie” În rusește), Însă asemănările se opresc aici. Fondatorii organizației Pamiat, și ei disidenți anticomuniști, Însă nici pe departe liberali, doreau să ofere o versiune Îmbunătățită a trecutului Rusiei, curățată de „minciunile” sovietice, dar totodată și de influențe străine moștenirii rusești, Îndeosebi de cele ale „sioniștilor”. În numai câțiva ani, Pamiat și-a extins
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
față de cele de pe continent 340; subvenții publice pentru artă 708-709; „talmeș-balmeș” 22; teama de a fi exclus din Î 687; varietăți 683-699; viața În perioada postbelică 214-222; viitorul statelor-națiuni 723-727; xenofobia 676-677 Europa Centrală; acceptarea națiunilor În Uniunea Europeană (UE) 655-660; disidenți 528-529; musulmani 676 Europa de Est; accentul pe industrie 304; acceptarea națiunilor În Uniunea Europeană (UE) 654-660; acțiunile sub acoperire ale Statelor Unite 295; amintiri ale crimelor comise 750; amintiri chinuitoare 750; antipatia față de Uniunea Europeană 667; antisemitism 399-400; ca destinație ieftină 695; cenzura 524
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
acțiuni pentru unificare 584-585; admiterea În Națiunile Unite 459; Alianța pentru Germania 584; aparatul securității 636; atracție pentru tinerii radicali 388; Bausoldaten 527; căderea comunismului 559-564; colaboraționiști 636-637; demiterea guvernului 563; demonstrații pentru schimbare 562-563; demonstrațiile de la Leipzig 562; deportarea disidenților 526; deschiderea Zidului Berlinului 563; eliberarea 559-564; informatori 636; infrastructura 588; intelectuali 193-194; Înființarea 145; legea călătoriilor 563; lovitură de stat 563; migrația către Cehoslovacia 563; migrația către Ungaria 561; mișcarea disidentă 526, 564; mișcarea pentru pace 527; mișcări studențești
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Pedagogic din Oradea, apoi ca redactor la „Contemporanul” și „România literară” (1968- 1969), „Magazin” (1971). În 1971 și 1972 este redactor-șef la „Tribuna școlii”. Ulterior, devine redactor la „Luceafărul”, de unde va fi îndepărtat în ultimii ani dinainte de 1989, ca disident. După 1989 a fost președinte al Televiziunii Române. Reprezentant al României la ONU, e numit în 1992 ambasador al României la Washington, unde s-a și stabilit definitiv. Debutează cu intervenții critice în „Steaua” (1962), iar în „Viața românească” publică proză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288301_a_289630]
-
grupări liberale disidente. Oricum, implicarea lui în mișcările antisemite și faptul că în război fusese de partea germanilor îl compromiteau atît de mult încît nu mai putea fi decît o marionetă docilă pentru cei de stînga. Mai existau și alți disidenți, membri ai Partidului Liberal și ai celui țărănesc, dar nici unul care să se opună conducerii comuniste. Una din trăsăturile frapante ale noului cabinet era aceea că toți membrii erau de origine română. Stephen Fisher-Galați este de părere că aceasta s-
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
sfîrșitul anului 1946 a fost de departe cea mai dezastruoasă din ultima perioadă istorică 357. Rapoartele Misiunii Americane din București scoteau în evidență încă un factor: scăderea moralului poporului român. Observațiile Misiunii erau, fără îndoială, colorate și de faptul că disidenții care erau împotriva regimului Groza și/sau a sovieticilor se simțeau în largul lor. Se preciza, totuși, că pînă în toamna anului 1946 se simțea un "optimism mai curînd de suprafață" printre afaceriștii și industriașii români, ce venea din credința
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
aceea, sugeră ca în locul lui să fie numit un însărcinat cu afaceri care să fie mai curînd ministru decît ambasador, pentru a arăta că America dezaproba recentele alegeri 370. În vreme ce Berry își aștepta transferul, regimul Groza continua să-și reprime disidenții politici. Liderii partidelor de opoziție cereau ajutorul Statelor Unite. Maniu voia să înlăture regimul Groza, dar pentru aceasta avea nevoie de sprijinul marilor puteri 371. Șase zile mai tîrziu, pe 19 martie 1947, Departamentul de Stat îi atrăgea atenția lui Berry
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
iminente pentru poporul român"372. Zarurile erau aruncate; atîta timp cît trupele sovietice se aflau în România, Washingtonul nu avea de gînd să se amestece într-o revoluție, la București 373. În cîteva săptămîni, guvernul Groza a arestat sute de disidenți. Pe 4 mai a început al doilea val de arestări în masă, în urma căruia au fost închise peste o mie de persoane 374. Nimeni nu ținea cont de protestele Washingtonului. Berry spunea că aflase, din surse demne de încredere, că
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în cazul invadării Cehoslovaciei de către sovietici. Bucureștiul a preferat, de asemenea, să privească Legea finală ca pe un document militar, nu ca pe trei părți separate. Astfel, interdicțiile Părții I cu privire la amestecul în treburile interne ale altei țări excludeau sprijinirea disidenților sau reformelor din România de către Occident 1752. Și, în sfîrșit, prin semnarea acestui document, România intra în arena internațională în care se aflau cele două mari puteri ale lumii. După semnarea tratatului, Ceaușescu s-a întors imediat la București, pentru
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
la care cei doi au discutat despre mijloacele de dezvoltare a comerțului. Nicolae a arătat, de asemenea, că România susține preocuparea lui Carter pentru drepturile omului 1863. Evenimentele din București au infirmat însă declarația lui Nicolae. Un mic grup de disidenți, conduși de scriitorul Paul Goma, a trimis o "scrisoare deschisă" Conferinței de la Belgrad, care urma să se întrunească în iunie, pentru a analiza respectarea prevederilor Legii finale de la Helsinki. În scrisoarea din 18 februarie se critica încălcarea drepturilor omului în
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
și dreptul la libera circulație a oamenilor, ideilor și informațiilor 1864. Deși nu existau decît opt semnatari, caracterul public al scrisorii îl deranja pe Ceaușescu. El l-a acuzat pe Goma de trădare, încurajîndu-l să plece din România, împreună cu ceilalți disidenți 1865. Reacția internațională la scrisoarea lui Goma a fost curmată de cutremurul violent care a avut loc în România, pe 4 martie. Zona Bucureștiului a fost cea mai grav afectată. Cutremurul s-a soldat cu 1.570 de morți, 9
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
brutalitatea cu care guvernul român încălca drepturile omului. Koch le spusese colegilor săi despre plîngerile lui Goma1869. În scurt timp s-a aflat că guvernul de la București îi arestase și îi condamnase la închisoare pe Goma și pe alți cîțiva disidenți 1870. În primăvară, cîțiva clerici și credincioși baptiști și penticostali și-au exprimat protestul cu privire la discriminările legate de educație și angajări la locurile de muncă. În scrisoarea adresată CSCE, Iosif Ion, Pavel Niculescu și Avril Popescu au solicitat comisiei să
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]