9,387 matches
-
într-atât de perfect combina sobrietatea cu buna dispoziție - să-i corecteze domnului Țopârlan greșelile de facto și de logică, ba îl mai și atenționa asupra subțirimii discursului său. Neîncurcată de sintaxa distorsionată a apocalipsei sau de vocabularul mojicesc al disperării, fără să-i transpire buza de sus, fără să dea întruna impresia că se sufocă, fără ca scârba să-i înroșească fruntea, s-ar putea chiar să fi convertit vreo cinci-șase persoane din ținut. Iisuse, da, era o șikse pe cinste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
udă, domnule Rudd, că m-a silit să mă culc cu o curvă! Nu, nu, nu exagerez deloc: gândește-te un pic la caracterul ei sau, mai bine zis, la lipsa ei de caracter. Ai uitat de Las Vegas? De disperarea ei? Atunci, îți dai seama că nu era vorba doar de mustrările mele de conștiință; cât mă ducea pe mine mintea în materie de răzbunare, tot atât o duce și pe ea! Ba chiar și mai și! Crede-mă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
În tot lungul vagonului scâncetul și vaierul sticlăriei scuturate deveni audibil În timp ce expresul se Îndrepta cu toată viteza spre Köln. Cât ținu primul pahar, Myatt se gândi iar la Stein, care aștepta sosirea lui În Constantinopol cu viclenie sau cu disperare. Va vinde totul dacă va primi destul, Myatt o simțea cu certitudine, dar se spunea că ar mai fi apărut un posibil cumpărător. Aici era suspectat domnul Eckman că juca un rol dublu, Încercând să ridice prețul Împotriva propriei firme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mare. Putea să afle șeful hamalilor. Domnișoara Warren deschise poșeta și Începu să-și numere banii. Deasupra capului ei, un ceas bătu jumătatea de oră. Trenul pleca În trei minute, dar ea nu permise nici o clipă să i se vadă disperarea: orice emoție l-ar fi speriat pe om. — Optzeci de mărci, spuse ea, și dă-i șefului cât vrei. Vei lipsi doar zece minute. — E un risc mare, spuse hamalul, dar Îi permise să-i Împingă bancnotele În mână. — Ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spuse malițioasă, fără a se mai deranja să coboare câtuși de puțin vocea, „Nu-mi plac evreii“, iar Janet Pardoe, Întorcându-și ochii luminoși Înspre Mabel Warren, se arătă de acord: — Nici mie, dragă. Mabel Warren o imploră cu o disperare bruscă: — Janet, când nu voi mai fi, o să-ți amintești tu iubirea noastră pentru amândouă? N-o să lași un bărbat să te atingă? Ar fi primit cu plăcere dezacordul, ocazia de-a argumenta, de a expune motive, de-a fixa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întoarce niciodată din această vacanță. Nici nu știu măcar dacă acela pe care se duce să-l viziteze este cu adevărat unchiul ei. Există tot atâta pește În baltă ca Întotdeauna, se gândi domnișoara Warren, frângând o chiflă, conștientă cu disperare de mâinile ei neîngrijite. Cum ar fi, de exemplu, fata cu evreul. Și Janet era tot atât de săracă În seara aceea, În cinematograf, dar fata asta nu era tot așa de drăguță ca și Janet, așa că era o fericire să stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și Întorcându-se Întotdeauna la aceeași cifră. Brusc, el lăsă creionul și Își prinse capul În mâini. Pentru un moment o cuprinse mila și, În același timp, gratitudinea. Cu ochii aceia știutori și ascunși, semăna cu un școlar concentrat cu disperare asupra unei teme de casă care nu-i ieșea. Putu vedea că-și scosese mănușile ca să poată ține creionul mai bine și degetele Îi erau albastre de frig. Chiar și ostentația hainei lui de blană i se părea Înduioșătoare, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ușă, doctorul răspunzând la Întrebare după Întrebare, toate se retraseră undeva departe. Coral Musker adormi. Noaptea o epuizase. Nu putea Înțelege un cuvânt din ce se vorbea, nu știa de ce se află acolo, era speriată și Începea s-o cuprindă disperarea. Visă la Început că era copilă și totul era foarte simplu și foarte sigur și totul avea o explicație și o morală. Apoi visă că era foarte bătrână și, privind În urmă la viața ei, Înțelese totul, ce era bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Nu avea un public care să-l Încurajeze și deveni conștient de caracterul artificial al cuvintelor sale, care nu relevau marea dragoste și marea ură ce-l animau. Fețe triste și frumoase, subțiate de foamete, Îmbătrânite Înainte de vreme, resemnate În disperarea lor, Îi apărură brusc În minte. Aceștia ar fi fost oamenii pe care-i cunoștea, cărora le acordase ajutor și nu reușise să-i salveze. Lumea era În haos dacă lăsa atâta noblețe nefolosită, În timp ce marii bancheri și militarii prosperau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a fi un ton autoritar și intimidant: — Vreau să cer o informație. Nu avea motive să-i fie teamă de un civil, dar când omul se Întoarse și-i văzu ochii devenind vicleni și insolenți la vederea lui, Îl apucă disperarea. Deasupra biroului atârna o oglindă și Myatt Își văzu În ea cu multă claritate, timp de un moment, propria reflecție, scund și rotofei, cu nasul mare, În haina lui de blană - și-i trecu prin minte că oamenii aceștia probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și ca să se liniștească. — Wasser, șopti el iar. Mâna ei Îi atinse fața și Coral se miră de cât de fierbinte și uscată Îi era pielea. Poate că vrea apă, se gândi ea și pentru o clipă se gândi cu disperare unde ar putea găsi apă, până când Își dădu seama că aceasta cădea peste tot În jurul ei și se aduna lângă zidurile adăpostului. O reținea o vagă Îndoială: era voie să dai apă cuiva care avea febră? Dar amintindu-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ce Încet trecea timpul. După o vreme, rezerva de chibrituri se Împuțină și nu Îndrăzni să mai aprindă unul. Se Întrebă dacă n-ar trebui să iasă din adăpost și să se predea, pentru că acum Începea să-și dorească cu disperare să-l vadă pe Myatt. Acesta făcuse mai mult decât putea aștepta de la el ca răsplată și era puțin probabil că se va mai Întoarce o dată. Dar Îi era teamă de lumea de afară - nu de soldați, ci de agenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aspră a farurilor de-afară, simți parcă o lovitură În țeastă. Se rezemă cu fruntea de ușă și Încercă să se liniștească, simțindu-se infinit mai singură decât atunci când se trezise și-l găsise pe doctorul Czinner mort. Dorea cu disperare, cu durere, să fie Împreună cu Myatt. Cei de afară se mai certau lângă mașină și În aer se simțea un miros slab de băutură. — Ce naiba? spuse o voce. Nodul de oameni se desfăcu În două și domnișoara Warren Își făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fiu eu prima care uită, se gândi ea cu Încăpățânare, luptându-se cu toate celelalte imagini care Încercau să răzbată la suprafață - luminile purpurii ale mașinii parcate În josul străzii, privirea doctorului Czinner În lumina făcliei -, luptându-se În sfârșit cu disperare Împotriva durerii, ca să-și recapete suflarea, Împotriva dorinței de-a țipa din răsputeri, Împotriva Întunericului din creier, care o jefuia până și de imaginile cu care se lupta. Mi-amintesc. N-am uitat. Dar nu-și putu reține totuși un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trecută și m-a tot bătut la cap să merg și eu și cred că pe la 3 dimineața m-am gândit că ar fi plăcut să-mi petrec weekendul aici la munte. Au niște cai splendizi și Îmi doream cu disperare să călăresc, dar acum, că sunt aici, Îmi doresc să iau prânzul cu tine. Îmi pare rău. Mă urăști? — Nu, nu fi nebună. Ce faci acolo? Păi, hai să pun problema așa. Faza Întâi din operațiunea Provocare la Cuplare este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
trebui să-ți acorzi niște timp de gândire, să reflectezi. Oricum detest Bungallow 8. N-am putut să intru acolo cu Christopher. Era prea supraponderal, spuse Marci, ștergându-și lacrimile cu mânecile din dantelă. Apoi, uitându-se la mine cu disperare, Întrebă: Cât durează partea asta cu meditatul asupra problemei, mai exact? Trei săptămâni? Aș putea să termin de meditat până la Ziua Recunoștinței? 13tc "13" FΨΨΨ de aniversarea căsătorieitc "FΨΨΨ de aniversarea căsătoriei" To: Sylvie@hotmail.com From: Lauren@LHB.com
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
În New York, nimănui nu Îi pasă cum Îi cheamă, de fapt, pe britanici. Ce spațiu uimitor! am exclamat, când Glamela mi-a deschis ușa În seara aceea. Afișând un entuziasm exagerat, mă dădeam peste cap să Îmi ascund starea de disperare: trecuseră douăzeci și patru de ore de când Hunter plecase și nu mai știam nimic de el. Când Îl sunasem la birou din nou de dimineață, Danny Îmi spusese că Hunter nu se cazase Încă la hotelul din Zürich unde se știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa că pânza este minunată, zise el, privind lung, cu o expresie visătoare, la rochia lui Lauren, ca și cum ar fi fost un tablou. Liniile care conturează silueta sunt exact În stilul lui John Singer Sargent 1. Pânza avea o formă cu disperare romantică. Cu un corsaj strâns pe bust, care se Îngusta Într-o talie micuță și plutea apoi Într-o fustă de vis, era o rochie mult mai șic decât ceea ce se poate vedea acum la Oscaruri. —Thack, nu a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
șoferul pe fereastră. În zăpadă sînt atîtea mașini întroienite. N-am chef să le plătesc stricăciunile. Bine-bine, du-te la garaj că trimit pe altul spune șeful autogării. Dumneavoastră? întreabă spre Vlad și Mihai, dar, recunoscîndu-i, face un gest de disperare: Cursa rapidă! Uitați, arată în urma șoferului s-a întors din drum. Trimit autofreza cu alt șofer, mai dibaci, că ăsta... în trei-patru ore, cursa va fi aici, la peron. Ce vreți să fac?! se înfurie șeful autogării, observînd că Vlad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu!, hotărît!, nu l-aș vizita nici acum." În neclintirea ei, bătrîna, cu expresia feței îmbogățită în lumini de o amintire frumoasă, începe să surîdă. Are impresia că stă la masa de pe terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la minister, la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri l-a căutat la telefon (aflat de la uzina din Iași), călcînd peste ura și dragostea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a cunoaște și un alt bărbat, pe care, odată cunoscîndu-1, și 1-a înfipt adînc în suflet, să aibă la ce se gîndi cu drag în clipe de răstriște, să aibă ce blestema pînă la ură împătimită cînd, cuprinsă de disperare, lăsîndu-se pradă bigotismului, cădea în genunchi pe cimentul Mitropoliei, mărturisind în gînd marele ei păcat, rugîndu-se lui Dumnezeu să o ierte, plătind adesea slujbe pentru izbăvire. Acum însă, văzîndu-l pe Săteanu cum o ține pe Doina în brațe, are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
revedere! Ajuns afară, în vîntul care face să se plece mult într-o parte, aproape pînă spre pămînt, pomii rămași într-un colț, ca o fărîmă din vechea livadă, Mihai își amintește de seara precedentă, cînd privirea lui căuta, cu disperare, ori cu patimă "dar nu cu dragoste" în sus, spre fereastra Mariei. Nu cumva, vrînd s-o mint pe Doina, să nu las un suflet de copil rănit, am spus de fapt un adevăr? Căci nu dragoste a fost ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-l știu... Evelina. Frumos! Evelina... Are ceva aristocrat în el. Dac-o vedeți, spuneți-i că mi-a împodobit de multe ori gîndurile, așa, ca-n romanele adolescenței: într-o casă de oameni..., o femeie, un suflet pur, caută la disperare tovărășia altuia pe măsura ei... M-am visat de multe ori fiind eu acela. Aș fi avut, desigur, mai puține clipe frumoase descoperind că ea, femeia superbă, transformă jocul sublim al dragostei în satisfacerea unor altfel de necesități, străine mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tare, pe măsură ce sărutul îi este tot mai înfocat, mai profund. Și dint-o dată, gura femeii scoate un sunet straniu, ceva între scîncetul durerii unui copil ce nu știe să se exprime și exclamția de extaz, iar mîinile ei, înfipte cu disperare în părul lui la ceafă, îl trag cu putere, obligîndu-l să-și ridice capul dintre coapsele ei, să vină mai aproape, să-i poată gusta sărutul. Părul smuls de la ceafă este acum mîngîiat îndelung, parcă să alunge usturimea de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
abține să reacționeze în vreun fel. Doar mîna ei se insinuează printre trupurile lor, începînd să se joace, încurajată de ochii albaștri ai lui Mihai, pe care îi simte cum se umplu de plăcere... Ajută-mă... șoptește Maria cu sentimentul disperării întipărit adînc în ochi. E dreptul tău să iei cît îți trebuie îi șoptește Mihai, șoptindu-și cuvintele cu un vădit cinism, simțind atingerea fierbinte a trupului Mariei. Să te ia Dracul de măgar ce ești! îi strigă femeia printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]